Decizia nr. 66/1999
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 111 alin. (2) și (3) din Legea administrației publice locale nr. 69/1991
prezumat în vigoare republicat
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 69/1991 26 noiembrie 1991 (prevederi anume) Legea administrației publice locale
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 111 alin. (2) și (3) din Legea administrației publice locale nr. 69/1991 , republicată, ridicată de Prefectura Județului Constanta în Dosarul nr. 1.676/CA/1998 al Curții de Apel Constanta.
La apelul nominal răspund părțile: Prefectura Județului Constanta, reprezentată prin consilier juridic Silvică Lambru; Consiliul Județean Constanta, reprezentat prin consilier juridic Matronica Grigoras; Cristian Mihailescu, personal; Oleg O. Danovschi, personal și asistat de avocat Eugen Oprea și Ana Gabriela Danovschi, prin avocat Eugen Oprea.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Prefecturii Județului Constanta solicita admiterea excepției, apreciind ca dispozițiile
art. 111 alin. (2) și (3) din Legea nr. 69/1991 , republicată, contravin prevederilor art. 122 alin. (4) din Constituție, pentru considerentele expuse în Decizia Curții Constituționale nr. 137 din 7 decembrie 1994.
Reprezentantul Consiliului Județean Constanta arata ca decizia sus-menționată a fost pronunțată de Curtea Constituțională anterior modificării
prin
Legea nr. 24/1996 . De asemenea, considera ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale și solicita respingerea excepției ridicate.
Avocatul Eugen Oprea, luând cuvântul pentru Oleg O. Danovschi și Ana Gabriela Danovschi, solicita admiterea excepției, arătând ca modificările aduse Legii administrației publice locale nu pot determina sau justifica, în raport cu art. 122 alin. (4) din Constituție, o alta soluție decât cea pronunțată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 137 din 7 decembrie 1994. De asemenea, arata ca în doctrina au fost exprimate și opinii contrare soluției pronunțate de Curtea Constituțională, fără însă a fi motivate.
Cristian Mihailescu, considerând ca textul de lege trebuie să fie în concordanta cu norma constituțională, solicita admiterea excepției.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază necesară existenta termenului în care prefectul să poată ataca în fața instanțelor de contencios administrativ actele administrației publice locale, pe care le considera ilegale, deoarece, în caz contrar, constatarea ilegalitatii actelor ar produce consecințe grave asupra cetățenilor, perturband stabilitatea raporturilor juridice. În final, pune concluzii de respingere a excepției invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 1 octombrie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 1.676/CA/1998, Curtea de Apel Constanta a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 111 alin. (2) și (3) din Legea administrației publice locale nr. 69/1991 , republicată. Excepția a fost ridicată de Prefectura Județului Constanta, într-o cauza civilă promovata în contenciosul administrativ în temeiul
Legii nr. 29/1990 , cauza ce are ca obiect anularea unui act administrativ emis de președintele Consiliului Județean Constanta.
În motivarea excepției se susține ca dispozițiile
art. 111 din Legea administrației publice locale nr. 69/1991 , republicată, care înlocuiesc prevederile art. 101 din aceeași lege, anterioare modificărilor și completărilor aduse prin
Legea nr. 24/1996 , contravin art. 122 alin. (4) din Constituție, potrivit căruia "Prefectul poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considera actul ilegal". În acest sens au fost invocate considerentele
Deciziei nr. 137 din 7 decembrie 1994 , prin care Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile
art. 101 alin. (2) din Legea nr. 69/1991 , anterioare modificării și completării ei prin
Instanța de judecată, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 111 alin. (2) și (3) din Legea nr. 69/1991 , republicată, este neîntemeiată, deoarece considera firesc să se stabilească un termen în cadrul căruia prefectul poate sesiza instanța de contencios administrativ pentru anularea actului pe care îl considera ilegal, ținând seama de "necesitatea de a nu lasă actele administrative ilegale să-și producă toate efectele într-o perioadă prea mare de timp, cu consecințe asupra cetățenilor, a patrimoniilor acestora ...".
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este numai în parte intemeiata, și anume în ceea ce privește alin. (3) al articolului atacat. În ceea ce privește alin. (2) al
art. 111 din Legea nr. 69/1991 , republicată, se apreciază ca textul "nu poate fi interpretat ca o limitare sau condiționare temporala a prefectului în exercitarea dreptului sau de constatare a legalității actelor administrației publice locale". Se mai arata, în acest sens, ca "acest termen obliga prefectul ca înainte de introducerea acțiunii să solicite autorității administrației publice locale care a emis actul motivarea necesară, reanalizarea actului socotit ilegal sau, după caz, revocarea lui". Se apreciază ca aceasta solicitare reprezintă "îndeplinirea unei condiții prealabile, identică, sub aspectul eficientei, cu aceea înscrisă la
art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 ". În ceea ce privește alin. (3) al
art. 111 din Legea nr. 69/1991 , republicată, potrivit căruia introducerea acțiunii de către prefect trebuie să se facă în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, se considera ca "aceasta limitare în timp a dreptului la acțiune este contrară prevederilor art. 122 alin. (4) din Constituție", asa cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 137 din 7 decembrie 1994, termenul de decădere fiind un adaos la legea fundamentală. În final, se arata ca, "potrivit reglementării constituționale, prefectul, ca reprezentat al Guvernului în teritoriu, cu atribuții în executarea și supravegherea aplicării corecte a legii, nu poate fi supus nici unei limitări temporale cu privire la introducerea unei acțiuni pentru exercitarea controlului cu privire la legalitatea actelor autorităților administrației publice locale, atâta timp cat textul constituțional nu prevede o astfel de condiționare sau limitare".
În punctul sau de vedere Guvernul susține ca excepția de neconstituționalitate a
art. 111 alin. (2) și (3) din Legea nr. 69/1991 , republicată, este intemeiata, deoarece art. 122 alin. (4) din Constituție consacra instituția tutelei administrative, în virtutea căreia "Prefectul poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considera actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept". De asemenea, se considera ca, spre deosebire de acțiunea în contencios administrativ a cetățeanului sau a persoanei juridice vătămate, care prin legea organică poate fi supusă unor condiționari și limitări, astfel cum stabilește art. 48 alin. (2) din Constituție, acțiunea prefectului nu este supusă, pe plan constituțional, nici unei condiționari sau limitări. Se mai precizează ca "textul art. 122 alin. (4) din Constituție nu conține nici o circumstantiere care să permită legii sa limiteze sub aspectul procedural sau temporal dreptul prefectului de a ataca actul socotit ilegal. Din aceasta rezultă ca orice prevedere dintr-o lege care consacra termene și condiții prealabile ce trebuie îndeplinite de prefect ca acțiunile sale în contencios să fie admisibile adauga la Constituție și, deci, este contrară acesteia". În final, se face trimitere și la considerentele pentru care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 101 alin. (2) din Legea nr. 69/1991 , înainte de modificare prin
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile atacate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Excepția de neconstituționalitate privește
art. 111 alin. (2) și (3) din Legea nr. 69/1991 , republicată, care are următoarea redactare: "(2) Cu 10 zile înaintea introducerii acțiunii, prefectul va solicita autorităților administrației publice locale și județene, cu motivarea necesară, sa reanalizeze actul socotit ilegal, în vederea modificării sau, după caz, a revocării acestuia.
(3) Introducerea acțiunii de către prefect se face în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, potrivit prevederilor art. 53 alin. (1) lit. h). Termenul de 30 de zile este termen de decădere. Acțiunea este scutită de taxa de timbru".
Textul art. 122 alin. (4) din Constituție, a cărui încălcare este invocată prin excepția de neconstituționalitate, dispune ca "Prefectul poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considera actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept".
Din examinarea actelor dosarului rezultă ca problema de neconstituționalitate care se ridica vizează stabilirea, prin
Legea administrației publice locale nr. 69/1991 , republicată, a unor termene în care trebuie să se înscrie demersul prefectului, investit cu dreptul de tutela administrativă, de a ataca în instanța de contencios administrativ actele administrației publice locale pe care le considera ilegale.
Articolul 122
alin. (4) din Constituție, care instituie dreptul prefectului la acest demers, nu face nici un fel de trimitere la "condițiile legii", "limitele legii", sau la orice alta formula care ar permite îngrădirea de anumite termene a acțiunilor întreprinse de prefect împotriva actelor ilegale ale autorităților administrației publice locale menționate în textul constituțional. Aceasta nu înseamnă însă ca stabilirea, prin
art. 111 alin. (2) și (3) din Legea nr. 69/1991 , republicată, a unor termene pentru introducerea acțiunii de către prefect la instanța de contencios administrativ, reprezintă o adaugare la textul art. 122 alin. (4) din Constituție sau o încălcare a acestuia. De altfel, prin alin. (3) al aceluiași articol din Constituție se prevede că "Atribuțiile prefectului se stabilesc potrivit legii".
De aceea Curtea constata ca stabilirea unui termen de decădere pentru introducerea acțiunii de către prefect la instanța de contencios administrativ, în scopul desființării actului pe care îl considera ilegal, nu constituie o limitare a prerogativelor sale de tutela administrativă, ci, dimpotriva, reprezintă un stimulent și o garanție a examinării, cu celeritate, a actelor administrative emise de autoritățile publice locale, în vederea luării măsurilor legale de desființare a celor date cu încălcarea dispozițiilor legii. Totodată, este neîndoielnic ca numai prin stabilirea unor termene de decădere pentru introducerea acțiunii în contencios administrativ de către prefect, se asigura stabilitatea raporturilor juridice izvorâte din aceste acte și, implicit, siguranța juridică a cetățenilor care sunt părți în aceste raporturi juridice.
În acest sens este de observat ca și prin
Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , care are ca finalitate desființarea actelor administrative prin care o persoană a fost vătămată într-un drept al său, sunt prevăzute termene în cadrul cărora cei îndreptățiți pot acționa în justiție, pe calea contenciosului administrativ.
În lumina considerentelor expuse, nu are relevanta faptul ca prin Decizia nr. 137 din 7 decembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 2 februarie 1995, Curtea a admis, în parte, excepția de neconstituționalitate ce constituia obiectul acelei cauze și a constatat ca "termenul de 15 zile prevăzut de
art. 101 alin. (2) din Legea nr. 69/1991
este neconstitutional", cu toate ca textul art. 111 alin. (2) și (3) al Legii administrației publice locale corespunde, într-o anumită măsura, cu art. 101 alin. (2) al aceleiași legi, anterior modificărilor și completărilor ce i-au fost aduse prin
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 111 alin. (2) și (3) din Legea administrației publice locale nr. 69/1991 , republicată, ridicată de Prefectura Județului Constanta în Dosarul nr. 1.676/CA/1998 al Curții de Apel Constanta.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 aprilie 1999.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.