Tratatul din 28 mai 1992

Articolul 1

1. În sensul acestui tratat:

a) investiție înseamnă orice fel de investiție pe teritoriul unei părți, deținută sau controlată, direct sau indirect, de naționali sau societăți ale celeilalte părți, ca, de exemplu, participatii, datorii și contracte de servicii și de investiții; și include:

(i) proprietatea mobila și imobilă, tangibila și intangibila, incluzind drepturi ca ipoteci, sechestru și gajuri;

(îi) o societate sau acțiuni de capital sau alte interese într-o societate sau interese în active ale acesteia;

(iii) o creanta sau o prestație cu valoare economică și asociata cu o investiție;

(iv) proprietate intelectuală și industriala care include, printre altele, drepturi referitoare la:

- lucrări literare și artistice, inclusiv înregistrări audio;

- invenții în toate domeniile de activitate umană; desing industrial;

- produse miniaturizate semiconductoare;

- secrete de comerț, know-how și informații confidențiale de afaceri;

și

- mărci de comerț, mărci de serviciu și nume de comerț; și

(v) orice drept conferit prin lege sau contract, incluzind concesiuni pentru cercetarea, extractia sau exploatarea resurselor naturale și orice licențe sau autorizații conform legii;

b) societate a unei părți înseamnă orice fel de corporatie, societate, asociație, parteneriat sau alta organizație, constituită legal conform legilor și reglementărilor unei părți sau unei subdiviziuni politice a acesteia, care este sau nu organizată în scopul unui cistig pecuniar, sau este deținută sau controlată în mod privat sau guvernamental;

c) național al unei părți înseamnă o persoană fizica care este național al unei părți în conformitate cu legea aplicabilă a acesteia;

d) venit înseamnă o sumă rezultată dintr-o investiție sau asociata cu aceasta, indiferent de forma în care este plătit, incluzind profituri, dividende, dobinzi, cresteri de capital ; plati de redevențe; management, asistența tehnica sau alte onorarii; sau venituri în natura;

e) activități asociate includ, printre altele:

- organizarea, controlul, funcționarea, întreținerea și înstrăinarea de societăți, sucursale, agenții, oficii, fabrici sau alte facilități pentru derularea afacerilor;

- întocmirea, executarea și punerea în aplicare a contractelor;

- achiziționarea, folosirea, protejarea și înstrăinarea oricărui fel de proprietate, inclusiv drepturile de proprietate intelectuală;

- luarea de fonduri cu împrumut;

- achiziționarea, emiterea și vînzarea de acțiuni și alte hîrtii de valoare;

- achiziționarea de devize libere pentru importuri; acordarea de francize sau de drepturi pe bază de licență;

- accesul la înregistrări, licențe, permise și alte aprobări (care vor fi emise, în orice caz, cu promptitudine);

- accesul la instituțiile financiare și la piețele de credit;

- accesul la fondurile proprii deținute în instituții financiare;

- importul și instalarea echipamentului necesar pentru derularea normală a afacerilor, incluzind, dar nelimitindu-se la echipament de birou și automobile și exportul oricăror echipamente și automobile astfel importate;

- difuzarea informatiei comerciale;

- efectuarea studiilor de piața;

- numirea reprezentanților comerciali, inclusiv a agenților, consultantilor și distribuitorilor și participarea lor la tîrguri comerciale și acțiuni de promovare;

- marketingul de bunuri și servicii, inclusiv prin sisteme de distribuție interna și comercializare, precum și prin reclama și contacte directe cu persoane individuale și societăți;

- accesul la unități publice, servicii publice și la spații comerciale închiriate la prețuri nediscriminatorii, dacă prețurile sînt stabilite sau controlate de către guvern; și

- accesul la materii prime, aprovizionari și servicii de orice tip, la prețuri nediscriminatorii, dacă prețurile sînt stabilite sau controlate de către guvern;

f) teritoriu înseamnă teritoriul României sau al Statelor Unite, inclusiv apele teritoriale stabilite în concordanta cu dreptul internațional, asa cum acesta este reflectat în Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului marii din 1982. Acest tratat se aplică și marilor și fundurilor marilor adiacente apelor teritoriale asupra cărora Statele Unite sau România au drepturi suverane sau jurisdicție în conformitate cu dreptul internațional, asa cum acesta este reflectat în Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului marii din 1982.

2. Fiecare parte își rezerva dreptul sa refuze oricărei societăți avantajele acestui tratat, dacă naționalii oricărei tari terțe controlează o astfel de societate și, în cazul unei societăți a celeilalte părți, dacă aceasta societate nu are activități de afaceri substanțiale pe teritoriul celeilalte părți, sau este controlată de naționali ai unei tari terțe cu care partea care refuza nu întreține relații economice normale.

3. Orice modificare a formei în care sînt investite sau reinvestite activele nu va afecta caracterul lor de investiție.

Articolul 2

1. Fiecare parte va admite și va trata investițiile și activitățile asociate acestora într-un mod nu mai puțin favorabil decît cel acordat în situații similare investițiilor sau activităților asociate ale propriilor naționali sau societăți sau ale naționalilor sau societăților oricărei tari terțe, ori care este cel mai favorabil, sub rezerva dreptului fiecărei părți de a face sau de a menține excepții care se încadrează într-unul din sectoarele sau domeniile enumerate în anexa la acest tratat. Fiecare parte este de acord sa notifice celeilalte părți, înainte sau la data intrării în vigoare a acestui tratat, toate legile și reglementările de care are cunoștința, privind sectoarele sau domeniile enumerate în anexa. Mai mult decît atît, fiecare parte este de acord sa notifice celeilalte părți orice excepție viitoare în legătură cu sectoarele sau domeniile enumerate în anexa și sa limiteze asemenea excepții la minimum. Orice viitoare excepție adoptată de o parte nu se va aplica investițiilor existente în acel sector sau domeniu în momentul cînd excepția a început să se aplice. Tratatul acordat conform oricărei excepții, dacă nu s-a specificat altfel în anexa, nu va fi mai puțin favorabil decît cel acordat în situații asemănătoare investițiilor și activităților asociate ale naționalilor sau societăților oricărei tari terțe.

2. a) Investițiilor li se va acorda în orice moment un tratat just și echitabil, se vor bucura de protecție și siguranța deplina și nu li se va acorda în nici un caz un tratament mai puțin favorabil decît cel prevăzut de dreptul internațional.

b) Nici uneia dintre părți nu-i va fi, în nici un fel, împiedicată prin măsuri arbitrare sau discriminatorii conducerea, funcționarea, întreținerea, folosirea, fructificarea, achiziționarea, extinderea sau înstrăinarea investițiilor. În scopul soluționării disputelor conform art. VI și VII, o măsura poate fi arbitrară sau discriminatorie chiar dacă o parte a avut sau a exercitat ocazia de a revizui această măsură la judecătoriile sau tribunalele administrative ale unei părți.

c) Fiecare parte va respecta orice obligație pe care și-ar fi putut-o asuma cu privire la investiții.

3. Sub rezerva prevederilor legale referitoare la intrarea și sejurul străinilor, naționalilor fiecărei părți li se va permite să între și sa ramina pe teritoriul celeilalte părți, în scopul stabilirii, dezvoltării, administrării sau consilierii privind funcționarea unei investiții, față de care ei, sau o societate a primei părți care îi angajează, s-au implicat sau sînt în curs de a se implica cu o sumă substantiala de capital sau cu alte resurse.

4. Societăților care sînt legal constituite în conformitate cu legile sau reglementările aplicabile ale unei părți și care reprezintă investiții li se va permite sa angajeze personal calificat de conducere, la alegerea lor, indiferent de naționalitate.

5. Nici una dintre părți nu va impune, ca o condiție pentru constituirea, extinderea sau întreținerea investițiilor, cerințe de performanță care necesita sau impun îndeplinirea obligațiilor de a exporta mărfurile produse sau care precizează ca mărfurile sau serviciile trebuie să fie achiziționate local, sau care impun orice alte cerințe similare.

6. Fiecare parte va asigura mijloace eficiente pentru a susține pretențiile și a pune în aplicare, drepturile referitoare la investiții, la acordurile de investiții și la autorizațiile pentru investiții.

7. Fiecare parte va publică toate legile, reglementările, practicile și procedurile administrative și hotărîrile judecătorești care privesc sau influențează investițiile.

8. Tratamentul acordat de Guvernul Statelor Unite ale Americii investițiilor și activităților asociate ale naționalilor și societăților din România, în conformitate cu prevederile acestui articol, în orice stat, teritoriu sau posesiune ale Statelor Unite ale Americii, nu va fi mai puțin favorabil decît tratamentul acordat investițiilor și activităților asociate ale naționalilor Statelor Unite ale Americii, rezidenți în acestea, și societăților legal constituite în baza legilor și reglementărilor altor state, teritorii sau posesiuni ale Statelor Unite ale Americii.

9. Prevederile tratamentului națiunii celei mai favorizate ale acestui articol nu se vor aplica avantajelor acordate de oricare parte naționalilor sau societăților oricărei tari terțe în virtutea:

a) obligațiilor ferme ale acestei părți, care deriva din apartenența deplina la o zona de liber schimb sau o uniune vamală; sau

b) obligațiilor ferme ale acestei părți, corespunzătoare oricărui acord multilateral internațional în cadrul Acordului general pentru tarife vamale și comerț, care intră în vigoare ulterior semnării acestui tratat.

Articolul 3

1. Investițiile nu vor fi expropriate sau naționalizate, direct sau indirect, prin măsuri echivalente cu exproprierea sau naționalizarea (expropriere), cu excepția: pentru scop public; într-o maniera nediscriminatorie; contra plății unei compensații prompte, adecvate și efective; și în concordanta cu procedura legală și cu principiile generale de tratament prevăzut în art. II (2).

Compensația va fi echivalenta cu valoarea justa de piața a investiției expropriate, imediat înainte ca acțiunea de expropriere să fie întreprinsă sau sa devină cunoscută, ori care intervine mai întîi; va fi calculată în orice valuta liber utilizabila, pe baza cursului de schimb predominant pe piața la acea data; va fi plătită fără întîrziere; va include dobinda de la data exproprierii la o rata comercială rezonabila; va fi deplin realizabila și; va fi liber transferabila.

2. Un național sau o societate a oricărei părți, care susține ca întreaga sa investiție sau o parte din aceasta a fost expropriata, va avea dreptul la o analiza prompta din partea autorităților judecătorești sau administrative competente ale celeilalte părți, pentru a se stabili dacă a avut loc o asemenea expropriere și, în caz afirmativ, dacă o asemenea expropriere și orice compensație asociata sînt conforme cu principiile dreptului internațional.

3. Naționalilor sau societăților oricărei părți, ale căror investiții suferă pierderi pe teritoriul celeilalte părți, datorate războiului sau altui conflict armat, revoluției, stării de necesitate naționala, insurectie, tulburarilor civile sau altor evenimente similare, li se va acorda, de către cealaltă parte, un tratament nu mai puțin favorabil, decît cel acordat propriilor săi naționali sau societăți sau naționalilor sau societăților oricărei tari terțe, oricare dintre acestea reprezintă tratamentul cel mai favorabil cu privire la orice măsuri pe care le adopta în legătură cu asemenea pierderi.

Articolul 4

1. Fiecare parte va permite ca toate transferurile legate de investiții să se facă liber și fără întîrziere spre teritoriul sau sau din aceasta în afară. Asemenea transferuri includ: a) venituri; b) compensațiile în conformitate cu art. III; c) plățile care decurg dintr-un diferend relativ la investiții; d) plati efectuate în baza unui contract, incluzind rambursarea sumelor împrumutate și plățile dobinzilor acumulate rezultate, dintr-un contract de împrumut; e) încasările din vînzarea sau lichidarea totală sau parțială a unei investiții; și f) contribuțiile suplimentare la capital pentru întreținerea sau dezvoltarea unei investiții.

2. Transferurile se vor efectua într-o valuta liber utilizabila, calculate la cursul de schimb predominant pe piața la data transferului privind tranzacțiile imediate în valută ce urmează a fi transferata.

3. Cu toate prevederile paragrafelor 1 și 2, fiecare parte poate să mențină legi și reglementări: a) prin care se cer rapoarte privind transferul valutar; și b) care impun impozite pe venit prin astfel de măsuri cum sînt perceperea impozitelor aplicabile dividendelor sau altor transferuri. În plus, fiecare parte poate proteja drepturile creditorilor sau asigura executarea sentințelor rezultind din procedurile de judecare, prin aplicarea echitabila, nediscriminatorie și de buna-credința a legilor sale.

Articolul 5

Părțile sînt de acord să se consulte prompt, la solicitarea oricăreia dintre ele, pentru a rezolva orice diferend în legătură cu tratatul sau sa discute orice problema privind interpretarea sau aplicarea tratatului.

Articolul 6

1. În sensul acestui articol, un diferend relativ la investiții este un diferend între o parte și un național sau o societate a celeilalte părți, decurgind din sau în legătură cu: a) un acord referitor la investiții între aceasta parte și naționalul sau societatea respectiva; b) o autorizație de investiții acordată unui astfel de național sau societăți de autoritatea care se ocupa de investițiile străine ale acestei părți; sau c) o pretinsa încălcare a oricărui drept conferit sau generat de acest tratat cu privire la o investiție.

2. În cazul uni diferend relativ la investiții, părțile la diferend vor incerca inițial o rezolvare prin consultare și negociere, care poate include folosirea procedurilor neexecutorii ale unei terțe părți, cum ar fi concilierea. Dacă diferendul nu poate fi reglementat pe cale amiabila, naționalul sau societatea implicata poate opta pentru supunerea diferendului spre soluționare:

a) judecătorilor sau tribunalelor administrative ale părții care este o parte la diferend; sau

b) în conformitate cu orice proceduri aplicabile de reglementare a diferendului, convenite în prealabil; sau

c) în concordanta cu prevederile paragrafului 3.

3. a) Cu condiția ca naționalul sau societatea implicata sa nu fie supus diferendului spre soluționare în baza paragrafului 2 a) sau b) și sa fi trecut 6 luni de la data apariției diferendului, naționalul sau societatea respectiva poate opta sa consimtă în scris la supunerea diferendului pentru reglementarea prin arbitraj cu caracter obligatoriu:

(i) Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții (centrul), înființat prin Convenția pentru reglementarea diferendelor relative la investiții între state și persoane ale altor state, încheiată la Washington la 18 martie 1965 (Convenția I.C.S.I.D.), cu condiția ca partea să fie parte la aceasta convenție; sau

(îi) Oficiului Suplimentar de pe lîngă centru, dacă centrul nu este disponibil; sau

(iii) în concordanta cu Regulile de arbitraj ale Comisiei Națiunilor Unite pentru Drept Comercial Internațional (UNCITRAL); sau

(iv) oricărei alte instituții de arbitraj sau în concordanta cu orice alte reguli de arbitraj, asa cum ar putea fi convenite reciproc între părțile la diferend.

b) O dată ce naționalul sau societatea implicata a consimțit la aceasta, oricare parte la diferend poate iniția arbitrajul în concordanta cu opțiunea specificată în consimtamint.

4. Fiecare parte consimte, prin aceasta, sa supună orice diferend relativ la investiții pentru reglementarea prin arbitraj cu caracter obligatoriu, în concordanta cu opțiunea precizată în consimțămîntul scris al naționalului sau societății, conform paragrafului 3. Un astfel de consimtamint, împreună cu consimțămîntul scris al naționalului sau societății, dat în baza paragrafului 3, vor satisface cerințele pentru:

a) consimțămîntul scris al părților la diferend, în sensul cap. II al Convenției I.C.S.I.D. (Jurisdicția centrului) și în sensul regulilor Oficiului Suplimentar; și

b) un acord scris, în sensul art. II al Convenției Națiunilor Unite pentru recunoașterea și aplicarea sentințelor arbitrare străine, încheiată la New York la 10 iunie 1958 (Convenția de la New York).

5. Orice arbitraj, conform paragrafului 3 a) (îi), (iii) săi (iv) al acestui articol, va avea loc într-un stat care este parte la Convenția de la New York.

6. Orice sentinta de arbitraj pronunțată în conformitate cu acest articol va fi definitivă și executorie pentru părțile la diferend. Fiecare parte se angajează sa îndeplinească fără întîrziere prevederile oricărei asemenea sentințe și să asigure aplicarea acesteia pe teritoriul sau.

7. În orice procedura care implica un diferend relativ la investiții, o parte nu va revendica, ca apărare, contrareclamatiei, drept de compensație sau în orice alt mod, faptul ca naționalul sau societatea respectiva a primit sau va primi, ca urmare a unui contract de asigurare sau de garanție, o despăgubire sau alta compensație pentru totalitatea sau pentru o parte a prejudiciilor pretinse.

8. În sensul arbitrajului ținut în conformitate cu paragraful 3 al acestui articol, orice societate constituită legal în baza legilor și reglementărilor aplicabile ale unei părți sau ale unei subdiviziuni politice ale acesteia, dar care, imediat înainte de apariția evenimentului sau evenimentelor care au generat diferendul, era o investiție a naționalilor sau societăților celeilalte părți, va fi tratata drept național sau societate a acestei alte părți, în concordanta cu art. 25 (2) b) al Convenției I.C.S.I.D.

Articolul 7

1. Orice diferend între părți privind interpretarea sau aplicarea tratatului, care nu este soluționat prin consultări sau alte canale diplomatice, va fi supus, la cererea oricăreia dintre părți, unui tribunal arbitral, pentru o decizie obligatorie în concordanta cu regulile aplicabile ale dreptului internațional. În absenta unui acord între părți, care să stabilească contrariul, vor guverna regulile de arbitraj ale Comisiei Națiunilor Unite privind Dreptul Comercial Internațional (UNCITRAL), în măsura în care acestea nu sînt modificate de părți sau de arbitri.

2. În termen de 2 luni de la primirea unei cereri, fiecare parte va desemna un arbitru. Cei doi arbitri vor alege un al treilea arbitru, ca președinte, care să fie național al unui stat terț. Regulile UNCITRAL privind desemnarea membrilor completelor de trei membri se vor aplica "mutatis mutandis" la desemnarea completului de arbitri, cu deosebirea ca autoritatea de desemnare la care se face referire în aceste reguli va fi secretarul general al Curții Permanente de Arbitraj.

3. Dacă nu s-a convenit astfel, orice supunere de caz va fi facuta și orice audiere va fi terminată în 6 luni de la data alegerii celui de-al treilea arbitru, iar tribunalul își va pronunța hotărîrile în 2 luni de la data supunerii finale sau de la data încheierii audierilor, oricare dintre acestea intervine ulterior.

4. a) Fiecare parte își va suporta cheltuielile de reprezentare în procedurile de arbitraj.

b) Costurile și cheltuielile efectuate de președinte, ceilalți arbitri și alte costuri ale procedurilor vor fi plătite în mod egal de către părți.

Tribunalul poate decide, totuși, la aprecierea sa, ca o proporție mai mare din aceste cheltuieli să fie plătite de una dintre părți.

Articolul 8

Prevederile art. VI și VII nu se vor aplica unui diferend rezultind: a) din programele de credite de export, de garantare sau de asigurare ale Băncii de Export-Import a Statelor Unite; sau

b) din alte aranjamente oficiale privind credite, garanții sau asigurări, în conformitate cu care părțile au convenit alte mijloace de reglementare a diferendelor.

Articolul 9

Acest tratat nu va deroga de la:

a) legile și reglementările, practicile sau procedurile administrative sau deciziile administrative sau judecătorești ale oricărei părți;

b) obligațiile legale internaționale ; sau

c) obligațiile asumate de orice parte, inclusiv cele cuprinse într-un acord privind investițiile sau într-o autorizație de investiții, care indreptatesc investițiile sau activitățile asociate la un tratament mai favorabil decît cel acordat de acest tratat în situații similare.

Articolul 10

1. Acest tratat nu va împiedica aplicarea de către oricare parte a măsurilor necesare pentru menținerea ordinii publice, îndeplinirea obligațiilor sale în legătură cu menținerea sau reinstaurarea păcii sau securității internaționale, sau protejarea propriilor interese esențiale de securitate.

2. Acest tratat nu va împiedica oricare parte sa stabilească formalități speciale în legătură cu efectuarea de investiții, dar aceste formalități nu vor prejudicia esenta oricăruia dintre drepturile stabilite în acest tratat.

Articolul 11

1. În legătură cu politicile sale de impozitare, fiecare parte se va strădui sa dovedească corectitudine și echitate în tratamentul acordat investițiilor naționalilor și societăților celeilalte părți.

2. Cu toate acestea, prevederile acestui tratat și, îndeosebi, art. VI și VII se vor aplica problemelor referitoare la impozitare numai în legătură cu următoarele:

a) exproprierea, conform art. III;

b) transferurile, conform art. IV; sau

c) respectarea și aplicarea termenilor unui acord sau autorizații referitoare la investiții, potrivit art. VI (1) a) sau b), în măsura în care nu sînt supuse prevederilor de reglementare a diferendelor dintr-o convenție de evitare a dublei impuneri între cele doua părți, sau au fost ridicate pe baza unor astfel de prevederi de reglementare și nu s-au soluționat într-o perioadă de timp rezonabila.

Articolul 12

Acest tratat se va aplica subdiviziunilor politice ale părților.

Articolul 13

1. Acest tratat va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data schimbului instrumentelor de ratificare. Tratatul va rămîne în vigoare pentru o perioadă de 10 ani și va continua să fie în vigoare dacă nu se va denunta, în conformitate cu paragraful 2 al acestui articol. Se va aplica investițiilor existente la data intrării în vigoare, ca și investițiilor făcute sau dobîndite ulterior.

2. Fiecare parte poate să denunțe acest tratat la sfîrșitul perioadei inițiale de 10 ani în orice moment după aceea, transmițînd celeilalte părți o notificare scrisă, cu un an în prealabil.

3. În legătură cu investițiile efectuate sau dobîndite înainte de data denunțării acestui tratat și cărora, de altfel, li se aplică acest tratat, prevederile tuturor celorlalte articole ale acestui tratat vor continua, după aceea, să se aplice pentru o perioadă suplimentară de 10 ani de la această dată a denunțării.

4. Anexa, protocolul și scrisoarea alăturată vor face parte integrantă din tratat.

Drept pentru care, respectivii reprezentanți cu puteri depline au semnat acest tratat.

Încheiat în duplicat la București, la data de douăzeci și opt mai 1992, în limbile română și engleza, ambele texte fiind egal autentice.

Adrian Nastase,

ministrul afacerilor externe

al României

Lawrence Eagleburger,

adjunct al secretarului de stat

al Statelor Unite ale Americii