Convenția din 10 martie 1988

Articolul 1

În înțelesul prezentei convenții, prin nava, se înțelege o ambarcatiune de mare de orice tip, neatasata permanent de fundul marii, inclusiv aparatajul cu propulsie, aparatajul submersibil și orice alte aparataje plutitoare.

Articolul 2

1. Prezenta convenție nu se aplică:

a) navelor de război ; sau

b) navelor aparținînd unui stat sau exploatate de un stat cînd sînt folosite ca nave de război auxiliare sau pentru vama ori poliție; sau

c) navelor ce au fost retrase din navigație sau dezarmate.

2. Nici o dispoziție a prezentei convenții nu aduce atingerea imunităților de care se bucura navele de război și celelalte nave de stat folosite în scopuri necomerciale.

Articolul 3

1. Săvîrșește o infracțiune orice persoană care, în mod ilicit și intentionat:

a) pune stapinire pe o nava sau exercita controlul asupra sa prin violenta sau amenințare cu violenta; sau

b) comite un act de violenta împotriva unei persoane aflate la bordul unei nave, dacă acest act este de natura sa compromita siguranța navei; sau

c) distruge o nava sau cauzează unei nave încărcăturii sale daune de natura sa compromita siguranța navigației navei; sau

d) plaseaza sau face să se plaseze pe o nava, prin orice mijloc, un dispozitiv ori o substanța apta sa distruga nava care să cauzeze navei sau încărcăturii sale daune ce compromit sau sînt de natura a compromite siguranța navigației navei; sau

e) distruge sau avariaza în mod grav instalații sau servicii de navigație sau le produce grave perturbatii în funcționare, dacă unul dintre aceste acte este de natura sa compromita siguranța navigației unei nave; sau

f) comunică o informație cunoscînd ca este falsa și, prin aceasta, compromite siguranța navigației unei nave; sau

g) raneste sau ucide orice persoană, cînd aceste fapte prezintă o legătură de conexitate cu una dintre infracțiunile prevăzute la alin. a)-f), deopotrivă în caz de comitere sau tentativa.

2. Săvîrșește, de asemenea, o infracțiune orice persoană care:

a) incearca sa comita una dintre infracțiunile prevăzute la paragraful 1; sau

b) instiga o altă persoană sa comita una dintre infracțiunile prevăzute la paragraful 1, dacă infracțiunea este efectiv comisă sau este în orice alt mod complicele persoanei care comite o asemenea infracțiune; sau

c) ameninta sa comita oricare dintre infracțiunile prevăzute la alin. b), c) și e) ale paragrafului 1, dacă aceasta amenințare este de natura sa compromita siguranța navigației navei în cauza, indiferent ca amenințarea respectiva este sau nu legată, potrivit legislației naționale, de o condiție vizind sa constringa o persoană fizica sau juridică sa îndeplinească sau să se abțină sa îndeplinească un act oarecare.

Articolul 4

1. Prezenta convenție se aplică dacă vasul navighează sau dacă, potrivit planului sau de deplasare, trebuie să navigheze în ape, traversind ape sau provenind din ape situate dincolo de limita exterioară a marii teritoriale a unui singur stat, sau de limitele laterale ale marii sale teritoriale cu statele vecine.

2. În cazurile în care convenția nu este aplicabilă în conformitate cu paragraful 1, dispozițiile sale sînt totuși aplicabile dacă autorul sau autorul prezumat al infracțiunii este descoperit pe teritoriul unui stat parte altul decît statul vizat în paragraful 1.

Articolul 5

Orice stat parte reprima infracțiunile prevăzute în art. 3 prin pedepse corespunzătoare care iau în considerare natura grava a acestor infracțiuni.

Articolul 6

1. Orice stat parte ia măsurile necesare stabilirii competentei sale urmărind atribuirea jurisdicției asupra infracțiunilor prevăzute în art. 3 cînd infracțiunea este săvîrșită:

a) împotriva sau la bordul unei nave arborind, în momentul producerii infracțiunii, pavilionul acestui stat; sau

b) pe teritoriul acestui stat, inclusiv marea sa teritorială; sau

c) de către un cetățean al acestui stat.

2. Un stat parte poate, de asemenea, să-și stabilească competența urmărind atribuirea jurisdicției asupra oricăreia dintre aceste infracțiuni:

a) cînd este comisă de o persoană apatridă cu reședința obișnuită în acest stat; sau

b) cînd, în cursul săvîrșirii sale, un cetățean al acestui stat este reținut, amenintat, rănit sau ucis; sau

c) cînd ea este comisă în scopul constringerii acestui stat de a savirsi un act oarecare sau să se abțină.

3. Oricare stat parte care și-a stabilit competența pentru cazurile vizate la paragraful 2 notifica aceasta Secretarului General al Organizației Maritime Internaționale (denumit în continuare secretarul general). Dacă numitul stat, ulterior, abroga aceasta legislație, el notifica faptul secretarului general.

4. Orice stat parte ia măsurile necesare stabilirii competentei sale urmărind atribuirea jurisdicției asupra infracțiunilor prevăzute la art. 3 în cazurile în care autorul prezumat al infracțiunii se afla pe teritoriul sau și nu-l extrădează unuia dintre statele părți care și-au stabilit competența lor în conformitate cu paragrafele 1 și 2 ale prezentului articol.

5. Prezenta convenție nu inlatura nici o competența penală exercitată potrivit legislației naționale.

Articolul 7

1. Dacă considera ca împrejurările îl indreptatesc și potrivit cu legislația sa, oricare stat parte pe teritoriul căruia se afla autorul sau autorul prezumat al infracțiunii asigura reținerea acestei persoane sau ia orice alte măsuri necesare pentru a-i asigura prezenta în intervalul necesar punerii în mișcare a urmăririi penale sau a unei proceduri de extrădare.

2. Statul respectiv procedează, de îndată, la anchetarea cu titlu preliminar în vederea stabilirii faptelor în conformitate cu propria sa legislație.

3. Orice persoană față de care sînt luate măsurile vizate la paragraful 1 al prezentului articol este în drept:

a) sa ia legătură fără întîrziere cu cel mai apropiat reprezentant calificat al statului de a cărui naționalitate se bucura sau care este în alt mod abilitat sa stabilească aceasta comunicare ori, dacă este vorba de o persoană apatridă, a statului pe teritoriul căruia își are reședința sa obișnuită;

b) de a primi vizita reprezentantului acestui stat.

4. Drepturile vizate la paragraful 3 se exercită în cadrul legilor și regulamentelor statului pe teritoriul căruia se afla autorul prezumat al infracțiunii, înțelegindu-se totuși ca aceste legi și regulamente trebuie să permită deplina realizare a scopurilor pentru care drepturile se acordă în baza paragrafului 3.

5. Cînd un stat parte a dispus detenția unei persoane în conformitate cu dispozițiile prezentului articol, el avizează imediat despre aceasta detenție, precum și despre împrejurările care o justifica, statele ce și-au stabilit propria competența în conformitate cu paragraful 1 al art. 6 și, dacă considera oportun, orice alte state interesate. Statul care procedează la anchetarea cu titlu preliminar, vizata la paragraful 2 al prezentului articol, comunică neîntîrziat acelor state concluziile respective și le informează dacă înțelege să-și exercite competența sa.

Articolul 8

1. Comandantul navei unui stat parte (statul pavilionului) poate să predea autorităților oricărui alt stat parte (statul destinatar) orice persoană despre care are serioase motive sa creadă ca a savirsit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 3.

2. Statul pavilionului se îngrijește asa fel încît comandantul navei sale să fie obligat, atunci cînd este practic cu putinta și dacă este posibil mai înainte de a intră în marea teritorială a statului destinatar, avînd la bord orice persoană pe care își propune sa o predea, potrivit dispozițiilor paragrafului 1, sa notifice autorităților statului destinatar intenția sa de a preda aceasta persoana și motivele ce justifica aceasta decizie.

3. Statul destinatar accepta predarea numitei persoane, afară dacă are motive sa creadă ca convenția nu se aplică faptelor care motiveaza predarea și procedează potrivit dispozițiilor art. 7. Orice refuz de a primi o persoană trebuie să fie motivat.

4. Statul pavilionului se îngrijește ca să fie obligat comandantul navei sale sa comunice autorităților statului destinatar elementele probatorii referitoare la infracțiunea prezumată, aflate în posesia sa.

5. Un stat destinatar, care a acceptat predarea unei persoane în conformitate cu dispozițiile paragrafului 3, poate, la rindul sau, sa ceara statului pavilionului sa accepte predarea acestei persoane. Statul de pavilion examinează o asemenea cerere și, dacă îi da urmare, acționează în conformitate cu dispozițiile art. 7. Dacă statul pavilionului respinge o cerere, el comunică statului destinatar motivele pe care se sprijină aceasta decizie.

Articolul 9

Nici o dispoziție a prezentei convenții nu afectează în nici un fel regulile dreptului internațional privind exercitarea competentei statelor în materie de ancheta sau de executare la bord referitoare la navele care nu arboreaza pavilionul lor.

Articolul 10

1. Statul parte pe teritoriul căruia autorul sau autorul prezumat al infracțiunii este descoperit este obligat, în cazul în care se aplică art. 6, dacă el nu-l extrădează, sa supună pricina, fără întîrziere și fără nici o excepție, indiferent dacă infracțiunea a fost sau nu săvîrșită pe teritoriul sau, autorităților sale competente pentru exercitarea acțiunii penale potrivit unei proceduri conforme cu legislația acestui stat. Aceste autorități pronunța decizia lor în aceleași condiții ca pentru oricare alta infracțiune cu caracter grav în conformitate cu legile acestui stat.

2. Orice persoană împotriva căreia este pornită o procedură următoare uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 3 se bucura de garanția unui tratament echitabil în toate fazele procedurii, inclusiv beneficiul tuturor drepturilor și garanțiilor prevăzute pentru o asemenea procedura în legile statului pe teritoriul căruia se afla.

Articolul 11

1. Infracțiunile prevăzute la art. 3 sînt de drept incluse printre motivele de extrădare în toate tratatele de extrădare încheiate între statele părți. Statele părți se angajează sa cuprindă aceste infracțiuni printre cazurile de extrădare în orice tratat de extrădare ce s-ar încheia între ele.

2. Dacă un stat parte care supune extrădarea existenței unui tratat este sesizat cu o cerere de extrădare de către un alt stat parte cu care nu este legat printr-un tratat de extrădare, statul parte solicitat are latitudinea sa considere ca prezenta convenție constituie baza juridică a extrădării în ce privește infracțiunile prevăzute la art. 3. Extrădarea este subordonata celorlalte condiții prevăzute în dreptul statului parte solicitat.

3. Statele părți care nu subordonează extrădarea existenței unui tratat recunosc infracțiunile prevăzute la art. 3 drept cazuri de extrădare între ele în condițiile prevăzute de dreptul statului solicitat.

4. Dacă este necesar, între statele părți, infracțiunile prevăzute la art. 3 sînt considerate, în vederea extrădării, ca fiind comise atît la locul unde s-au produs, cît și într-un loc pendinte de jurisdicția statului parte care cere extrădarea.

5. Un stat parte care primește mai mult decît o cerere de extrădare emanind de la state care și-au stabilit competența, potrivit dispozițiilor art. 7, și care hotărăște sa nu treacă la urmărire tine seama, observind toate formele, atunci cînd alege statul căruia autorul sau autorul prezumat al infracțiunii trebuie să fie extrădat, de interesele și răspunderile statului parte al cărui pavilion îl arbora nava în momentul comiterii infracțiunii.

6. Cînd examinează o cerere de extrădare prezentată în temeiul prezentei convenții referitoare la autorul prezumat al unei infracțiuni, statul solicitat tine seama, observind toate formele, de problema de a ști dacă aceasta persoana își poate exercita drepturile sale, astfel cum sînt prevăzute în paragraful 3 al art. 7, în statul reclamant.

7. În ceea ce privește infracțiunile definite în prezenta convenție, dispozițiile tuturor tratatelor și acordurilor de extrădare încheiate între statele părți sînt modificate între statele părți în măsura în care ele sînt incompatibile cu prezenta convenție.

Articolul 12

1. Statele părți își acorda asistența judiciară cît mai cuprinzatoare cu putinta în orice procedura penală referitoare la infracțiunile prevăzute la art. 3, inclusiv pentru obținerea elementelor probatorii de care dispun și care sînt necesare în folosul procedurii.

2. Statele părți se achită de obligațiile lor decurgind din paragraful 1 în conformitate cu orice tratat de asistența judiciară ce poate exista între ele. În lipsa unui atare tratat, statele părți își acorda aceasta asistența în conformitate cu legislația lor naționala.

Articolul 13

1. Statele părți colaborează la prevenirea infracțiunilor prevăzute la art. 3, între altele:

a) luînd toate măsurile posibile pentru prevenirea pregătirii, pe teritoriile lor respective, a unor infracțiuni menite a fi comise în interiorul sau în afară teritoriilor lor;

b) făcînd schimb de informații potrivit dispozițiilor legislației lor naționale și coordonînd măsurile administrative și alte măsuri luate, dacă este cazul, în scopul de a preveni săvîrșirea infracțiunilor prevăzute la art. 3.

2. Cînd navigația unui vas a fost intirziata sau întreruptă, următor săvîrșirii unei infracțiuni prevăzute la art. 3, oricare stat parte pe teritoriul căruia se afla nava, pasagerii sau echipajul, trebuie să facă tot ce îi sta în putinta pentru a evita ca nava, pasagerii, echipajul ori incarcatura acesteia sa nu fie reținute sau întîrziate nejustificat.

Articolul 14

Orice stat parte îndreptățit a crede ca o infracțiune prevăzută la art. 3 va fi săvîrșită transmite, în conformitate cu legislația sa naționala, cît mai degraba cu putinta, toate informațiile utile aflate în posesia sa statelor care, potrivit vederilor sale, ar fi statele care și-au stabilit competența lor în conformitate cu art. 6.

Articolul 15

1. Orice stat parte comunică cît mai degraba cu putinta secretarului general, conform legislației sale naționale, toate informațiile utile aflate în posesia sa privitoare:

a) la împrejurările infracțiunii;

b) la măsurile luate în aplicarea paragrafului 2 al art. 13;

c) la măsurile luate față de autorul sau autorul prezumat al infracțiunii și, îndeosebi, la rezultatul oricărei proceduri de extrădare sau altei proceduri judiciare.

2. Statul parte în care o acțiune penală a fost pornită împotriva autorului prezumat al infracțiunii, comunică, în conformitate cu legislația sa naționala, rezultatul definitiv al acesteia secretarului general.

3. Informațiile comunicate potrivit paragrafelor 1 și 2 sînt transmise de către secretarul general tuturor statelor părți, membrilor Organizației Maritime Internaționale (denumita în continuare organizația), celorlalte state interesate și organizațiilor interguvernamentale internaționale corespunzătoare.

Articolul 16

1. Orice diferend între statele părți privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenții, care nu poate fi soluționat pe calea negocierii într-un termen rezonabil este supus arbitrajului, la cererea unuia dintre ele. Dacă, în următoarele șase luni de la data cererii de arbitraj, părțile nu izbutesc să se pună de acord asupra organizării arbitrajului, oricare dintre ele poate supune diferendul Curții Internaționale de Justiție, depunind o cerere potrivit cu Statutul Curții.

2. Orice stat poate, în momentul semnării, ratificării, acceptării sau aprobării prezentei convenții sau aderării la ea, sa declare că nu se considera legat prin una sau prin toate dispozițiile paragrafului 1. Celelalte state părți nu sînt legate prin dispozițiile arătate față de orice stat parte care a formulat o asemenea rezerva.

3. Orice stat care a formulat o rezervă potrivit cu dispozițiile paragrafului 2 poate oricînd sa renunțe la aceasta rezerva printr-o notificare adresată secretarului general.

Articolul 17

1. Prezenta convenție este deschisă la 10 martie 1988, la Roma, semnării de către statele participante la Conferința internationala asupra reprimării actelor ilicite împotriva siguranței navigației maritime și din 14 martie 1988 pînă la 8 martie 1989, la sediul organizației, semnării de către toate statele. Ea rămîne apoi deschisă aderării.

2. Statele își pot exprima consimțămîntul de a fi legate de prezenta convenție prin:

a) semnarea fără rezerve în ceea ce privește ratificarea, acceptarea sau aprobarea; sau

b) semnarea sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, de acceptare sau aprobare; sau

c) aderare.

3. Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea se efectuează prin depunerea unui instrument, în acest scop, la secretarul general.

Articolul 18

1. Prezenta convenție intră în vigoare nouăzeci de zile de la data la care cincisprezece state, fie ca au semnat convenția fără rezerve privind ratificarea, acceptarea sau aprobarea, fie ca au depus un instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

2. Pentru un stat care depune un instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare a prezentei convenții sau de aderare la aceasta după ce condițiile guvernind intrarea sa în vigoare au fost îndeplinite, ratificare, acceptarea, aprobarea sau aderarea produce efect nouăzeci de zile după data depunerii.

Articolul 19

1. Prezenta convenție poate fi denunțată de către oricare dintre statele părți în orice moment după expirarea unei perioade de un an, socotită de la data la care prezenta convenție intră în vigoare față de acel stat.

2. Denunțarea se efectuează prin mijlocirea depunerii unui instrument de denunțare la secretarul general.

3. Denunțarea produce efect la un an după data la care secretarul general a primit instrumentul de denunțare sau la expirarea oricărui termen mai lung denunțat în acest instrument.

Articolul 20

1. O conferința poate fi convocată de către organizație în vederea revizuirii sau modificării prezentei convenții.

2. Secretarul general convoacă o conferința a statelor părți la prezenta convenție pentru revizuirea sau modificarea convenției, la cererea unei treimi din statele părți sau a zece state părți, dacă aceasta ultima cifra este mai ridicată.

3. Orice instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare depus după data intrării în vigoare a unui amendament la prezenta convenție este considerat aplicabil convenției astfel cum a fost modificată.

Articolul 21

1. Prezenta convenție este depusa la secretarul general.

2. Secretarul general:

a) informează toate statele care au semnat prezenta convenție sau au aderat, precum și pe toți membrii organizației despre:

(i) orice noua semnatura sau orice depunere a unui nou instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, precum și despre data lor;

(îi) data intrării în vigoare a prezentei convenții;

(iii) depunerea oricărui instrument de denunțare a prezentei convenții, precum și despre data la care a fost primit și data la care denunțarea produce efect;

(iv) primirea oricărei declarații sau notificări făcute în puterea prezentei convenții;

b) transmite copii certificate pentru conformitate ale prezentei convenții tuturor statelor care au semnat-o sau care au aderat.

3. Imediat după intrarea în vigoare a prezentei convenții, o copie certificată pentru conformitate a acesteia se transmite de către depozitar secretarului general al Organizației Națiunilor Unite pentru a fi înregistrată și publicată în conformitate cu art. 102 al Cartei Națiunilor Unite.

Articolul 22

Prezenta convenție este întocmită într-un singur exemplar original în limbile engleza, arabă, chineza, spaniola, franceza și rusa, fiecare text fiind deopotrivă autentic.

Drept pentru care, subsemnații, autorizați în modul cuvenit de guvernele lor respective, au semnat prezenta convenție.

Facuta la Roma, astăzi zece martie una mie noua sute optzeci și opt.