Decizia nr. 6/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32^4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin

art. I din Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vincon" - S.A. Vrancea din Focsani, județul Vrancea, în Dosarul nr. 3.071/1998 al Tribunalului Vrancea.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, Societatea Comercială "Vincon" - S.A. Vrancea, prin consilier juridic Dumitru Hertug, lipsind celelalte părți: Fondul Proprietății de Stat - Direcția teritorială Vrancea și Mircea V. Antonescu.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepției solicita admiterea excepției, considerând ca dispozițiile

art. 32^4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificată și completată prin

art. I din Legea nr. 99/1999 , contravin prevederilor art. 41 alin. (1)-(3) din Constituție, referitoare la protecția proprietății private. Arata ca legiuitorul a acordat instanțelor de judecată abilitați nelegale privind competența de a expropria o societate comercială devenită proprietara a terenului în litigiu. Susține ca fostul proprietar, care a cunoscut existenta titlului societății comerciale, trebuia sa îl conteste la contenciosul administrativ, singura instanța competența, neavând calea unei acțiuni în revendicare. Apreciază, de asemenea, ca textul de lege criticat contravine și alin. (3) al art. 41 din Constituție pentru ca instituie un mod de expropriere, dar nu pentru o cauza de utilitate publică, astfel cum se prevede în dispoziția constituțională, ci în folosul foștilor proprietari. Totodată considera ca textul de lege criticat abroga implicit și neconstitutional dispozițiile

Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 , precum și prevederile art. 3 din Codul de procedură civilă referitoare la competența Curții de apel ca prima instanța de contencios administrativ.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, considerând ca aceasta este inadmisibila, conform

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, deoarece se referă la dispoziții legale de care nu depinde soluționarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 27 septembrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 3.071/1998, Tribunalul Vrancea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32^4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin

art. I din Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vincon" - S.A. Vrancea din Focsani, județul Vrancea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca "prin dispozițiile art. 32^4 legiuitorul a fortat rezolvarea problemei restituirii în natura sau prin echivalent către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat și aflate în patrimoniul societăților comerciale privatizate, înainte de a fi discutat și aprobat proiectul legii privind restituirea în natura sau prin echivalent a bunurilor preluate de stat în perioada anilor 1945-1989". De asemenea, se considera ca textul de lege criticat este neconstitutional în raport cu prevederile art. 41 alin. (1)-(3) din Constituție, pentru ca acorda instanțelor de drept comun abilitarea de a expropria societățile comerciale prin hotărâri date în rezolvarea unor acțiuni civile în revendicare, cu excluderea automată a aplicării în prealabil a dispozițiilor cuprinse în

Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990

și a dispozițiilor art. 3 pct. 1 din Codul de procedură civilă, referitoare la competența Curții de apel de a soluționa în prima instanța procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele de competența autorităților administrației publice centrale și locale. În final se arata ca atât Codul de procedură civilă, cat și

Legea nr. 29/1990 , fiind legi organice, nu puteau fi abrogate (parțial) printr-o lege ordinară, și anume prin

Legea nr. 99/1999 , conform art. 72 din Constituție.

Exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, instanța considera ca aceasta este neîntemeiată, deoarece, astfel cum se arata prin dispozițiile art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituție, referitoare la dreptul de proprietate și creanțele asupra statului, "Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege".

În conformitate cu

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a formula și transmite punctele lor de vedere.

În punctul de vedere al Guvernului se arata ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prin textul de lege criticat nu s-au încălcat dispozițiile constituționale cuprinse în art 41 alin. (1), ci, dimpotriva, s-a procedat conform acestor prevederi, stabilindu-se prin lege "conținutul și limitele dreptului de proprietate". Se mai arata ca prin același alineat (1) al art. 41 din Constituție, garantandu-se atât dreptul de proprietate, cat și creanțele asupra statului, legea fundamentală permite stabilirea prin lege a unor măsuri cu caracter reparatoriu, măsuri care se înscriu în politica Guvernului român de recunoaștere a drepturilor foștilor proprietari. Referitor la neaplicarea în prealabil a dispozițiilor art. 3 din Codul de procedură civilă și a dispozițiilor

Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 , Guvernul considera ca aceste prevederi nu sunt obligatorii, calea contenciosului administrativ nefiind o procedură prealabilă obligatorie și nefiind de natura sa împiedice introducerea unei alte acțiuni (în revendicare, cum este cazul în speta).

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituție și ale

art. 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 32^4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin

art. I pct. 43 din Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, care au următorul cuprins: "(1) Instituțiile publice implicate asigura repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.

(2) Instituțiile publice implicate vor plati societăților comerciale prevăzute la alin. (1) o despăgubire care să reprezinte echivalentul banesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natura a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

(3) Despăgubirea prevăzută la alin. (2) se stabilește de comun acord cu societățile comerciale, iar în caz de divergenta, prin justiție.

(4) Imobilele preluate de stat în baza unor legi, acte administrative sau hotărâri judecătorești de confiscare, constând în terenuri și clădiri evidentiate în patrimoniul societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare, în absenta cărora realizarea obiectului de activitate al acestor societăți comerciale este împiedicată în asemenea măsura încât, ca urmare a acestei restituiri, societatea comercială nu ar mai putea să-și continue activitatea și ar urma să fie supusă dizolvării și lichidării, nu vor fi restituite în natură.

(5) În cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă societățile comerciale sunt obligate la plata echivalentului banesc al imobilelor, instituțiile publice implicate vor plati direct fostului proprietar suma prevăzută în hotărâre.

(6) Statul garantează îndeplinirea de către instituțiile publice implicate a obligațiilor prevăzute în prezentul articol."

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Vincon" - S.A. Vrancea din Focsani, în calitate de parata în acțiunea în revendicare formulată de Mircea V. Antonescu și în calitate de reclamanta în cererea reconvențională proprie. În acțiunea principala reclamantul Mircea V. Antonescu solicita restituirea imobilului sau compus din construcții și teren situat în orașul Focsani, preluat de stat fără titlu. Prin acțiunea reconvențională formulată de Societatea Comercială "Vincon" - S.A. Vrancea din Focsani se solicita obligarea reclamantului Mircea V. Antonescu la plata contravalorii unor construcții ridicate ulterior și a unor îmbunătățiri ulterioare aduse imobilului. Fondul Proprietății de Stat - Direcția teritorială Vrancea, în calitate de acționar principal, cu un pachet de 59,88% acțiuni din capitalul social al Societății Comerciale "Vincon" - S.A. Vrancea din Focsani, a solicitat respingerea acțiunii în revendicare introduse de Mircea V. Antonescu, sustinand ca Societatea Comercială "Vincon" - S.A. Vrancea din Focsani are calitatea de proprietar, calitate dobandita conform

art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990

privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale prin transmitere de la Întreprinderea de Gospodărie Oraseneasca Focsani, în privinta construcției, și de la Ministerul Agriculturii și Alimentației, în privinta terenului, apărare formulată inițial, prin Întâmpinarea din 10 iulie 1997, și de Societatea Comercială "Vincon" - S.A. Vrancea din Focsani. În urma administrării probei cu expertiza tehnica Societatea Comercială "Vincon" - S.A. Vrancea din Focsani a formulat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32^4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificată și completată prin

art. I din Legea nr. 99/1999 .

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca litigiul în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate este un litigiu civil, întemeiat pe dispozițiile art. 480 din Codul civil, iar nu un litigiu care să se înscrie în ipoteza alin. (1) al textului de lege criticat, adică un litigiu desfășurat, pe de o parte, între instituțiile publice implicate în privatizare și, pe de altă parte, societățile comerciale privatizate sau în curs de privatizare, societăți care să fi fost prejudiciate prin restituirea către foștii proprietari a imobilelor preluate de stat. Textul a cărui neconstituționalitate se invoca, și anume alin. (1) al art. 32^4 din ordonanța menționată, nu constituie deci o dispoziție legală de care depinde soluționarea cauzei, în sensul cerut de prevederile

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată.

Alin. (2) al art. 32^4 se referă, de asemenea, la despăgubirile cuvenite acelorași societăți comerciale prevăzute la alin. (1), ca urmare a restituirii în natura a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari, prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Textul menționat este deci aplicabil litigiilor apărute ulterior pronunțării unor hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile prin care instanța a restituit în natura fostului proprietar imobilul deținut de societatea comercială. În speta însă nu s-a pronunțat o asemenea hotărâre, iar litigiul nu se soluționează de instanța pe baza acestui text de lege criticat.

Prin alin. (3) al

art. 32^4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin

art. I din Legea nr. 99/1999 , este prevăzută posibilitatea stabilirii despăgubirii prevăzute la alin. (2) al aceluiași text, de comun acord cu societățile comerciale sau, în caz de divergenta, prin justiție, dispoziții care, de asemenea, nu au legătură cu soluționarea litigiului pentru ca se referă la procedura ulterioară pronunțării unei hotărâri judecătorești irevocabile și privesc repararea prejudiciului cauzat societății comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea în natura a imobilului către foștii proprietari.

Referitor la neconstituționalitatea alin. (4) al aceluiași articol, excepția ridicată privește doar aplicarea legii, chestiune aflată în competența exclusiva a instanțelor de judecată, iar nu neconstituționalitatea textului de lege, care este de competența contenciosului constituțional.

Excepția de neconstituționalitate nu poate fi primită nici cu privire la alin. (5) al art. 32^4 din aceeași ordonanța pentru ca dispozițiile acestuia se referă la situația ulterioară pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care societățile comerciale sunt obligate la plata echivalentului banesc al imobilelor, caz în care instituțiile publice implicate vor plati direct fostului proprietar suma prevăzută în hotărâre. Evident, soluționarea litigiului în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate nu depinde nici de acest text de lege, care prevede doar modalitatea în care va fi despăgubit fostul proprietar în situația în care imobilul revendicat rămâne în proprietatea societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare, iar acestea sunt obligate, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, la plata unui echivalent banesc către fostul proprietar.

Cu privire la excepția de neconstituționalitate a ultimului alineat al

art. 32^4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin

art. I din Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, Curtea retine ca nici dispozițiile acestui text nu au legătură cu soluționarea litigiului, ele referindu-se doar la garantarea de către stat a îndeplinirii de către instituțiile publice implicate a obligațiilor prevăzute în acest articol.

În consecința, constatând ca excepția ridicată privește neconstituționalitatea unor dispoziții legale de care nu depinde soluționarea cauzei aflate în fața instanței judecătorești, Curtea urmează sa o respingă ca fiind inadmisibila, potrivit prevederilor

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32^4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin

art. I din Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vincon" - S.A. Vrancea din Focsani în Dosarul nr. 3.071/1998 al Tribunalului Vrancea.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2000.