Acord · Parlamentul

Acordul din 25 iulie 1992

între România și statul Kuwait pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și capital

prezumat în vigoare

Data actului
25 iulie 1992
Emitent
Parlamentul
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 57 din 18 martie 1993
Structură
31 de articole · 52.110 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

România și statul Kuwait, dorind sa promoveze relațiile lor economice reciproce prin înlăturarea obstacolelor fiscale,

au convenit după cum urmează:

Articolul 1

Persoane vizate

Prezentul acord se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezentul acord se aplică impozitelor pe venit și pe capital percepute în numele unui stat contractant, unei subdiviziuni politice, unei autorități locale sau unei unități administrativ-teritoriale a acestuia, indiferent de modul de percepere.

2. Sunt considerate impozite pe venit și pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elemente de venit și de capital, inclusiv impozitele pe cistiguri provenite din înstrăinarea proprietății mobile sau imobile și impozitele asupra creșterii valorii capitalului.

3. Impozitele care cad sub incidența prezentului acord sunt următoarele:

a) În cazul României:

1) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;

2) impozitul pe profitul persoanelor juridice;

3) impozitul pe salarii și alte remunerații similare;

4) impozitul pe veniturile realizate din activități agricole;

5) impozitul pe dividende (denumite în continuare impozit român).

b) În cazul Kuweitului:

1) impozitul pe venitul societăților;

2) 5% din profitul net al societăților pe acțiuni, plătibil către Fundația kuweitiana pentru dezvoltarea științei;

3) Zakat-ul (denumite în continuare impozit kuwaitian).

4) Acordul se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau similare care sunt stabilite după data semnării acordului, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra modificărilor importante aduse în legislatiile lor fiscale.

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul prezentului acord în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:

a) termenul România înseamnă România și, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum și zona economică exclusiva și platoul continental, asupra cărora România exercita drepturi suverane, în conformitate cu propria sa legislație și cu dreptul internațional cu privire la explorarea și exploatarea resurselor naturale, biologice și minerale, aflate în apele marii, pe fundul și în subsolul acesteia;

b) termenul Kuwait înseamnă statul Kuwait și include orice zona dincolo de marea teritorială care, în conformitate cu dreptul internațional, a fost sau poate fi desemnată potrivit legislației statului Kuwait ca zona în care Kuwait poate exercita drepturi suverane sau jurisdicție;

c) termenii unul dintre statele contractante sau celălalt stat contractant înseamnă România sau Kuwait, după cum cere contextul;

d) termenul impozit înseamnă impozitul kuwaitian sau impozitul român, după cum cere contextul;

e) termenul persoana include o persoană fizica, o societate sau orice alta grupare de persoane;

f) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice alta entitate care este considerată ca o persoană juridică, în scopul impozitării, de către legislația statelor contractante respective;

g) termenii întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

h) termenul național înseamnă orice persoană fizica a unui stat contractant care poseda naționalitatea kuweitiana în cazul Kuweitului și cetățenia română în cazul României, precum și o persoană juridică, societate sau asociație având statutul în conformitate cu legislația în vigoare într-un stat contractant;

i) termenul trafic internațional înseamnă orice transport efectuat de o nava, aeronava, vehicul feroviar sau rutier, exploatată de o întreprindere care are sediul conducerii efective în unul dintre statele contractante, cu excepția cazului când un astfel de transport se efectuează numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

j) termenul autoritate competentă înseamnă:

(i) în cazul României, ministrul economiei și finanțelor sau reprezentantul sau autorizat;

(îi) în cazul Kuweitului, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat.

2. În ce privește aplicarea acestui acord de către un stat contractant, orice termen care nu este definit în acord va avea sensul ce i se atribuie de către legislația fiscală a acelui stat referitoare la impozitele care fac obiectul acordului, dacă contextul nu cere o interpretare diferita.

Articolul 4

Rezident

1. În sensul prezentului acord, termenul rezident al unui stat contractant înseamnă:

a) în cazul României, orice persoană care, potrivit legislației României, este supusă impozitului ca urmare a domiciliului sau, rezidentei sale, locului conducerii sau oricărui alt criteriu de natura similară;

b) în cazul Kuweitului, o persoană fizica care are domiciliul în Kuwait și este național al Kuweitului și o societate care este înregistrată în Kuwait.

2. În sensul paragrafului 1, un rezident al unui stat contractant va include:

a) guvernul unui stat contractant sau orice subdiviziune politica, autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia; și

b) orice instituție guvernamentală constituită potrivit legii, cum este o societate, banca centrala, fond, autoritate, fundație, agenție sau alta entitate similară; și

c) în cazul Kuweitului, orice entitate interguvernamentală situata în Kuwait în al carei capital Kuwait subscrie împreună cu alte state.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană fizica este rezident al ambelor state contractante, atunci statutul sau se determina după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezident al statului în care are o locuinta permanenta la dispoziția sa; dacă dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în ambele state contractante, va fi considerată rezident al statului contractant cu care legăturile sale personale și economice sunt mai strinse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în nici unul dintre statele contractante, atunci va fi considerată rezident al statului contractant în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, este considerată rezident al statului al cărui național este.

4. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizica, este rezident al ambelor state contractante, atunci va fi considerată rezident al statului contractant în care își are sediul conducerii efective. Dacă sediul conducerii sale efective nu poate fi determinat, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

Articolul 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentului acord, termenul sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri, prin care întreprinderea își desfășoară în întregime sau în parte activitatea sa.

2. Termenul sediu permanent include, în principal:

a) un sediu de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o uzina;

e) un atelier;

f) o ferma sau plantație; și

g) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale.

3. Termenul sediu permanent va cuprinde de asemenea:

a) un șantier de construcții, un proiect de montaj sau instalare sau activitățile de supraveghere în legătură cu acestea, dar numai când un asemenea șantier, proiect sau activități continua pentru o perioadă mai mare de 6 luni;

b) furnizarea de servicii de consultanța, de o întreprindere a unui stat contractant, prin angajații săi sau alt personal angajat de întreprindere, în celălalt stat contractant, dar numai când activitățile de aceasta natura, pentru același proiect sau un proiect conex, continua pentru o perioadă sau perioade care insumeaza mai mult de 6 luni în orice perioada de 12 luni.

4. Prin derogare de la prevederile acestui articol, termenul sediu permanent nu va include:

a) folosirea de instalații exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii;

b) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrării;

c) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii exclusiv în scopul prelucrării de către o alta întreprindere;

d) menținerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpărării de produse sau mărfuri ori pentru culegerea de informații pentru întreprindere;

e) menținerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul de a desfășura, pentru întreprindere, orice alta activitate cu caracter pregatitor sau auxiliar;

f) menținerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru orice combinare de activități menționate în subparagraful a) la c), cu condiția ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din aceasta combinare să aibă un caracter pregatitor sau auxiliar.

5. O persoana care desfășoară activitate într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant - alta decît un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 6 al acestui articol - se considera a fi un sediu permanent în primul stat menționat dacă:

a) are în primul stat menționat împuternicirea de a negocia și încheia contracte pentru sau în numele unei asemenea întreprinderi; sau

b) menține în primul stat un stoc de produse sau mărfuri, din care efectuează în mod regulat vinzari de produse sau mărfuri pentru sau în numele unei asemenea întreprinderi; sau

c) asigura comenzi în primul stat menționat, în exclusivitate sau aproape în exclusivitate pentru întreprinderea însăși sau pentru întreprindere și alte întreprinderi care sunt controlate de aceasta sau în care are interese în a le controla; sau

d) activind în acest mod produce în acel stat pentru întreprindere produse sau mărfuri aparținând întreprinderii.

6. Un broker, un comisionar sau alt agent cu statut independent care își desfășoară activitatea în special ca intermediar între o întreprindere a unui stat contractant și un eventual client din celălalt stat contractant nu va fi considerat ca este un sediu permanent în acel celălalt stat contractant, în cazul când asemenea activități nu implica asigurarea de comenzi în sensul paragrafului 5 c) de mai sus și cu condiția ca asemenea persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite. Totuși, când activitățile unui asemenea agent sunt desfășurate în întregime sau aproape în întregime în numele acelei întreprinderi, acesta nu va fi considerat ca un agent cu statut independent în sensul prezentului paragraf.

7. Faptul ca o societate este rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidență a celuilalt stat contractant sau care exercită activități în acel celălalt stat (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una din aceste societăți un sediu permanent a celeilalte.

Articolul 6

Venituri din bunuri imobile

1. Venitul realizat de un rezident a unui stat contractant din bunuri imobile (inclusiv venitul din agricultura și exploatări forestiere), situate în celălalt stat contractant, poate fi impus în acel celălalt stat. Totuși, venitul realizat din bunuri imobile sau acea parte a unui astfel de venit realizat de guvernul unui stat contractant sau de instituțiile guvernamentale, fie direct sau printr-o societate sau alta entitate legală și bunurile sunt situate în celălalt stat contractant, va fi impus numai în primul stat contractant menționat.

2. În sensul prezentului acord, termenul "bunuri imobile" are înțelesul care este atribuit de legislația statului contractant în care bunurile în cauza sunt situate. Termenul va include, în orice caz, toate accesoriile proprietății imobile, inventarul viu și echipamentul utilizat în agricultura și exploatările forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea financiară, uzufructul bunurilor imobile și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și a altor resurse naturale; navele și aeronavele nu sunt considerate bunuri imobile.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obținute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a bunurilor imobile.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunurile imobile ale unei întreprinderi și veniturilor din bunurile imobile utilizate la exercitarea unei profesii independente.

Articolul 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat în afară de cazul când întreprinderea exercita activități în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercita activități în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse de celălalt stat, dar numai acea parte din ele care sunt atribuibile acelui sediu permanent. Totuși, sumele de orice fel primite pentru folosirea sau dreptul de folosire a echipamentului industrial, comercial sau științific sau pentru informația privind experienta industriala, comercială sau științifică, inclusiv consultanța și experienta în asistența tehnica, vor fi considerate a fi profituri ale unei întreprinderi cărora li se vor aplica prevederile acestui articol.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată, exercitind activități identice sau analoage, în condiții identice sau analoage și tratind cu toată independenta cu întreprinderea a cărui sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla sediul permanent sau în altă parte. Totuși, nu vor fi admise la scădere sumele, dacă exista, plătite (altfel decît pentru restituirea cheltuielilor curente) de sediul permanent către sediul central al întreprinderii sau alte sedii, sub forma de redevențe, onorarii sau alte plati similare în schimbul folosirii patentelor sau altor drepturi, sub forma de comision pentru servicii de specialitate prestate sau pentru îndrumare, sau cu excepția cazului întreprinderilor bancare, sub forma de dobinzi pentru împrumuturile bănești acordate sediului permanent. De asemenea, nu vor fi luate în calcul la determinarea profiturilor unui sediu permanent, sumele puse în sarcina (altfel decît pentru restituirea cheltuielilor curente) de sediul permanent către sediul central al întreprinderii sau alte sedii, sub forma de redevențe, onorarii sau alte plati similare în schimbul folosirii patentelor sau a altor drepturi sau sub forma de comision pentru servicii de specialitate prestate sau pentru îndrumare sau, cu excepția cazului întreprinderilor bancare, sub forma de dobinzi pentru împrumuturile bănești acordate sediului central al întreprinderii sau altor sedii ale acesteia.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părți componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiția uzuală; metoda de repartizare va fi, totuși, astfel adoptată încât rezultatul să fie în concordanta cu principiile enunțate în prezentul articol.

5. Dacă informația de care dispune autoritatea competentă a unui stat contractant nu este suficienta pentru determinarea profiturilor atribuibile sediului permanent al întreprinderii, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va afecta aplicarea oricărei legi a acelui stat contractant, privitoare la determinarea sarcinii fiscale a acelui sediu permanent prin efectuarea de către autoritatea competentă a statului contractant a unei estimari a profitului impozabil al acelui sediu permanent, cu condiția ca legea să fie aplicată, în măsura în care informația de care dispune autoritatea competentă permite aceasta, în conformitate cu principiul acestui articol.

6. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere.

7. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent va fi determinat în fiecare an prin aceeași metoda, în afară de cazul când exista motive valabile și suficiente de a proceda altfel.

8. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentului acord, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

Articolul 8

Transporturi internaționale

1. Profiturile obținute din exploatarea în trafic internațional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare și rutiere vor fi impozabile numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.

2. Dacă sediul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se afla la bordul unei nave, atunci acesta se considera a fi situat în statul contractant în care este situat portul de înregistrare a navei sau, dacă nu exista un atare port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.

3. Dispozițiile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obținute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenție internationala de transporturi.

4. Profiturile obținute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere folosite pentru transportul exclusiv între locuri situate într-un stat contractant sunt impozabile în acel stat.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

1. Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleași persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și, fie într-un caz, fie în celălalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relațiile lor financiare sau comerciale prin condiții acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care fără aceste condiții ar fi fost obținute de una din întreprinderi, dar nu au putut fi obținute în fapt datorită acestor condiții, pot fi incluse în profiturile acestei întreprinderi și impuse în consecința.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparținând acelui stat și impune, în consecința, profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat și profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat contractant, dacă condițiile stabilite între cele doua întreprinderi au fost acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de modificări, se va ține seama de celelalte prevederi ale prezentului acord și autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacă este necesar.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate rezidență a unui stat contractant unei persoane rezidente a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel stat. Totuși, aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende, potrivit legislației acestui stat, dar dacă primitorul este din beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 1% (unu la suta) din suma bruta a dividendelor.

Prin derogare de la dispozițiile de mai sus, dividendele plătite de o societate rezidență a unui stat contractant vor fi impuse numai în celălalt stat contractant dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este:

a) guvernul celuilalt stat contractant sau orice instituție sau entitate constituită în acel stat contractant, astfel cum sunt definite în subparagrafele b) și c) ale paragrafului 2 al art. 4; sau

b) o societate care este rezidență a celuilalt stat contractant și în al cărui capital guvernul acelui stat sau oricare din instituțiile sau entitatile la care s-a făcut referire la lit. a) de mai sus deține, direct sau indirect, cel puțin 51% (cincizeci și unu la suta), cu condiția ca partea de capital rămasă a unei astfel de societăți să fie deținută de naționali ai acelui stat contractant care sunt rezidenți ai acelui stat.

2. Termenul dividende astfel cum este folosit în prezentul articol indica dividende din acțiuni, inclusiv veniturile provenind din acțiuni sau din drepturi de folosință din părți miniere, din părți de fondator sau alte drepturi care nu sunt creanțe, din participari la profituri și alte venituri care sunt supuse aceluiași regim de impunere, ca și veniturile din acțiuni, de către legislația statului în care este rezidență societatea care distribuie dividendele.

3. Dispozițiile paragrafului 1 nu se aplică când beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activități în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este rezidență printr-un sediu permanent sau o baza fixa situata acolo sau desfășoară în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deținerea pachetului de acțiuni, în virtutea căruia sunt plătite dividendele, este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație, se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

4. Când o societate rezidență a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepția cazului când participarea generatoare de dividende este efectiv legată de un sediu permanent sau de o baza fixa situate în acel celălalt stat, nici sa supună profiturile nedistribuite ale societății unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat.

Articolul 11

Dobinzi

1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse numai în acel celălalt stat. Totuși, astfel de dobinzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care societatea plătitoare de dobinzi este rezidență și în conformitate cu legislația acelui stat dar, dacă beneficiarul efectiv al dobinzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 1% (unu la suta) din suma bruta a dobinzilor.

Prin derogare de la dispozițiile de mai sus, dobinzile plătite de societate care este rezidență a unui stat contractant pot fi impuse numai în celălalt stat contractant, dacă beneficiarul efectiv al dobinzii este:

a) guvernul celuilalt stat contractant sau orice instituție sau entitate constituită în acel stat astfel cum sunt definite subparagrafele b) și c) ale paragrafului 2 al art. 4; sau

b) o societate, inclusiv o banca sau o instituție financiară care este rezidență a celuilalt stat contractant și în al carei capital guvernul acelui stat sau oricare dintre instituțiile sau entitatile la care s-a făcut referire la lit. a) de mai sus deține, direct sau indirect, cel puțin 25% (douăzeci și cinci la suta), cu condiția ca partea de capital rămasă a unei astfel de societăți să fie deținută de naționali ai acelui stat contractant care sunt rezidenți ai acelui stat.

2. Termenul dobinzi, astfel cum este folosit prezentul articol, indica veniturile din creanțe de orice fel, însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauza de participare la profituri și, în special, veniturile din efecte publice, din obligații și titluri de creanta, inclusiv primele și premiile legate de aceste efecte, titluri sau obligații precum și veniturile care sunt supuse aceluiași tratament fiscal ca veniturile din sume împrumutate, potrivit legislației statului din care provin veniturile.

Penalizările pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobinzi în sensul prezentului articol.

3. Dispozițiile paragrafului 1 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dobinzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitatea în celălalt stat contractant, din care provin dobinzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat servicii personale independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legătură cu care sunt plătite dobinzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație, se aplică dispozițiile art. 7 sau 14, după caz.

4. Dobinzile se considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat, o subdiviziune politica, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuși, când plătitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este efectiv legată creanta asupra căreia se plătesc dobinzile și aceste dobinzi se suporta de acel sediu permanent sau baza fixa, atunci dobinzile se considera ca provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

5. Când, datorită relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau între ambii și o altă persoană, suma dobinzilor depășește suma care s-ar fi convenit între debitor și creditor în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților rămâne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziții ale prezentului acord.

Articolul 12

Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși, asemenea redevențe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislației acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevențelor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 20% (douăzeci la suta) din suma bruta a redevențelor.

3. Termenul redevențe astfel cum este folosit în prezentul articol înseamnă plati de orice natura, primite pentru folosirea sau dreptul de folosire al oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv filmele cinematografice ori benzile folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, al oricărui patent, marca de comerț, desen, model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricație.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevențelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate în celălalt stat contractant din care provin redevențele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează, în celălalt stat, servicii personale independente printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau bunul pentru care se plătesc redevențele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În asemenea situație se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Redevențele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat, o subdiviziune politica, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuși, când plătitorul redevențelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este efectiv legat dreptul sau bunul generator de redevențe și acestea se suporta de sediul permanent sau baza fixa, atunci redevențele se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

6. Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiar sau între ambii și o altă persoană, suma redevențelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informația pentru care sunt plătite, depășește suma care s-ar fi convenit între plătitor și beneficiar în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților rămâne impozabilă, conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziții ale prezentului acord.

Articolul 13

Cistiguri din înstrăinări de bunuri

1. Cistigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sunt definite în art. 6 și situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat. Totuși, câștigurile provenite din înstrăinarea bunurilor imobile sau a acelei părți a unui astfel de capital deținut de guvernul unui stat contractant sau de instituțiile sale guvernamentale, fie direct, fie printr-o societate sau alta entitate legală și situate în celălalt stat contractant, vor fi impuse numai în primul stat contractant menționat.

2. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile ținând de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câștigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe pot fi impuse în acel celălalt stat.

3. Cistigurile provenind din înstrăinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internațional, precum și a bunurilor mobile necesare exploatării acestor nave, aeronave și vehicule feroviare și rutiere vor fi impuse numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.

4. Cistigurile provenind din înstrăinarea oricăror altor bunuri, decît cele menționate la paragrafele 1, 2 și 3, vor fi impuse numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

Articolul 14

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activități cu caracter independent vor fi impuse numai în acel stat contractant dacă nu dispune în mod obișnuit, în celălalt stat contractant, de o baza fixa pentru exercitarea activității sale. Dacă dispune de o astfel de baza fixa, veniturile vor fi impuse în acel celălalt stat contractant, dar numai acea parte care este atribuibila acelei baze fixe.

2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independenta a profesiei de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.

Articolul 15

Profesii dependente

1. Sub rezerva dispozițiilor art. 16, 18, 19 și 20, salariile și alte remunerații similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate salariala vor fi impuse numai în acel stat, cu condiția ca activitatea sa nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, asemenea remunerații primite pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Prin derogare de la dispozițiile paragrafului 1, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat contractant menționat, dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat;

b) remunerațiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezidență a celuilalt stat; și

c) sarcina remunerațiilor nu este suportată de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Personalul de deservire la sol trimis de sediul central al întreprinderilor naționale de transport aerian, maritim, feroviar sau rutier al unui stat contractant, în celălalt stat contractant, va fi scutit de impozitele percepute asupra remunerațiilor lor în celălalt stat contractant.

4. Prin derogare de la dispozițiile precedente ale acestui articol, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate salariala exercitată la bordul unei nave, aeronave, vehicul feroviar sau rutier, exploatate în trafic internațional, vor fi impuse în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.

Articolul 16

Remunerațiile membrilor consiliului de administrație

Tantiemele, jetoanele de prezenta și alte remunerații similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administrație sau al unui organ similar al unei societăți rezidente în celălalt stat contractant pot fi impuse numai în primul stat menționat.

Articolul 17

Artiști și sportivi

1. Prin derogare de la prevederile art. 14 și 15, veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacole, cum sunt artiștii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune și interpreții muzicali, precum și de sportivi, din activitatea lor personală desfășurată în aceasta calitate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Când venitul în legătură cu activitățile personale ale unui astfel de artist de spectacole sau sportiv nu revine acestora ci unei alte persoane, prin derogare de la prevederile art. 7, 14 și 15, acel venit poate fi impus în statul contractant în care sunt exercitate activitățile artistului sau sportivului.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 și 2, venitul obținut de artiștii sau sportivii care sunt rezidenți ai unui stat contractant, din activități exercitate în celălalt stat contractant, pe baza unui program de schimburi culturale între guvernele ambelor state contractante, va fi scutit de impozit în acel celălalt stat contractant.

Articolul 18

Pensii și anuitati

1. Sub rezerva dispozițiilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile, anuitatile și alte remunerații similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariala desfășurată în trecut vor fi impuse numai în acel stat contractant.

2. După cum sunt folosiți în acest articol:

a) termenul pensii și alte remunerații similare înseamnă plati periodice efectuate după ieșirea la pensie pentru munca salariala efectuată în trecut sau compensații pentru vătămări suferite în legătură cu munca salariala trecută;

b) termenul anuitati înseamnă o sumă stabilită în mod periodic la termene stabilite în timpul vieții sau în cursul unei perioade de timp specificată, cu obligația de a face în schimb plati pentru deplina și corespunzătoare recompensare în bani sau echivalent banesc.

Articolul 19

Funcții guvernamentale

1. a) Remunerațiile, altele decît pensiile, plătite de guvernul unui stat contractant, de o subdiviziune politica, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia, unei persoane fizice în legătură cu serviciile prestate guvernului acelui stat contractant, subdiviziunii politice, autorității locale sau unității administrativ-teritoriale a acestuia, la încetarea funcțiilor de natura guvernamentală, sunt impozabile numai în acel stat contractant.

b) Totuși, asemenea remunerații sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel celălalt stat contractant și persoana fizica este rezidență a acelui celălalt stat și:

(i) este național al acelui celălalt stat contractant; sau

(îi) nu a devenit rezident al acelui celălalt stat contractant numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensie plătită de către sau din fonduri la care contribuțiile sunt efectuate de guvernul unui stat contractant, o subdiviziune politica, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritoriale a acestuia, unei persoane fizice, în legătură cu serviciile prestate guvernului acelui stat contractant, subdiviziunii politice, autorității locale sau unității administrativ-teritoriale a acestuia, este impozabile numai în acel stat contractant.

b) Totuși, astfel de pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizica este rezident și național al acelui celălalt stat contractant.

3. Dispozițiile art. 15, 16 și 18 se vor aplica remunerațiilor și pensiilor aferente unor servicii prestate în legătură cu o activitate comercială desfășurată de un stat contractant, de o subdiviziune politica, o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

4. Dispozițiile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, în legătură cu orice remunerație plătită, în cadrul unui program de asistența privind dezvoltarea unui stat contractant, a unei subdiviziuni politice, autorități locale sau a unei unități administrativ-teritoriale a acestuia, din fondurile alocate exclusiv de către acel stat, subdiviziune politica, autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia către un specialist trimis în celălalt stat contractant cu acordul acelui celălalt stat contractant.

Articolul 20

Profesori și cercetători

O persoana fizica care este sau a fost, imediat anterior sosirii sale într-un stat contractant, rezidență a celuilalt stat contractant și care este prezenta în primul stat contractant menționat numai în scopul de a preda sau a efectua cercetări la o universitate, colegiu, școala sau instituție de învățământ sau de cercetări științifice, recunoscute ca atare de guvernul primului stat menționat, va fi scutită de impozit în primul stat contractant menționat, pe o perioadă de 5 ani de la data primei sosiri în primul stat contractant menționat pentru remunerațiile obținute din astfel de activități pedagogice sau de cercetare.

Articolul 21

Studenți și practicanti

1. Un student sau un practicant în domeniul comercial sau industrial, care este sau a fost, imediat anterior sosirii într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant și care este prezent în primul stat contractant menționat numai în scopul educării sau perfecționării sale va fi scutit de impozit în primul stat contractant menționat pentru următoarele plati sau venituri, primite sau obținute de el pentru întreținere, educare sau perfecționare:

a) plățile obținute din surse aflate în afară primului stat contractant menționat în scopul întreținerii, educării, studiului, cercetării sau perfecționării sale;

b) alocațiile, bursele sau premiile trimise de guvern sau de o organizație științifică, educativă, culturală sau de alta natura; și

c) venitul obținut din servicii personale prestate în acel stat contractant, cu condiția ca astfel de servicii să fie în legătură cu educarea sau perfecționarea sa.

Articolul 22

Alte venituri

Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentului acord, vor fi impuse numai în acel stat.

Articolul 23

Impunerea capitalului

1. Capitalul reprezentat din bunuri imobile, astfel cum sunt definite în art. 6 deținute de un rezident al unui stat contractant și situat în celălalt stat contractant poate fi impus în acel celălalt stat. Totuși, capitalul reprezentat de bunuri imobile sau acea parte din acest capital, deținut de guvernul unui stat contractant sau instituțiile sale guvernamentale, fie direct, fie printr-o societate sau alta entitate legală și situat în celălalt stat contractant, va fi impus numai în primul stat contractant menționat.

2. Capitalul reprezentat din bunuri mobile făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau din bunuri mobile aparținând unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente poate fi impus în acel celălalt stat.

3. Capitalul reprezentat de nave, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere exploatate în trafic internațional și de bunurile mobile, ținând de exploatarea unor asemenea nave, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere, va fi impus numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant vor fi impuse numai în acel stat.

Articolul 24

Evitarea dublei impuneri

1. Legislația în vigoare în fiecare stat contractant va continua sa guverneze impunerea în statele contractante respective, cu excepția cazului când în prezentul acord sunt prevăzute dispoziții contrare.

2. S-a convenit ca dubla impunere să fie evitata potrivit prevederilor următoarelor subparagrafe:

a) În cazul României:

Impozitele plătite de rezidentii români pentru venitul sau capitalul impozabil în Kuwait, potrivit prevederilor acestui acord, vor fi deduse din impozitele române datorate conform legislației fiscale române.

Aceasta deducere nu va depăși, totuși, acea parte a impozitului pe venit sau pe capital, astfel cum a fost stabilit înainte de a se acordă deducerea, care corespunde venitului sau capitalului care poate fi impus în Kuwait.

b) În cazul Kuweitului:

Când un rezident kuwaitian obține venituri care, potrivit prevederilor acestui acord, pot fi impuse în România și în Kuwait, Kuwait va acorda, ca deducere din impozitul pe venit al acelui rezident, o sumă egala cu impozitul pe venit plătit în România.

Aceasta deducere nu va depăși, totuși, acea parte a impozitului pe venit, astfel cum a fost stabilit înainte de a se acordă deducerea, care corespunde venitului sau capitalului care poate fi impus în Kuwait.

Articolul 25

Nediscriminarea

1. Naționalii unui stat contractant nu vor fi supuși, în celălalt stat contractant, la nici o impozitare sau obligație legată de aceasta, diferita sau mai împovărătoare decît impozitarea sau obligația la care sunt sau pot fi supuși naționalii celuilalt stat aflați în aceeași situație. Totuși, nici o prevedere a acestui articol nu va afecta dreptul fiecărui stat contractant de a acorda o scutire sau reducere a impozitului potrivit legislației interne, regulamentelor sau practicilor administrative, propriilor săi naționali care sunt rezidenți ai acelui stat contractant. Totuși, o astfel de scutire sau reducere nu se va aplica asupra acelei părți a capitalului societăților deținute de persoane care sunt naționali ai celuilalt stat contractant.

2. Nici o prevedere a prezentului articol nu va fi interpretată ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenților celuilalt stat contractant orice deduceri personale, înlesniri și reduceri de ordin fiscal în funcție de situația civilă sau sarcinile familiale pe care le acorda propriilor rezidenți.

3. Nici o dispoziție a prezentului articol nu va fi interpretată ca impunind obligația legală a unui stat contractant sa acorde rezidenților celuilalt stat contractant avantajul oricărui tratament, preferinta sau privilegiu care poate fi acordat oricărui alt stat sau rezidenților acestuia în virtutea infiintarii unei uniuni vamale, economice, a unor acorduri speciale, a unei zone comerciale libere, în virtutea oricărui acord regional sau subregional referitor în întregime sau în parte la miscarea de capital și/sau la impunere, la care primul stat menționat poate fi parte.

4. În prezentul articol, termenul impunere înseamnă impozitele care fac obiectul prezentului acord.

Articolul 26

Procedura amiabila

1. Când o persoană considera ca, datorită măsurilor luate de unul sau ambele state contractante, rezultă sau va rezultă pentru el o impozitare care nu este conformă cu dispozițiile prezentului acord, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația naționala a acelor state, sa supună cazul autorității competente a statului contractant al cărui rezident este. Cazul trebuie să fie prezentat într-o perioadă de 2 ani de la data primei notificări a acțiunii din care rezultă o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentului acord.

2. Autoritatea competența se va strădui, dacă reclamația pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa ajungă la o soluționare corespunzătoare, sa rezolve cazul pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu acordul. Orice înțelegere convenită va fi aplicată indiferent de perioadele de prescripție prevăzute de legislatiile statelor contractante.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve pe calea procedurii amiabile orice dificultăți sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acordului. De asemenea, ele se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile care nu sunt prevăzute în acord.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în scopul realizării unei înțelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Atunci când apare recomandabil, pentru a ajunge la o înțelegere, să se facă un schimb verbal de opinii, un astfel de schimb poate avea loc în cadrul unei comisii formate din reprezentanți ai autorităților competente ale statelor contractante.

Articolul 27

Schimbul de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații necesare pentru aplicarea dispozițiilor prezentului acord. Orice informație primită de un stat contractant va fi tratata ca secret în același mod ca și informațiile obținute, conform prevederilor legislației interne ale acelui stat, și va fi dezvaluita numai persoanelor sau autorităților (inclusiv instanțelor judecătorești și organelor administrative) însărcinate cu calcularea sau încasarea, aplicarea sau urmărirea sau soluționarea contestațiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentului acord. Aceste persoane sau autorități vor folosi informațiile numai în aceste scopuri. Ele pot dezvălui informațiile în procedurile judecătorești sau deciziile judiciare.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unui stat contractant obligația:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislații sau practicii administrative a acelui stat sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu pot fi obținute pe baza legislației proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui stat sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informații care ar dezvălui un secret de afaceri, industrial, comercial sau profesional sau un procedeu de fabricație sau informații a căror divulgare ar fi contrare ordinii publice.

Articolul 28

Privilegii diplomatice și consulare

Nici o dispoziție a prezentului acord nu va afecta privilegiile fiscale ale membrilor misiunilor diplomatice sau consulare, în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional sau prevederilor unor acorduri speciale.

Articolul 29

Dispoziții diverse

Prezentul acord nu va afecta dreptul unui rezident al unui stat contractant de a beneficia de înlesnirile fiscale, facilitățile pentru investiții, scutirile și avantajele acordate de celălalt stat contractant, potrivit legislației interne, reglementărilor și practicilor sale administrative.

Articolul 30

Intrarea în vigoare

1. Prezentul acord va fi supus ratificării în conformitate cu prevederile constituționale ale celor două state contractante.

2. Prezentul acord va intra în vigoare în a treizecea zi după ultima data la care oricare stat contractant va notifica celuilalt stat ca au fost îndeplinite prevederile constituționale pentru intrarea în vigoare a acordului. În acest caz, acordul va produce efecte în ambele state contractante:

a) în ce privește impozitul reținut prin stopaj la sursa, asupra venitului datorat sau plătibil începând cu sau după 1 ianuarie al anului calendaristic în care acordul a fost semnat;

b) în ce privește celelalte impozite, pentru venitul aferent perioadelor de impunere începând cu sau după 1 ianuarie al anului calendaristic în care acordul a fost semnat.

Articolul 31

Durata și denunțarea acordului

Prezentul acord va rămâne în vigoare pentru o perioadă de 5 ani și va continua ulterior pentru o perioadă sau perioade similare, dacă nici un stat contractant nu va notifica în scris celuilalt stat contractant, cu 6 luni înainte de expirarea perioadei inițiale sau a celor ulterioare, intenția de a denunta acest acord. În acest caz, acordul își va inceta aplicabilitatea în ambele state contractante:

a) în ce privește impozitul reținut prin stopaj la sursa asupra venitului datorat sau plătit începând cu sau după 1 ianuarie al anului imediat următor celui în care a fost remisă nota de denunțare;

b) în ce privește celelalte impozite, pentru venitul aferent perioadelor de impunere începând cu sau după 1 ianuarie al anului imediat următor celui în care a fost remisă nota de denunțare.

Drept pentru care, subsemnații, autorizați în buna și cuvenită forma de către guvernele lor, au semnat prezentul acord.

Făcut în Kuwait, azi, a 25-a zi a lunii Moharram a anului 1413 Hegira, corespunzătoare zilei de 25 iulie 1992, în doua exemplare originale în limbile română, arabă și engleza, toate textele fiind egal autentice.

În caz de divergenta, textul englez va prevala.

Pentru România

Ministrul economiei și finanțelor,

George Danielescu

Pentru statul Kuwait

Ministrul finanțelor,

Nasser Abdellah Al Rudhan

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.