Acordul din 21 iulie 1992

Articolul 1

Persoane vizate

Prezentul acord se va aplica persoanelor care sunt rezidente ale uneia sau ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Impozitele care fac obiectul prezentului acord sunt:

a) În România:

(i) impozitul pe veniturile obținute de persoanele fizice și juridice;

(îi) impozitul pe profitul reprezentantelor străine și al societăților cu participare de capital străin, constituite potrivit legislației române;

(iii) impozitul pe venitul obținut din activitățile agricole;

(denumite în continuare "impozitul român").

b) În Nigeria:

(i) impozitul pe venitul personal;

(îi) impozitul pe venitul societăților;

(iii) impozitul pe beneficiile din petrol;

(iv) impozitul pe câștigurile din capital;

(denumite în continuare "impozitul nigerian").

2. Acordul se va aplica, de asemenea, oricăror impozite de natura identică sau analoagă care sunt stabilite de fiecare stat contractant după data semnării acestui acord, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în respectivele lor legislații fiscale.

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul prezentului acord, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:

a) termenul România înseamnă România și, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum și zona economică exclusiva și platoul continental, asupra cărora România exercita drepturi suverane în conformitate cu propria sa legislație și cu dreptul internațional și cu privire la explorarea și exploatarea resurselor naturale, biologice și minerale, aflate în apele marii, pe fundul și în subsolul acesteia;

b) termenul Nigeria înseamnă Republica Federala Nigeria și cuprinde orice zona dincolo de apele teritoriale ale Republicii Federale Nigeria care, în conformitate cu dreptul internațional, poate fi sau ar putea fi desemnată, potrivit legislației Republicii Federale Nigeria referitoare la platoul continental, ca o zona în care Republica Federala Nigeria își poate exercita dreptul asupra fundului marii și subsolului marii, precum și asupra resurselor naturale ale acesteia;

c) expresiile un stat contractant și celălalt stat contractant înseamnă România sau Nigeria, în funcție de context;

d) termenul național înseamnă:

(i) în relația cu România, orice persoană fizica având cetățenia română și orice altă persoană juridică, societate de persoane, asociație sau alta entitate constituită în conformitate cu legislația în vigoare din România;

(îi) în relația cu Nigeria, orice cetățean al Nigeriei și orice persoană juridică, societate de persoane, asociație sau alta entitate având statutul în conformitate cu legislația în vigoare din Nigeria;

e) termenul persoana cuprinde o persoană fizica, o societate și orice alta asociere de persoane;

f) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice alta entitate care este considerată ca o persoană juridică, în scopul impozitării în conformitate cu legislatiile fiscale ale fiecărui stat contractant;

g) expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, respectiv, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

h) expresia trafic internațional înseamnă orice transport efectuat cu o nava sau aeronava exploatată de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepția cazului când nava sau aeronava este exploatată numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

i) expresia autoritate competentă înseamnă, în cazul României, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat, și, în cazul Nigeriei, ministrul finanțelor și al dezvoltării economice sau reprezentantul sau autorizat;

- termenul unitate administrativ-teritorială se referă la România;

- termenul subdiviziune politica și autoritate locală se referă la Nigeria.

2. În ce privește aplicarea acordului de către un stat contractant, orice termen, care nu este definit în acord, va avea sensul ce i se atribuie de către legislația fiscală a acelui stat, referitoare la impozitele care fac obiectul acordului, dacă contextul nu cere o interpretare diferita.

Articolul 4

Rezidență fiscală

1. În sensul prezentului acord, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană, care, conform legislației acelui stat, este subiect de impunere în acel stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii, locului înregistrării sau oricărui criteriu de natura similară.

2. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1 al prezentului articol, o persoană fizica sau rezidență a ambelor state contractante, atunci statutul ei juridic se determina în conformitate cu următoarele reguli:

a) persoana va fi considerată rezidență a statului în care are o locuinta permanenta la dispoziția sa. Dacă dispune de cîte o locuinta permanenta în ambele state va fi considerată rezidență a statului cu care legăturile sale personale și economice sunt mai strinse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă persoana nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în nici un stat, atunci este considerată rezidență a statului în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state sau în nici unul din ele, este considerată rezidență a statului a cărui național este;

d) dacă aceasta persoana este național al ambelor state sau al nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1 al acestui articol, o persoană, alta decît o persoană fizica, este rezidență a ambelor state contractante, în acest caz va fi considerată rezidență a statului în care este înregistrată.

Articolul 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentului acord, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea își desfășoară în întregime sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent cuprinde, în special:

a) un sediu de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o uzina;

e) un atelier;

f) o mina, un put de petrol sau gaze, o cariera sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale;

g) un șantier de construcții, un proiect de montaj sau de instalare sau activitățile de supraveghere în legătură cu acestea, dar numai când un asemenea șantier, proiect sau activități continua pentru o perioadă mai mare de 3 luni;

h) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanța, de o întreprindere prin angajații săi sau alt personal angajat de întreprindere în acest scop, dar numai când activitățile de aceasta natura (pentru același proiect sau un proiect conex) durează în acea țara pentru o perioadă care insumeaza mai mult de 3 luni în orice perioada de 12 luni.

3. Prin derogare de la prevederile precedente ale acestui articol, expresia sediu permanent nu va include:

a) folosirea de instalații, exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii;

b) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii, exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrării;

c) menținerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul cumpărării de produse sau mărfuri, ori pentru culegerea de informații pentru întreprindere;

d) menținerea unui loc fix de afaceri în scopul de a desfășura, pentru întreprindere, orice alta activitate cu caracter pregatitor sau auxiliar;

e) menținerea unui stoc de mărfuri sau produse, aparținând întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrării de către o alta întreprindere;

f) vânzarea de produse sau mărfuri, aparținând întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau expoziții temporare după închiderea tirgului sau expoziției menționate, cu condiția ca asemenea tirg sau expoziție să fie aprobată de guvernele celor două state contractante.

4. Expresia sediu permanent va include un loc fix de afaceri folosit ca mijloc pentru efectuarea de vinzari, prin derogare de la faptul ca asemenea loc fix de afaceri este astfel menținut pentru oricare dintre activitățile menționate în paragraful 3 al acestui articol.

5. O întreprindere a unui stat contractant nu se considera ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai datorită faptului ca își exercită activitatea în celălalt stat prin intermediul unui broker, al unui agent comisionar general sau al oricărui alt agent cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite.

6. O persoana, incluzind o filiala, o societate partenera sau oricare alta societate, sau orice personal din aceasta sau oricare altă persoană (alta decît un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 5 al acestui articol) care acționează într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant va fi considerată sediu permanent al întreprinderii în primul stat contractant, dacă:

a) are și exercită în mod obișnuit în acest stat autoritatea de a încheia contracte sau activități în numele întreprinderii, cu condiția ca activitățile sale sa nu se limiteze la acelea menționate în paragraful 3; sau

b) primește în mod obișnuit dispoziții în primul stat contractant pentru vânzarea produselor sau mărfurilor exclusiv sau aproape exclusiv în numele întreprinderii insesi și al altei întreprinderi care este controlată de aceasta sau are interese în a o controla.

7. Faptul ca o societate care este rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidență a celuilalt stat contractant, sau care exercită activitatea sa în acest celălalt stat (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod), nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri din proprietăți imobile

1. Venitul provenind din bunuri imobile, inclusiv venitul din agricultura și exploatări forestiere, poate fi impus în statul contractant în care aceste bunuri sunt situate.

2. Expresia bunuri imobile are sensul care este atribuit de legislația statului contractant în care bunurile în cauza sunt situate. Expresia va include, în orice caz, toate accesoriile proprietății imobile, inventarul viu și echipamentul utilizat în agricultura și exploatările forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, surselor și a altor resurse naturale. Navele și aeronavele nu sunt considerate bunuri imobile.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obținute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a bunurilor imobile.

4. Prevederile paragrafului 1 și 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi și veniturilor din bunuri imobile utilizate la exercitarea unei profesii independente.

Articolul 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat contractant în afară de cazul când întreprinderea exercita activitatea în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant dar numai acea parte din ele, care sunt atribuibile:

a) acelui sediu permanent;

b) vinzarilor în acel celălalt stat de produse sau mărfuri de același fel ca acelea vîndute prin sediul permanent; sau

c) altor activități de afaceri desfășurate în acel celălalt stat de același fel ca acelea efectuate prin sediul permanent.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 3 al acestui articol, când o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat contractant, atunci se atribuie, în fiecare stat, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată, exercitind activități identice sau analoage în condițiile identice sau analoage tratind cu toată independenta cu întreprinderea a cărui sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla sediul permanent sau în altă parte. Totuși, nu vor fi admise la scădere sumele, dacă exista, plătite (astfel decît restituirea cheltuielilor curente) de sediul permanent către sediul central al întreprinderii sau alte sedii sub forma de redevențe, onorarii sau alte plati similare în schimbul folosirii patentelor sau altor drepturi, sau sub forma de comision pentru servicii de specialitate prestate sau pentru îndrumare, sau sub forma de dobinzi pentru împrumuturile bănești ale sediului permanent.

De asemenea, nu vor fi luate în calcul la determinarea profiturilor unui sediu permanent, sumele puse în sarcina (altfel decît restitui rea cheltuielilor curente) de sediul permanent, sediului central al întreprinderii sau altor sedii, sub forma de redevențe, onorarii sau alte plati similare în schimbul folosirii patentelor sau altor drepturi sau sub forma de comision pentru servicii de specialitate prestate sau pentru îndrumare, sau sub forma de dobinzi pentru împrumuturi bănești ale sediului central al întreprinderii sau altor sedii ale acestuia.

4. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere. În situația în care acest sediu permanent vinde produse și mărfuri astfel cumpărate, indiferent unde are loc vânzarea, profiturile din vînzare pot fi atribuite acelui sediu permanent.

5. Când profiturile includ elemente tratate separat în alte articole ale prezentului acord, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

Articolul 8

Transporturi maritime și aeriene

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant realizate din exploatarea navelor în trafic internațional vor fi impuse numai în acel stat.

2. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant realizate din operarea aeronavelor în trafic internațional pot fi impuse în celălalt stat contractant dacă asemenea operare este efectuată numai de o întreprindere a acelui stat, însă impozitul nu poate depăși 1% din câștigurile întreprinderii realizate din acel celălalt stat. În sensul prezentului paragraf, termenul cistiguri înseamnă venitul realizat în acel celălalt stat din vânzarea de bilete și alte venituri din transportul aerian de pasageri, inventar viu, mărfuri sau corespondenta, din care se deduc restituirile ce reprezintă contravaloarea serviciilor neefectuate și plățile de salariu pentru personalul de la sol.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2 al acestui articol, profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant din operarea aeronavelor în trafic internațional vor fi scutite de impozit în celălalt stat contractant dacă autoritățile competente ale statelor contractante, pe bază de reciprocitate, vor conveni asupra unei asemenea scutiri prin înțelegere mutuala.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 ale acestui articol se vor aplica, de asemenea, și asupra profiturilor obținute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau printr-un organism internațional de transporturi.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

1. Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleași persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, și, fie într-un caz, fie în celălalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relațiile lor financiare sau comerciale prin condiții acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care, fără aceste condiții ar fi fost obținute de una din întreprinderi, dar nu au putut fi obținute în fapt datorită acestor condiții, pot fi incluse în profiturile acestei întreprinderi și impuse, în consecința.

2. Când un stat contractant include în profitul unei întreprinderi aparținând acelui stat - și impuse în consecința - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat iar în profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat contractant, dacă condițiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de modificări, se va ține seama de celelalte prevederi ale prezentului acord și autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacă este necesar.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele obținute de la o societate care este rezidență a unui stat contractant de către un rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși, aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende, potrivit legislației acestui stat, dar, când primitorul dividendelor este subiect de impunere în celălalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 12,5 la suta din suma bruta a dividendelor.

3. Prevederile paragrafelor 1 și 2 ale acestui articol nu se aplică atunci când beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unuia dintre statele contractante, are în celălalt stat contractant un sediu permanent sau desfășoară în acel celălalt stat servicii personale independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deținerea pachetului de acțiuni în virtutea căruia sunt plătite dividendele este efectiv legată de activitățile desfășurate prin asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

4. Când o societate, care este rezidență a unui stat contractant, realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate și obținute efectiv de persoane care nu sunt rezidente în celălalt stat, nici sa supună profiturile nedistribuite ale societății la un impozit asupra profiturilor nedistribuite chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite sunt, în total sau în parte, profituri sau venituri provenind din celălalt stat.

5. Prevederile acestui articol nu se vor aplica dacă autoritățile competente apreciază ca dreptul care da naștere la dividende a fost creat sau stabilit, în principal, în scopul de a beneficia de avantajele acestui articol și nu pentru ratiuni comerciale de buna-credința.

6. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă veniturile provenite din acțiuni sau orice alt element de venit (altele decît dobinzi care se impun conform prevederilor art. 11 al prezentului acord) care, în conformitate cu legislația statului contractant unde societatea plătitoare de dividende este rezidență, este tratat ca dividend sau distribuire efectuată de societate. În sensul prezentului paragraf, profiturile distribuite de societățile mixte vor fi considerate ca dividende.

Articolul 11

Dobinzi

1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant și plățile unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși, astfel de dobinzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislația acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobinzilor este subiect de impunere în celălalt stat, impozitul astfel perceput nu va depăși 12,5 la suta din suma bruta a dobinzilor.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2 ale acestui articol, dobinzile provenind dintr-un stat contractant vor fi scutite de impozit în acel stat dacă sunt obținute și deținute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia sau orice agenție sau unitate bancară sau instituție a acelui guvern, a unității administrativ-teritoriale sau autorității locale sau dacă creanțele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate sau finanțate direct ori indirect de o instituție financiară aparținând în întregime guvernului celuilalt stat contractant, cu condiția ca împrumutul sau creanta care da naștere la asemenea dobinzi sa nu fie pe baza comercială.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 ale acestui articol nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobinzilor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant, unde societatea plătitoare de dobinzi este rezidență, un sediu permanent sau o baza situata acolo, iar creanta în virtutea căreia sunt plătite dobinzile este efectiv legată de activitățile desfășurate printr-un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație, se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Dobinzile se considera ca provin dintr-un stat contractant când debitorul este statul însuși, o subdiviziune politica sau o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Când, totuși, persoana care plătește dobinzile, fie ca este rezident al unui stat contractant sau nu, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legătură cu care a fost contractată creanta asupra căreia se plătesc dobinzile și aceste dobinzi se suporta de acel sediu permanent sau baza fixa, atunci asemenea dobinzi se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

6. Când, datorită relațiilor speciale existente între un debitor și creditor sau între ambii și o altă persoană, suma dobinzilor depășește, indiferent de cauza, suma care s-ar fi convenit în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților rămâne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziții ale prezentului acord.

7. Prevederile acestui articol nu se vor aplica dacă autoritățile competente apreciază ca dreptul care da naștere la dobinzi a fost creat sau stabilit, în principal, în scopul de a beneficia de avantajele acestui articol și nu pentru ratiuni comerciale de buna-credința.

8. Termenul dobinzi, asa cum este folosit în prezentul articol, indica veniturile din creanțe de orice fel, însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauza de participare la beneficii și în special veniturile din efecte publice, din titluri sau obligații, inclusiv premii și prime aferente acestor efecte, titluri sau obligații. Penalitățile pentru plata cu întârziere nu vor fi considerate dobinzi în sensul prezentului articol.

Articolul 12

Redevențe

1. Redevențele obținute de la un rezident al unui stat contractant de către un rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși, asemenea redevențe pot fi impuse și în statul contractant din care provin în conformitate cu legislația acelui stat; însă, în cazul în care beneficiarul efectiv al redevențelor este supus impozitului în celălalt stat, impozitul astfel stabilit nu va depăși 12,5 la suta din suma bruta a redevențelor.

3. Prevederile paragrafelor 1 și 2 ale prezentului articol nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevențelor este rezident al unui stat contractant și are în celălalt stat contractant, unde societatea plătitoare de redevențe este rezidență, un sediu permanent sau o baza fixa situate acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevențele sunt efectiv legate cu activități desfășurate prin asemenea sediu permanent sau o baza fixa. În asemenea situație se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

4. Redevențele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat însuși, o subdiviziune politica sau o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Totuși, când persoana plătitoare a redevențelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legătură cu care s-a stabilit obligația de plată a redevențelor și astfel de redevențe sunt produse de sediul permanent sau baza fixa, asemenea redevențe sunt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

5. Când, datorită relațiilor speciale dintre plătitor și beneficiar sau între ambii și o altă persoană, suma redevențelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informația pentru care sunt plătite, depășește suma care s-ar fi convenit între plătitor și beneficiar în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților rămâne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziții ale prezentului acord.

6. Prevederile acestui articol nu se vor aplica dacă autoritățile competente apreciază ca dreptul care da naștere la redevențe a fost creat sau stabilit în principal în scopul de a beneficia de avantajele acestui articol și nu pentru ratiuni comerciale de buna-credința.

7. În acest articol termenul redevențe indica sumele de orice natura plătite pentru folosirea sau concesionarea dreptului de folosire a unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv asupra filmelor cinematografice, filmelor și benzilor magnetice destinate radiodifuziunii și televiziunii, a unui brevet de invenție, a unei mărci de fabrica, desen, model, plan, a unor formule sau procedee secrete ca și pentru concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau științific, ori pentru informații referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau științific.

Articolul 13

Cistiguri din capital

1. Cistigurile provenind din vânzarea sau înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, inclusiv acțiunile unei societăți, pot fi impuse în fiecare stat contractant potrivit legislației acestor state.

2. Cistigurile provenind din înstrăinarea navelor și aeronavelor în trafic internațional vor fi impuse numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

Articolul 14

Profesiuni independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii libere sau a altor activități cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când acesta are o baza fixa la dispoziția sa în celălalt stat contractant în scopul exercitării activității sale. Dacă acesta are o asemenea baza fixa, veniturile pot fi impuse și în celălalt stat contractant, dau numai în măsura în care sunt atribuibile acelei baze fixe.

2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independenta a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.

Articolul 15

Profesiuni dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 17 și 18, retribuțiile și alte remunerații similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate salariata sunt impozabile numai în acel stat cu condiția ca activitatea sa nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remunerația primită din aceasta activitate este impozabilă în acel stat.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al acestui articol, remunerația pe care un rezident al unui stat contractant o primește pentru activitatea sa salariata exercitată în celălalt stat contractant va fi impozabilă numai în primul stat contractant menționat dacă:

a) beneficiarul rămâne în celălalt stat contractant o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni; și

b) remunerația este plătită de către o persoană sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezidență a celuilalt stat; și

c) remunerația nu este suportată de către un sediu permanent sau o baza fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Prin derogare de la dispozițiile precedente ale acestui articol, remunerația pentru exercitarea unei activități salariate la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internațional este impozabilă în statul contractant a cărui rezidență este persoana care realizează venituri.

Articolul 16

Remunerațiile membrilor consiliului de administrație sau de conducere Tantiemele, jetoanele de prezenta și alte remunerații similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administrație sau supraveghere a unei societăți rezidente în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

Articolul 17

Artiști și sportivi

1. Prin derogare de la prevederile art. 14 și 15, veniturile obținute de rezidentii unui stat contractant ca profesionisti de spectacole, cum sunt artiștii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune și interpreții muzicali, precum și de sportivi, din activitatea lor profesională desfășurată în aceasta calitate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Când venitul în legătură cu activitățile personale ale unui astfel de profesionist de spectacole sau sportiv nu revine acestuia ci unei alte persoane, prin derogare de la prevederile art. 7, 14 și 15, acel venit poate fi impus în statul contractant în care sunt exercitate activitățile profesionistului de spectacole sau ale sportivului.

3. Venitul realizat din asemenea activități desfășurate în cadrul unui program special pentru schimburi culturale, încheiat între statele contractante, este reciproc scutit de impozitare, cu condiția ca aceste activități să fie finanțate de guvernul unui stat contractant, iar activitățile sa nu fie exercitate în scopul de a obține beneficii.

Articolul 18

Funcții publice

1. a) Remunerația, alta decît o pensie plătită de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorială, de o subdiviziune politica sau de o autoritate locală unei persoane fizice în legătură cu servicii prestate guvernului acelui stat sau unei unități administrativ-teritoriale, subdiviziunii politice sau autorității locale se va impune numai în acel stat.

b) Cu toate acestea, o astfel de remunerație va fi impozabilă numai în celălalt stat contractant dacă serviciile în legătură cu care este plătită remunerația sunt prestate în celălalt stat contractant, iar primitorul este un rezident și un național al acelui celălalt stat, cu condiția ca sa nu fi devenit rezident al celuilalt stat numai pentru scopul prestării serviciilor.

2. Prevederile art. 15, 16 și 17 se vor aplica remunerației aferente unei munci salariate în legătură cu orice activitate de afaceri exercitate de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorială, de o subdiviziune politica ori de o autoritate locală a acestuia în scopul obținerii de beneficii.

Articolul 19

Pensii și anuitati

1. Pensiile și alte remunerații similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfășurată în trecut și orice anuitate plătită unui atare rezident vor fi impozabile în statul din care provin aceste venituri.

2. Termenul anuitate înseamnă o sumă stabilită, platibila în mod periodic la termenele stabilite în timpul vieții sau în cursul unei perioade de timp specificată sau care poate fi determinata, cu obligația de a face în schimb plati pentru deplina și corespunzătoare recompensare în bani sau echivalent banesc.

Articolul 20

Studenți și practicanti

1. Un student sau un practicant în domeniu comercial sau industrial, care este sau a fost imediat înainte de sosirea într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant și care este prezent în primul stat contractant menționat în scopul educării sau pregătirii sale, va fi scutit de impozit în primul stat contractant pentru:

a) plățile făcute acestuia de o persoană rezidență în afară primului stat contractant menționat în scopul menținerii, educării sau pregătirii sale; și

b) remunerația primită ca angajat în acel prim stat contractant menționat, cu condiția ca angajarea sa nu dureze în totalitate mai mult de 183 de zile într- un an de impunere.

2. O persoana fizica care este sau a fost imediat înainte de a sosi într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant și care este temporar prezent în primul stat menționat, în primul rind în scopul de a studia, a face cercetări sau a se pregati și care primește o bursa, o alocație sau un premiu de la o organizație cu caracter științific, educațional, religios sau caritabil (sau în cadrul unui program de asistența tehnica initiat de guvernul unui stat contractant) va fi scutită de impozit în primul stat menționat pentru o perioadă care nu va depăși perioada acordată bursei.

Articolul 21

Profesori

1. Un profesor sau un educator care este prezent într-un stat contractant, în scopul de a preda sau ca angajat în cercetare la o universitate sau orice alta instituție de învățământ recunoscută în acel stat, și care este sau a fost înainte de sosire rezident al celuilalt stat contractant va fi scutit de impozit în primul stat contractant menționat în legătură cu orice remunerație primită pentru predare sau cercetare pe o perioadă ce nu depășește 2 ani de la data primei sale sosiri în acel stat în scopul menționat. În perioada respectiva de 2 ani, celălalt stat contractant îl va scuti, de asemenea, de impozit pentru remunerația primită din primul stat menționat în legătură cu predarea sau cercetarea.

2. Prezentul articol nu se va aplica veniturilor din cercetare dacă atare cercetare nu este întreprinsă în interes public ci în primul rind în beneficiul unei sau unor persoane particulare.

Articolul 22

Alte venituri

Elementele de venit al unui rezident al unui stat contractant care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentului acord și care provin din celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

Articolul 23

Evitarea dublei impuneri

1. Sub rezerva prevederilor legislației din Nigeria cu privire la acordarea drept credit asupra impozitului nigerian a impozitului plătibil într-un teritoriu în afară Nigeriei (care nu va afecta principiul general aici inserat):

a) impozitul român plătibil conform legislației României și în conformitate cu acest acord, fie direct sau prin deducere, asupra profiturilor, venitului sau cistigurilor din capital din surse aflate în România (excluzând, în cazul unui dividend, impozitul plătibil pentru profiturile din care este plătit dividendul) va fi acordat drept un credit asupra oricărui impozit nigerian calculat prin comparatie cu același profit, venit sau cistig din capital, în legătură cu care s-a calculat impozitul român;

b) în cazul unui dividend plătit de o societate care este rezident al României unei societăți care este rezident în Nigeria și care controlează direct sau indirect cel puțin 10 la suta din acțiunile societății plătitoare a dividendelor, creditul trebuie să ia în considerare (în plus față de orice impozit român pentru care creditul poate fi acordat conform prevederilor subparagrafului a) al acestui paragraf) impozitul român plătibil de societate pentru profiturile din care asemenea dividend este plătit.

2. Când un rezident al României obține profituri, venituri sau cistiguri din capital care, potrivit prevederilor prezentului acord pot fi impuse în Nigeria, România va acorda ca o deducere din impozitul român asupra profiturilor, veniturilor și cistigurilor din capital o sumă egala cu impozitul plătit în Nigeria asupra acestor profituri, venituri sau cistiguri din capital, după caz. Asemenea deducere nu va depăși totuși acea parte a impozitului român care este corespunzătoare profiturilor, veniturilor sau cistigurilor din capital care pot fi impuse în Nigeria.

3. În sensul paragrafului 2 al acestui articol, impozitul plătit în Nigeria se considera ca include orice suma care ar fi fost plătită sau platibila ca impozit nigerian pentru orice an dar care a fost acordat ca scutire sau deducere de impozit în acel an sau pentru orice perioada din acel an.

Articolul 24

Nediscriminarea

1. Prin derogare de la prevederile art. 1, naționalii unui stat contractant nu vor fi supuși în celălalt stat la nici o impozitare sau obligație legată de aceasta, diferita sau mai împovărătoare decît impunerea și obligațiile legate de aceasta la care naționalii acestui celălalt stat sunt sau pot fi supuși.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiții mai puțin favorabile în acel celălalt stat decît impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat care desfășoară aceleași activități.

3. Întreprinderile unui stat contractant al căror capital este deținut sau controlat în totalitate sau în parte, în mod direct sau indirect, de către unul sau mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant nici unei impuneri sau oricărei obligații în legătură cu aceasta care să fie diferita sau mai împovărătoare decît impunerea și obligațiile în legătură cu aceasta la care sunt sau pot fi supuse întreprinderile similare ale primului stat menționat.

4. Nici o prevedere cuprinsă în prezentul articol nu va fi interpretată ca obligind un stat contractant sa acorde persoanelor fizice, care nu sunt rezidente în acel stat, oricare din deducerile, înlesnirile și reducerile de ordin fiscal cu caracter personal, care sunt acordate persoanelor fizice rezidente.

5. Prevederile prezentului articol se vor aplica prin derogare de la prevederile art. 2 impozitelor de orice fel și natură.

Articolul 25

Procedura amiabila

1. Când un rezident sau un național al unui stat contractant considera ca, datorită măsurilor luate de unul sau ambele state contractante, rezultă sau va rezultă pentru el o impozitare care nu este conformă cu prezentul acord, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația naționala a acestor state, sa supună cazul sau autorității competente și statului contractant al cărui rezident este, dacă cazul sau intra sub incidența paragrafului 1 al art. 24, sau aceleia a statului contractant al cărui național este. Cazul trebuie să fie prezentat într-o perioadă de 5 ani de la data comunicării impozitului în care rezultă o impozitare care nu este conformă cu prevederile acordului.

2. Autoritatea competența se va strădui, dacă reclamația îi pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa aducă o soluționare corespunzătoare, sa rezolve cazul pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu acordul.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve pe calea procedurii amiabile orice dificultăți sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acordului.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în scopul realizării unei înțelegeri în sensul paragrafelor precedente.

Articolul 26

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații necesare pentru aplicarea dispozițiilor prezentului acord sau a legislatiilor statelor contractante referitoare la impozitele supuse acordului în măsura în care impozitarea nu este contrară acordului. Schimbul de informații nu este limitat de dispozițiile art. 1. Orice informație primită de un stat contractant va fi tratata ca secret de aceeași maniera ca și informațiile obținute conform prevederilor legislației interne ale acelui stat și va fi dezvaluita numai persoanelor sau autorităților (inclusiv instanțelor judecătorești și organelor administrative) însărcinate cu calculul sau încasarea, aplicarea sau urmărirea cu privire la impozitele vizate de prezentul acord. Asemenea persoane sau autorități vor folosi informațiile numai în aceste scopuri.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unui stat contractant obligația:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislații sau practicii administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu pot fi obținute pe baza legislației proprii sau în cadrul practicii sale administrative normale sau a celor ale celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informații care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional, un procedeu de fabricație sau informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 27

Funcționari diplomatici și consulari

1. Nici o prevedere a acestui acord nu va afecta privilegiile fiscale de care beneficiază funcționarii diplomatici sau consulari, în virtutea principiilor generale ale dreptului internațional sau în virtutea prevederilor acordurilor speciale.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al art. 4, o persoană fizica care este membru al unei misiuni diplomatice, consulare sau permanente a unui stat contractant care se afla în celălalt stat contractant și care este subiect de impunere în acel celălalt stat numai dacă obține venituri din surse situate acolo nu se considera ca este rezident al acelui celălalt stat.

Articolul 28

Intrare în vigoare

1. Guvernele statelor contractante își vor notifica unul altuia ca au fost îndeplinite prevederile constituționale cerute pentru intrarea în vigoare a acordului.

2. Acordul va intra în vigoare în a treizecea zi de după data ultimei notificări la care se referă paragraful 1 al acestui articol, iar prevederile sale își vor produce efectul:

(i) în ce privește impozitul pe venit prevăzut prin stopaj la sursa și impozitul pe cistiguri din capital obținute de un nerezident, aferente venitului și cistigurilor din capital obținute pe sau după 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care acordul a intrat în vigoare;

(îi) în ce privește celelalte impozite aferente venitului realizat în orice perioada de baza începând pe sau după 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care acordul a intrat în vigoare.

Articolul 29

Denunțarea

Prezentul acord va rămâne în vigoare până la denunțarea lui. Fiecare stat contractant poate să dea scris o nota de denunțare pe cale diplomatică cu cel puțin 6 luni înainte de sfârșitul oricărui an calendaristic. În asemenea situație, acordul își va inceta aplicabilitatea:

(i) în ce privește impozitul pe venit prevăzut prin stopaj la sursa și impozitul pe cistiguri din capital obținute de un nerezident, aferente venitului și cistigurilor obținute pe sau după 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care a fost remisă nota de denunțare;

(îi) în ce privește celelalte impozite aferente venitului realizat în orice perioada de baza începând pe sau după 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care a fost remisă nota de denunțare.

Dreptul pentru care, subsemnații, autorizați în buna și cuvenită forma de către guvernele lor, au semnat prezentul acord.

Făcut la Abuja la 21 iulie 1992, în doua exemplare originale în limbile română și engleza, ambele texte fiind egal autentice.

În cazul în care apare o divergenta în interpretarea prevederilor prezentului acord, textul englez va prevala.

Pentru Guvernul României,

Ambasadorul României,

Gheorghe Colt

Pentru Guvernul Republicii

Federale Nigeria,

Ministrul finanțelor,

Alhaji Ahmadu Abubakar

PROTOCOL

Astăzi, cu ocazia semnării Acordului de evitare a dublei impuneri și prevenire a evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe câștigurile din capital,

încheiat între Guvernul României și Guvernul Republicii Federale Nigeria,

subsemnații au agreat asupra următoarei prevederi care face parte integrantă din acord:

Referitor la articolul 7:

Se subintelege ca România își rezerva dreptul sa impoziteze comisioanele provenind din România și plătibile unui rezident al Nigeriei, în conformitate cu propria sa legislație interna.

Drept pentru care, subsemnații autorizați în buna și cuvenită forma de către guvernele lor, au semnat prezentul protocol.

Făcut la Abuja la 21 iulie 1992, în doua exemplare originale în limbile română și engleza, ambele texte fiind egal autentice.

În cazul în care apare o divergenta în interpretarea prevederilor prezentului protocol, textul englez va prevala.

Pentru Guvernul României,

Ambasadorul României,

Gheorghe Colt

Pentru Guvernul Republicii

Federale Nigeria,

Ministrul finanțelor,

Alhaji Ahmadu Abubakar