Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 179/2000

privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 69, 70 și 77 din Legea presei nr. 3/1974

prezumat în vigoare republicat

Data actului
26 septembrie 2000
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 629 din 5 decembrie 2000 (republicare)
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 5.847 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 3/1974 28 martie 1974 (prevederi anume) Legea presei din Republica Socialistă România

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Lucian Mihai - președinte

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 69, 70 și 77 din Legea presei nr. 3/1974 , republicată, excepție ridicată de Corneliu Vadim Tudor și Societatea Comercială "Fundația, Editura, Revista România Mare" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 4.806/1999 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19 septembrie 2000 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 26 septembrie 2000.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 24 mai 2000, pronunțată în Dosarul nr. 4.806/1999, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 69, 70 și 77 din Legea presei nr. 3/1974 , republicată. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Corneliu Vadim Tudor și Societatea Comercială "Fundația, Editura, Revista România Mare" - S.R.L. într-o cauza civilă ce are ca obiect cererea de obligare la repararea daunelor morale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca textele de lege criticate sunt contrare dispozițiilor art. 30 și 49 din Constituție referitoare la libertatea de exprimare și, respectiv, la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Instanța de judecată, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția a rămas fără obiect, deoarece

Legea presei nr. 3/1974 , republicată, a fost abrogată, cu excepția art. 72-75 și a

art. 93, prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 69, 70 și 77 din Legea presei nr. 3/1974 , republicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 3 din 19 ianuarie 1978.

Autorii excepției susțin ca aceste texte de lege sunt contrare dispozițiilor art. 30 și 49 din Constituție, referitoare la libertatea de exprimare și, respectiv, la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta critica a rămas fără obiect, deoarece, ulterior sesizării sale,

Legea nr. 3/1974 , republicată, a fost abrogată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000), cu excepția art. 72-75 și a art. 93, texte a căror neconstituționalitate nu a fost invocată în cauza de fața.

În consecința, în temeiul dispozițiilor alin. (1) al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, conform cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei", dispoziții coroborate cu cele ale alin. (6) din același articol, rezultă ca excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibila.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 23 și ale

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 69, 70 și 77 din Legea presei nr. 3/1974 , republicată, excepție ridicată de Corneliu Vadim Tudor și Societatea Comercială "Fundația, Editura, Revista România Mare" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 4.806/1999 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 septembrie 2000.

PREȘEDINTELE
CURȚII CONSTITUȚIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Doina Suliman

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.