Decizia nr. 198/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. 1 și ale

art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Alice Livia Teodorescu și Paraschiva Teodorescu în Dosarul nr. 2.635/1999 al Judecătoriei Ploiesti, județul Prahova.

La apelul nominal se prezintă Alice Livia Teodorescu, personal și în calitate de reprezentant al Paraschivei Teodorescu, ambele autoare ale excepției, lipsind celelalte părți (Teodor Dinu Adrian Teodorescu, Consiliul Județean Prahova, Comisia judeteana Prahova pentru aplicarea

Legii nr. 112/1995

și Consiliul Local Ploiesti), față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Alice Livia Teodorescu, personal și în calitate de reprezentant al Paraschivei Teodorescu, solicita suspendarea soluționării excepției până la intrarea în vigoare a noii legi a caselor naționalizate.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea cererii de suspendare, ca fiind inadmisibila și incompatibilă cu natura procedurii în fața Curții Constituționale, în temeiul

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată.

Curtea, examinând cererea formulată de autorii excepției privind suspendarea soluționării cauzei, precum și dispozițiile

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, și pe cele ale art. 25 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, constata ca dispozițiile art. 242-244 din Codul de procedură civilă referitoare la suspendarea judecații nu sunt compatibile cu natura procedurii în fața Curții și, prin urmare, sunt inaplicabile. În consecința, se dispune respingerea cererii de suspendare.

Autorul excepției solicita, în nume personal și în calitate de reprezentant al celui de al doilea autor al excepției, admiterea excepției de neconstituționalitate, considerând ca dispozițiile art. 2 alin. 1 și cele ale

art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995

sunt neconstituționale, întrucât încalcă prevederile cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (2), art. 16, art. 41 alin. (2), precum și în art. 135 alin. (1) și (6) din Legea fundamentală. Se susține ca prin textele de lege criticate se creează două categorii de cetățeni: o categorie de persoane care sunt integral despagubite și alta care beneficiază doar de despăgubiri parțiale. Se arata ca în acest mod un număr important de cetățeni care au fost alungati din propriile locuințe în timpul fostului regim nu pot fi despăgubiți prin restituirea în natura a imobilelor, deoarece, evident, nu ar fi fost posibil să le fi ocupat la data de 22 decembrie 1989. Se mai considera ca dispozițiile legale criticate încalcă dreptul de proprietate al autorilor excepției, moștenitori ai foștilor proprietari deposedati abuziv de imobilele lor, chiar cu încălcarea decretului de naționalizare emis de regimul comunist, drept garantat de art. 41 și 135 din Constituție. Se invoca în sprijinul acestor sustineri jurisprudenta Curții Constituționale (Decizia nr. 2 din 3 februarie 1998 și Decizia nr. 72 din 5 mai 1998), precum și aceea a Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea pronunțată în cauza "Brumarescu contra României", 1999), arătându-se ca despăgubirile parțiale nu sunt recunoscute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În final se subliniaza ca trebuie să se asigure un tratament juridic egal pentru toți cetățenii români aflați în aceeași situație.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată, considerând ca dispozițiile art. 2 alin. 1 și cele ale

art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995

nu contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (2), art. 16, art. 41 alin. (2) și art. 135 alin. (1) și (6), deoarece dispozițiile legale criticate nu creează două categorii distincte de cetățeni. Soluțiile legislative diferite reprezintă o opțiune a legiuitorului, care nu poate forma obiectul controlului de constituționalitate. Se mai arata ca textele de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, invocandu-se în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 73 din 19 iulie 1995, prin care excepția de neconstituționalitate vizând același obiect a fost respinsă. În final se susține ca, asa cum a statuat Curtea prin numeroase decizii, principiul egalității nu înseamnă uniformitate, pentru situații diferite fiind necesare reglementări juridice diferite.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 22 noiembrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 2.635/1999, Judecătoria Ploiesti a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. 1 și ale

art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Alice Livia Teodorescu și Paraschiva Teodorescu.

Prin cererea adresată instanței judecătorești autorii excepției au susținut neconstituționalitatea dispozițiilor art. 2 alin. 1 și ale

art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 , precum și a dispozițiilor art. 12 și ale art. 13 alin. 1 și 2 din aceeași lege.

În temeiul

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, instanța de judecată a constatat ca dispozițiile art. 12 și ale

art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 112/1995

nu au relevanta în cauza și, în consecința, a respins ca inadmisibila excepția de neconstituționalitate referitoare la aceste texte, sesizand Curtea Constituțională numai cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 2 alin. 1 și ale

art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 , texte de care, în opinia instanței, depinde soluționarea cauzei. Obiectul cauzei îl constituie anularea Hotărârii nr. 13 din 13 ianuarie 1998 a Comisiei județene de aplicare a

Legii nr. 112/1995 , prin care s-a stabilit dreptul familiei Teodorescu de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de

Legea nr. 112/1995

și restituirea în natura a unui imobil situat în municipiul Ploiesti.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arata ca dispozițiile art. 2 alin. 1 și ale

art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995

încalcă prevederile art. 1 alin. (3), ale art. 4 alin. (2), referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor români, fără nici un fel de deosebiri, ale art. 16 care consacra principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 41 alin. (2) care instituie principiul ocrotirii dreptului de proprietate și ale art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, care consacra ocrotirea și inviolabilitatea proprietății private. Se susține în esenta ca textele de lege criticate, prin care se prevede "restituirea în natura a imobilului naționalizat către fostul proprietar, numai în situația în care acesta locuia la data de 22 decembrie 1989, în calitate de chiriaș", sancționează proprietarii care nu mai locuiau în imobilele care le-au aparținut, deși au fost și situații în care proprietarii au fost constransi sa părăsească imobilele, cum este și cazul lor, care au fost evacuati fortat din casa în anul 1952.

Judecătoria Ploiesti, exprimandu-și opinia, considera ca excepția de neconstituționalitate este intemeiata, întrucât textele de lege criticate "încalcă prevederile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor (art. 16) și la garantarea și ocrotirea proprietății private în mod egal, indiferent de titular (art. 41)". Totodată instanța considera ca "aceste dispoziții legale nu au în vedere situația în care foștii proprietari au fost alungati sau evacuati fortat din propriile locuințe, asa încât nu au mai avut, practic, posibilitatea de a ocupa, în calitate de chiriași, aceste imobile".

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. 1 și ale

art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995

este neîntemeiată, referindu-se și la jurisprudenta Curții Constituționale, care, prin Decizia nr. 73/1995, a stabilit, în cadrul controlului a priori, ca art. 2 alin. 1 nu contravine Legii fundamentale, iar prin Decizia nr. 2 din 3 februarie 1998 a stabilit ca nici

art. 5 din Legea nr. 112/1995

nu este neconstitutional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 2 alin. 1 și ale

art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, texte care au următoarea redactare:

- art. 2 alin. 1: "Persoanele prevăzute la art. 1 beneficiază de restituirea în natura, prin redobandirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor în care locuiesc în calitate de chiriași sau a celor care sunt libere, iar pentru celelalte apartamente primesc despăgubiri în condițiile art. 12.";

- art. 5 alin. 1: "Dacă fostul proprietar sau moștenitorii acestuia locuiau la data de 22 decembrie 1989 în calitate de chiriași în apartamentele trecute în proprietatea statului, ei devin proprietarii apartamentului locuit, în condițiile prezentei legi."

Aceste dispoziții legale sunt considerate neconstituționale de autorii excepției, în raport cu prevederile art. 1 alin. (3), ale art. 4 alin. (2), ale art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 41 alin. (2) și ale art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, care au următorul cuprins:

- art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";

- art. 4 alin. (2): "România este patria comuna și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasa, de naționalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenența politică, de avere sau de origine socială.";

- art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- art. 41 alin. (2): "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor."; - art. 135 alin. (1) și (6): "(1) Statul ocrotește proprietatea. [...]

(6) Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."

Examinând excepția de neconstituționalitate a textelor de lege criticate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele argumente:

Adoptarea unor soluții legislative diferite de reparare a nedreptatilor săvârșite în timpul vechiului regim politic, prin trecerea în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, a unor imobile cu destinația de locuințe, în cadrul

Legii nr. 112/1995 , în raport cu faptul ca foștii proprietari locuiau sau nu, în calitate de chiriași, în apartamentele care le-au aparținut ori dacă aceste apartamente erau sau nu libere, nu este de natura sa determine caracterul neconstitutional al celor două texte de lege criticate, care exprima opțiunea legiuitorului cu privire la măsurile reparatorii.

Curtea retine ca reglementarea cuprinsă în art. 2 alin. 1 și în

art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995

nu încalcă principiile generale cuprinse în art. 1 alin. (3) și în art. 4 alin. (2) din Constituție, deoarece nu aduce atingere statului de drept, democrației, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală și nici nu creează inegalitati între cetățeni pe criterii de rasa, naționalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenența politică, de avere sau de origine socială.

Curtea constata, de asemenea, ca dispozițiile legale criticate nu contravin nici prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 care consacra la alin. (1) principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, precum și nediscriminarea. Jurisprudenta Curții Constituționale, în deplin acord cu jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului, a stabilit ca acest principiu nu este sinonim cu uniformitatea și ca pentru situații diferite poate exista un tratament juridic deosebit, recunoscandu-se dreptul la diferența. În acest sens Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii, printre care se afla Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, și Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997.

Critica referitoare la încălcarea alin. (2) al art. 16 din Constituție este, de asemenea, nefondata, deoarece nu este creata o reglementare "în afară legii", ci în cadrul legii, dar cu soluții legislative diferite, și fără a conține prevederi privind exceptarea anumitor persoane de la aplicarea legii.

Curtea constata ca dispozițiile constituționale cuprinse în art. 41 alin. (2) și în art. 135 alin. (1) și (6), care prevăd protecția proprietății private, nu sunt incidente în cauza, întrucât prin dispozițiile legale criticate nu se încalcă dreptul de proprietate al autorilor excepției, drept care nu mai exista, bunurile respective intrand în proprietatea statului cu titlu, ci, dimpotriva, se prevăd măsuri reparatorii pentru foștii proprietari deposedati de aceste imobile cu destinația de locuințe. Încălcarea dreptului lor de proprietate s-a produs deja în momentul trecerii în proprietatea statului a locuințelor care le-au aparținut, la data când s-au constituit titlurile respective, într-un alt regim constituțional.

De altfel, dispozițiile art. 2 alin. 1 și ale

art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995

au mai format obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curte. Astfel, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, în cadrul controlului de constituționalitate exercitat conform art. 144 lit. a) din Constituție, dispozițiile

art. 2 alin. 1 din Legea nr. 112/1995

au fost declarate constituționale. În considerentele acestei decizii Curtea a reținut ca "legea nu numai că nu realizează «exproprierea individuală» a locuințelor, aflate în proprietatea statului, dar înfăptuiește, cu mijloace specifice și ținând seama de realitatile economice din prezent, o reparatie în folosul foștilor proprietari, persoane fizice".

De asemenea, Curtea s-a pronunțat și cu privire la dispozițiile

art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 , text a cărui constituționalitate a fost, de asemenea, contestată, constatând ca acestea nu contravin prevederilor Constituției (Decizia nr. 2 din 3 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, și Decizia nr. 72 din 5 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1996). Astfel, în considerentele

Deciziei nr. 2 din 3 februarie 1998

Curtea a reținut ca, "În ceea ce privește

art. 5 din Legea nr. 112/1995 , care consacra restituirea în natura a imobilelor proprietate de stat, ținând seama de însuși temeiul constituțional invocat în motivarea excepției - art. 41 privind protecția proprietății private și art. 135 alin. (6) din Constituție privind inviolabilitatea acestei proprietăți, rezultă ca excepția este nefondata. Apare contradictoriu să se susțină ca garanția constituțională a dreptului de proprietate a fost incalcata de o dispoziție legală ce asigura restituirea în natura a proprietății fostului proprietar".

Considerentele care au stat la baza soluțiilor pronunțate de Curtea Constituțională cu referire la constituționalitatea celor două texte de lege își păstrează valabilitatea și în cauza de fața, neexistand motive pentru a se reveni asupra acestei jurisprudente.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. 1 și ale

art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Alice Livia Teodorescu și Paraschiva Teodorescu în Dosarul nr. 2.635/1999 al Judecătoriei Ploiesti, județul Prahova.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 octombrie 2000.