Decizia nr. 650/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 75 alin. (6) și

art. 98 alin. (2) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Daniel Ioniță în Dosarul nr. 42.224/4/2015 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 278D/2016.

2. La apelul nominal, lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că textele de lege criticate garantează și consacră dreptul la căsătorie al persoanei condamnate. Consideră că dispozițiile

art. 75 alin. (6) din Legea nr. 254/2013

trebuie examinate din perspectiva conformității sale cu prevederile art. 12 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât prevederile convenționale precitate consacră dreptul la căsătorie, drept diferit de cel referitor la viața privată și de familie. Precizează că instanța de la Strasbourg analizează o astfel de vocație la căsătorie a persoanei condamnate din perspectiva conformității legii naționale cu dispozițiile art. 12 din Convenție, în acest sens fiind Hotărârea din 5 ianuarie 2010, pronunțată în Cauza Frasik împotriva Poloniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând că și persoanele încarcerate au dreptul la căsătorie, întrucât starea de detenție nu constituie un obstacol juridic în privința acestui demers și că sunt importante standardele impuse de legislația națională. Or, legiuitorul român s-a conformat standardelor europene, întrucât nu numai că reglementează expres acest drept, dar prevede și procedura de urmat într-o atare situație. Împrejurarea că legiuitorul a prevăzut anumite condiții de fond sau de formă pentru încheierea căsătoriei nu atrage neconstituționalitatea textelor de lege criticate. Apreciază că autorul excepției este nemulțumit de faptul că nu are posibilitatea de a-și încheia căsătoria în afara mediului penitenciar. Or, legiuitorul când a reglementat o astfel de vocație, a stabilit și o condiție, anume aceea a obținerii unei recompense de felul celor consacrate în

art. 98 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 . Consideră că instituirea acestei condiții nu este de natură să înfrângă dispozițiile constituționale ale art. 53, câtă vreme, în ipoteza în care nu întrunește o astfel de condiție, persoana condamnată are vocația de a încheia căsătoria în mediul penitenciar, în condițiile în care legislația europeană nu instituie în sarcina autorităților naționale obligația de a reglementa încheierea căsătoriei în afara mediului penitenciar.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentința penală nr. 398 din 10 februarie 2016 pronunțată în Dosarul nr. 42.224/4/2015, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 75 alin. (6) și

art. 98 alin. (2) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepția a fost ridicată de Daniel Ioniță cu ocazia soluționării contestației formulate împotriva unei încheieri a judecătorului de supraveghere a privării de libertate prin care s-a respins plângerea autorului excepției cu privire la următoarele: încheierea căsătoriei în afara penitenciarului, iluminatul din camera de detenție, condițiile din camera de detenție, calitatea apei, temperatura din camera de detenție, dreptul la plimbare, dreptul la informație, condițiile de transport, efectuarea perchezițiilor, diferența de tratament între deținuți, dreptul la convorbiri telefonice.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că prevederile criticate restrâng, în mod nejustificat și disproporționat, dreptul la viața intimă, familială și privată. Face referire la hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Moiseyev împotriva Rusiei, Varnas împotriva Lituaniei și Ignaccolo-Zenide împotriva României.

6. Judecătoria Sectorului 4 București - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că

art. 75 din Legea nr. 254/2013

permite încheierea de căsătorii de către persoanele private de libertate atât în cadrul locului de deținere, cât și în afara acestuia, însă, pentru această din urmă situație, numai după îndeplinirea unor condiții printre care se numără și acordarea unei recompense prevăzute de

art. 98 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 , respectiv aceea a permisiunii de a ieși din penitenciar. Apreciază că art. 26 din Constituție nu este încălcat, iar restrângerea prevăzută de lege este permisă de art. 53 din Legea fundamentală, neacordarea unei recompense în cazul autorului excepției având drept justificare aplicarea criteriilor prevăzute de

Legea nr. 254/2013

la situația sa concretă. Consideră că, în cauză, nu este încălcat nici art. 8 din Convenție, în condițiile în care

art. 75 din Legea nr. 254/2013

permite încheierea de căsătorii de către persoanele private de libertate în cadrul locului de deținere.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că dispozițiile legale criticate reprezintă o aplicare a dispozițiilor constituționale invocate, în condițiile în care reglementează posibilitatea persoanei condamnate de a încheia căsătoria. Faptul că legea prevede și posibilitatea pentru persoanele condamnate care execută pedeapsa privativă de libertate în regim semideschis sau deschis de a încheia căsătoria în localitatea în care domiciliază sau în localitatea în a cărei rază teritorială este situat penitenciarul, nu trebuie privit ca un drept absolut și de necenzurat al deținutului. Este evident că persoana aflată în executarea unei pedepse privative de libertate este supusă în continuare regulilor și constrângerilor inerente executării pedepsei. Pe cale de consecință, revine administrației penitenciare rolul de a decide cu privire la acordarea permisiunilor de ieșire din penitenciar, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, cadrul legal fiind atât accesibil, cât și previzibil.

9. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 75 alin. (6) și

art. 98 alin. (2) din Legea nr. 254/2013

sunt constituționale. Arată că prevederile criticate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale referitoare la viața intimă, familială și privată, întrucât art. 26 din Legea fundamentală nu face parte din categoria drepturilor absolute, iar acordarea recompenselor este condiționată de conduita persoanelor condamnate și de stăruința în muncă a acestora, această condiționare fiind justificată de necesitatea realizării scopului educativ al aplicării pedepselor penale, fiind în același timp o măsură adecvată, necesară și care păstrează un just echilibru între interesul individual și cel colectiv. De asemenea, menționează că prevederile criticate nu consacră un caz de restrângere a exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale, în sensul art. 53 din Legea fundamentală, situație în care ar fi obligatorie respectarea principiului instituit la alin. (2) al aceluiași articol. Totodată, apreciază că, în prezenta speță, se pune în discuție modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor criticate, aplicarea și interpretarea legii excedând competenței Curții Constituționale.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 75 alin. (6) și

art. 98 alin (2) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul conținut:

- Art. 75 alin. (6): "Persoanele condamnate care execută pedeapsa privativă de libertate în regim semideschis sau deschis pot încheia căsătoria în localitatea în care domiciliază sau în localitatea în a cărei rază teritorială este situat penitenciarul, cu acordul directorului penitenciarului, și pot primi, în acest scop, o permisiune de ieșire din penitenciar de până la 5 zile. Consimțământul viitorilor soți este luat de către ofițerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, din cadrul primăriei localității în care se încheie căsătoria.";

- Art. 98 alin. (2): "Recompensele prevăzute la alin. (1) lit. a)-e) pot fi acordate de o comisie formată din director, care este și președintele comisiei, directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, directorul adjunct pentru educație și asistență psihosocială, la propunerea personalului care desfășoară activități directe cu persoanele condamnate, cu avizul șefului secției unde sunt deținute. Secretariatul comisiei este asigurat de persoana numită în acest sens de directorul penitenciarului."

13. Autorul excepției susține că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 26 - "Viața intimă, familială și privată" și art. 53 - "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți", precum și prevederilor art. 8 - "Dreptul la respectarea vieții private și de familie", din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că motivarea excepției cuprinde afirmații generale referitoare la necesitatea respectării dreptului la viața intimă, familială și privată, fără a fi evidențiate aspecte de natură să circumscrie în mod rezonabil critica de neconstituționalitate și fără să se contureze argumente care să facă posibilă compararea reală a textelor de lege criticate cu textele de referință invocate.

15. Or, Curtea, prin

Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că "simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, însă, în condițiile în care

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

precizează că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți»". În legătură cu acest aspect, instanța de contencios constituțional a statuat și prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, în care Curtea a teoretizat existența unei anumite structuri a excepției de neconstituționalitate. Este vorba despre trei elemente, inerente și intrinseci oricărei excepții de neconstituționalitate, și anume: textul de lege contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, adică motivarea neconstituționalității textului criticat. În decizia precitată, Curtea a observat că "dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Mai mult decât atât, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, soluția pronunțată de Curte va fi de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, ca urmare a neîndeplinirii condiției cuprinse în

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 ."

16. Așa încât având în vedere că, în prezenta cauză, autorul excepției de neconstituționalitate a procedat la simpla enumerare a dispozițiilor legale criticate și la enumerarea normelor constituționale și convenționale pretins încălcate, fără a prezenta motive sau argumente în susținerea excepției, și cum din această formulare a excepției nu se poate deduce, în mod rezonabil, vreo critică de neconstituționalitate, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate raportată la aceste prevederi constituționale și convenționale nu poate fi reținută.

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 75 alin. (6) și

art. 98 alin. (2) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Daniel Ioniță în Dosarul nr. 42.224/4/2015 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 1 noiembrie 2016.