Decizia nr. 9/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 109 alin. (1) și ale

art. 115 lit. a) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, excepție ridicată de Gheorghe Popescu în Dosarul nr. 1.590/1999 al Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19 decembrie 2000, fiind consemnate în încheierea din acea data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 16 ianuarie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 15 februarie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 1.590/1999, Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 109 alin. (1) și ale

art. 115 lit. a) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, excepție ridicată de Gheorghe Popescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arata ca dispozițiile art. 109 alin. (1) și ale

art. 115 lit. a) din Legea nr. 94/1992

contravin dispozițiilor art. 130, 131 și 139 din Constituție, întrucât potrivit acestor prevederi "toți procurorii, indiferent unde își exercită atribuțiile, pe lângă instanțe, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi etc. trebuie să-și desfășoare activitatea potrivit principiului controlului ierarhic și asa cum justiția se realizează prin instanțe judecătorești în frunte cu Curtea Suprema de Justiție și procurorii nu pot avea decât o unica subordonare față de procurorul general de pe lângă Curtea Suprema de Justiție și sub autoritatea ministrului justiției". În concluzie se arata ca "propunerea de numire a procurorilor nu poate aparține Plenului Curții de Conturi tocmai pentru a se evita ingerinta acestuia într-un domeniu în care nu are competența".

Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ, exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, arata ca aceasta nu este intemeiata. Instanța apreciază ca textele constituționale invocate de autorul excepției "reglementează rolul Ministerului Public și consacra - ca și Statutul procurorilor - reguli privind procurorii constituiți în parchete", aceștia fiind "alții decât procurorii financiari, care intră în compunerea Curții de Conturi".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, arata ca textele legale criticate privesc modurile în care ia naștere și încetează mandatul de procuror financiar, "fără ca astfel să fie afectate în vreun mod natura Curții de Conturi și competența ce i-a fost rezervată de Constituție". În continuare se arata ca prin Decizia nr. II din 15 februarie 1995 Plenul Curții Constituționale a statuat ca instanțele Curții de Conturi nu fac parte din sistemul autorității judecătorești, iar prin Decizia nr. 64/1994 instanța constituțională a statuat ca activitatea jurisdicțională a Curții de Conturi este de natura administrativă. În consecința Curtea de Conturi este o autoritate publică distinctă, având un statut constituțional propriu. Faptul ca

Legea nr. 94/1992

prevede calitatea de procuror financiar nu poate duce la concluzia ca această categorie de funcționari publici ar putea fi inclusă în categoria procurorilor subordonați Ministerului Public. Or, conchide președintele Camerei Deputaților, "față de poziția rezervată de Constituție Ministerului Public și Curții de Conturi, numai Legea fundamentală ar fi putut, eventual, sa stabilească acele conexiuni invocate în cadrul excepției de neconstituționalitate".

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca, potrivit

art. 139 din Constituție și Legii nr. 94/1992 , Curtea de Conturi este organizată și funcționează ca o structura autonomă care nu face parte din autoritatea judecătorească și, în consecința, textele constituționale, de stricta interpretare, care se referă la judecători și procurori, nu pot fi extinse la judecătorii și procurorii financiari care funcționează în cadrul Curții de Conturi sau pe lângă aceasta Curte. Asa fiind, procurorii financiari nu fac parte din Ministerul Public. De altfel ministrul justiției, care este membru al Guvernului, nu ar putea controla activitatea procurorilor financiari, întrucât aceasta se exercită în legătură cu atribuțiile de control ale Curții de Conturi, care privesc executarea bugetului Guvernului. În final în punctul de vedere al Guvernului se considera ca, întrucât Curtea de Conturi funcționează pe lângă Parlament, nu s-ar putea ca un membru al Guvernului sa controleze o parte din activitatea desfășurată de aceasta instituție, deoarece s-ar încalcă și principiul separației puterilor în stat.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Prin Încheierea din 15 aprilie 2000 Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 109 alin. (1) și ale

art. 115 lit. a) din Legea nr. 94/1992 .

Cu privire la excepția ridicată Curtea constata ca, în temeiul

art. II din Legea nr. 204 din 28 decembrie 1999

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 94/1992

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 30 decembrie 1999),

Legea nr. 94/1992

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 16 martie 2000, dându-se articolelor o noua numerotare. Astfel art. 109 alin. (1) a devenit art. 110 alin. (1), iar art. 115 lit. a) a devenit art. 116 lit. a). De aceea, având în vedere ca sesizarea Curții a fost facuta anterior republicarii

Legii nr. 94/1992 , Curtea urmează să se pronunțe asupra dispozițiilor art. 110 alin. (1) și ale art. 116 lit. a), al căror conținut este următorul:

- Art. 110 alin. (1): "Procurorul general financiar și procurorii financiari sunt numiți pe termen de 6 ani prin decret al Președintelui României, la propunerea plenului Curții de Conturi.";

- Art. 116 lit. a): "Mandatul de membru al Curții de Conturi, de judecător și de procuror financiar încetează:

a) la expirarea termenului pentru care a fost numit sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de excludere de drept ori de deces;".

Textele constituționale invocate sunt următoarele:

- Art. 130: "(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apara ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.

(2) Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, în condițiile legii."

- Art. 131: "(1) Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției.

(2) Funcția de procuror este incompatibilă cu orice alta funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.";

- Art. 139: "(1) Curtea de Conturi exercita controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. În condițiile legii, Curtea exercita și atribuții jurisdicționale.

(2) Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public național din exercițiul bugetar expirat, cuprinzând și neregulile constatate.

(3) La cererea Camerei Deputaților sau a Senatului, Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a resurselor publice și raportează despre cele constatate.

(4) Membrii Curții de Conturi, numiți de Parlament, sunt independenți și inamovibili, potrivit legii. Ei sunt supuși incompatibilităților prevăzute de lege pentru judecători."

Autorul excepției considera ca dispozițiile criticate din

Legea nr. 94/1992 , republicată, contravin prevederilor constituționale ale art. 130, 131 și 139 menționate, întrucât aceste prevederi sunt singurele care se referă la activitatea procurorilor. Astfel fiind, în opinia sa toți procurorii, indiferent unde își desfășoară activitatea, "nu pot avea decât o unica subordonare față de procurorul general de pe lângă Curtea Suprema de Justiție și sub autoritatea ministrului justiției".

Examinând susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională retine ca prin Decizia Plenului nr. II din 15 februarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 13 martie 1995, s-a statuat ca instanțele Curții de Conturi nu sunt instanțe judecătorești, acestea neinfaptuind justiția, deoarece art. 139 din Constituție prevede la alin. (1) ca, în condițiile legii, Curtea de Conturi exercita și atribuții jurisdicționale. În același sens este și Decizia Curții Constituționale nr. 64 din 2 iunie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994, prin care s-a statuat ca activitatea de jurisdicție a instanțelor Curții de Conturi este aceea a unui organ de jurisdicție administrativă.

Întrucât instanțele Curții de Conturi nu fac parte din sistemul autorității judecătorești procurorii financiari nu pot fi incluși în sfera Ministerului Public. Atribuțiile acestora sunt diferite de atribuțiile procurorilor din justiție. Subordonarea ierarhica este, tot astfel, diferita, nefiind de conceput ca un organ dintr-un sistem să se subordoneze organelor dintr-un alt sistem.

Împrejurarea ca textele constituționale se referă numai la procurorii din sistemul autorității judecătorești nu poate conduce la concluzia ca, de vreme ce ulterior

Legea nr. 94/1992

a creat și o alta categorie de procurori - la care Constituția nu se referă atunci când reglementează Curtea de Conturi -, acești din urma procurori fac parte în mod necesar din organizarea la care Legea fundamentală a înțeles să se refere.

Asadar consideratiile dezvoltate de autorul excepției în sprijinul acesteia nu pot fi reținute.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 110 alin. (1) și ale

art. 116 lit. a) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, excepție ridicată de Gheorghe Popescu în Dosarul nr. 1.590/1999 al Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 ianuarie 2001.