Decizia nr. 10/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 83/1999

"privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România", excepție ridicată de Universitatea "Politehnica" din Timișoara în Dosarul nr. 8.213/2000 al Judecătoriei Timișoara.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19 decembrie 2000 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 16 ianuarie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 30 mai 2000 Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 83/1999

privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, excepție ridicată de Universitatea "Politehnica" din Timișoara în Dosarul nr. 8.213/2000 al Judecătoriei Timișoara, având ca obiect judecarea acțiunii civile introduse de Episcopia RomanoCatolica Timișoara împotriva pârâților Universitatea "Politehnica" din Timișoara și Consiliul Local Timișoara, pentru rectificarea Cărții funciare nr. 13.144 Timișoara.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 83/1999

contravin dispozițiilor art. 114 alin. (4), ale art. 41 alin. (1) și (2), precum și ale art. 135 alin. (6) din Constituție, întrucât nu a existat o situație obiectivă excepționala care să justifice intervenția Guvernului în sfera de competența a legislativului sau pentru "evitarea riscurilor determinate de situații excepționale", iar măsura de restituire a imobilului prevăzut la poziția nr. 20 din anexa la ordonanța încalcă "grav dreptul de proprietate al Universitatii <<Politehnica>> din Timișoara, drept dobândit în baza

Legii nr. 84/1995 ". Autorul excepției de neconstituționalitate mai susține ca în mod eronat la nr. crt. 20 din anexa la ordonanța ca titular al dreptului de proprietate a fost trecut statul român, ignorandu-se

Legea nr. 84/1995 , astfel ca în realitate măsura de restituire apare ca "o naționalizare, expropriere, trecere silită în proprietatea statului a unor bunuri proprietate privată legal dobândite, fără a avea vreun temei legal". Se invoca totodată în motivarea excepției de neconstituționalitate și dispozițiile art. 17 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, conform cărora "Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa", precum și Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Judecătoria Timișoara, exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, considera, în legătură cu susținerea potrivit căreia prevederile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 83/1999

contravin dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Constituție, ca excepția este neîntemeiată. În ceea ce privește susținerea ca ar fi fost incalcate dispozițiile art. 114 alin. (4) din Constituție, instanța apreciază ca motivul invocat privind "caracterul de urgenta și de necesitate a unor astfel de ordonanțe este relativ interpretabil".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea opiniei sale Guvernul arata ca a recurs la adoptarea ordonanței de urgenta pentru motivele prezentate în nota de fundamentare a proiectului, "fiind în măsura sa aprecieze, potrivit

Deciziei nr. 65/1995

a Curții Constituționale, motivele care legitimează constituțional adoptarea ordonanței de urgenta în temeiul dispozițiilor art. 114 alin. (4) din Constituție care prevăd ca Guvernul, în cazuri excepționale, poate adopta ordonanțe de urgență".

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de neconstituționalitate, privind încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. (1) și (2) și ale art. 135 alin. (6) din Constituție, Guvernul apreciază, referindu-se și la Decizia nr. 234/1999 a Curții Constituționale, ca, "dacă imobilul prevăzut la poziția 20 din anexa la

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 83/1999

nu se afla în proprietatea statului, dispozițiile acestei ordonanțe de urgență [...] apar neconstituționale [...]".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 83/1999

"privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România", cu referire la nr. crt. 20 din anexa la aceasta ordonanța, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 10 iunie 1999.

Conform

art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 , "Imobilele, compuse din construcții împreună cu terenul aferent, respectiv terenurile intravilane libere, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență, care au aparținut comunităților (organizații, culte religioase) cetățenilor aparținând minorităților naționale din România și au fost trecute după anul 1940 în proprietatea statului român prin măsuri de constrângere, confiscare, naționalizare sau manevre dolosive, se restituie titularilor sau succesorilor acestora". În anexa la ordonanța de urgență, la care art. 1 face trimitere, la nr. crt. 20 se prevede: la coloana "Adresa imobilului" - "Timișoara, Piața Horatiu nr. 1, județul Timiș"; la coloana "Actul de proprietate" - "Extras C.F. nr. 23.431, nr. topo 1.204/1, 1.204/2"; la coloana "Titularul actual al dreptului de proprietate" - "Statul român"; la coloana "Destinația inițială a imobilului" - "Liceul Teoretic Româno-Catolic"; la coloana "Folosință actuala a imobilului" - "Este folosit parțial de către Facultatea de Electrotehnica"; la coloana "Actul în baza căruia imobilul a intrat în proprietatea statului" - " Decretul nr. 176/1948 ", iar la coloana "Observații" - "În clădire funcționează și o școala româno-catolica".

Se susține ca aceste prevederi contravin dispozițiilor art. 41 alin. (1) și (2), ale art. 114 alin. (4) și ale art. 135 alin. (6) din Constituție, care au următorul cuprins:

- art. 41 alin. (1) și (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";

- art. 114 alin. (4): "În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.";

- art. 135 alin. (6): "Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."

Autorul excepției susține în esenta ca imobilul de la nr. crt. 20 din anexa la

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 83/1999

este proprietatea sa și deci Guvernul nu putea sa dispună prin ordonanța de urgență restituirea către fostul proprietar a unui bun care nu îi apartinea. Pe de altă parte se arata ca în cauza nu erau întrunite nici condițiile prevăzute la art. 114 alin. (4) din Constituție pentru emiterea ordonanței de urgenta, întrucât "nu a existat o situație excepționala care să justifice intervenția Guvernului în sfera de competența a legislativului" și nici "necesitatea luării unei măsuri cu caracter de urgenta care să reclame înlăturarea sau evitarea riscurilor determinate de situații excepționale".

I. În legătură cu critica potrivit căreia

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 83/1999

contravine dispozițiilor art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție, Curtea observa ca susținerea autorului excepției, care își întemeiază dreptul de proprietate pe dispozițiile

Legii învățământului nr. 84/1995 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, este contrară prevederilor anexei la

Ordonanța de urgenta nr. 83/1999 . Astfel, la nr. crt. 20 din anexa la ordonanța, în coloana "Titularul actual al dreptului de proprietate" este menționat "Statul român", iar nu Universitatea "Politehnica" din Timișoara, iar în coloana "Actul în baza căruia a intrat în proprietatea statului" este indicat " Decretul nr. 176/1948 ".

Curtea constata ca, deși din actele dosarului nu rezultă ca s-ar fi invocat ca temei al dreptului de proprietate pretins un anumit text din

Legea nr. 84/1995 , autorul excepției de neconstituționalitate înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 166 alin. (4) din această lege, dispoziții potrivit cărora "Baza materială a instituțiilor de învățământ superior de stat este de drept proprietatea acestora [...]", precum și de dispozițiile art. 166 alin. (2) din lege, conform cărora "[...] baza materială a învățământului cuprinde: spații pentru procesul de învățământ și cercetare științifică [...]".

Potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "În exercitarea controlului, Curtea Constituțională se pronunța numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De asemenea, Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției".

În speta însă solicitarea autorului excepției de neconstituționalitate are ca obiect constatarea de către Curtea Constituțională a unei stări de fapt, ceea ce nu intră în competența jurisdicției constituționale.

Totuși Curtea observa ca după sesizarea sa a fost adoptată Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 206 din 15 noiembrie 2000 pentru modificarea și completarea

Legii învățământului nr. 84/1995

(ordonanța publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000), care, prin art. I pct. 3, a introdus la art. 166 alineatul (4^6) având următorul cuprins: "Terenurile și clădirile preluate în mod abuziv de stat după data de 4 septembrie 1940 de la persoane fizice sau juridice fac parte din domeniul privat al statului în condițiile legii și pot face obiectul unor acte normative de restituire."

II. Referitor la critica prin care se invoca neîndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 114 alin. (4) din Constituție la emiterea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 , Curtea Constituțională constata ca în Nota de fundamentare care însoțește ordonanța caracterul de urgenta este justificat prin starea imobilelor la care ordonanța se referă, care sunt fie "într-o faza avansată de degradare", fie "susceptibile a fi privatizate", iar pe de altă parte, se invoca obligațiile asumate de România, printre care este și cea a restituirii bunurilor comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale. Totodată în Nota de fundamentare se menționează că "până la reglementarea generală a situației prin lege, asa cum acest lucru a fost afirmat și în cadrul lucrărilor sesiunii de primavara a anului 1997 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Guvernul și-a propus sa restituie câteva clădiri cu valoare simbolica, asa cum a procedat și cu unele imobile aparținând comunității evreiesti, prin

Legea nr. 140/1997

privind aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 21/1997 , respectiv prin

Ordonanța de urgenta nr. 13/1998 ".

În legătură cu aceasta din urma precizare referitoare la

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/1998

"privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România" (având un obiect asemănător cu cel al

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 ), Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, și anume prin Decizia nr. 234 din 20 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 11 aprilie 2000. Cu acel prilej Curtea, respingând excepția de neconstituționalitate, a reținut, referitor la nerespectarea condițiilor prevăzute la art. 114 alin. (4) din Constituție, ca "elementele cuprinse în Nota de fundamentare a ordonanței, coroborate cu faptul notoriu al întârzierii măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de regimul dictaturii comuniste, sunt de natura să justifice emiterea acestei ordonanțe de urgență, în condițiile prevăzute la art. 114 alin. (4) teza întâi din Constituție".

Aceste considerente își păstrează valabilitatea și în cazul

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 , la care se referă cauza de fața, deoarece, pe de o parte, obiectul celor două ordonanțe este asemănător, iar pe de altă parte, nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei soluții.

De altfel la aceeași soluție de respingere a excepției de neconstituționalitate se ajunge și pe baza argumentelor înfățișate în opinia separată formulată la Decizia Curții Constituționale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia o mențin și în cauza de fața.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 83/1999

"privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România", excepție ridicată de Universitatea "Politehnica" din Timișoara în Dosarul nr. 8.213/2000 al Judecătoriei Timișoara.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 ianuarie 2001.