Decizia nr. 59/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 150 și art. 152 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Cenean în Dosarul nr. 4.759/2000 al Tribunalului Cluj - Secția penală.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, deoarece prevederile criticate nu contravin principiului constituțional al dreptului la apărare, acestea asigurând toate drepturile și garanțiile procesuale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 4 octombrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 4.759/2000, Tribunalul Cluj - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 150 alin. 1 și 2 și art. 152 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Cenean, inculpat recurent într-o cauza având ca obiect judecarea recursului declarat împotriva unei sentințe prin care i s-a respins plângerea formulată împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.

În motivarea excepției de neconstituționalitate s-a susținut ca prevederile art. 150 alin. 1 și 2 și ale art. 152 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, deoarece contravin dispozițiilor art. 24 din Constituție, care, consacrand dreptul la apărare, stabilesc faptul ca invinuitul sau inculpatul are dreptul la un apărător în tot cursul procesului, fără nici o restrictie. Textele criticate încalcă dreptul la apărare în măsura în care se interpretează în sensul că în situațiile prevăzute de lege măsura arestării preventive ar putea fi luată și în absenta aparatorului. Se invoca pentru comparatie Legea franceza din 8 februarie 1995, care prevede că prezenta unui apărător trebuie asigurata cu atât mai mult în procedurile care se desfășoară în lipsa inculpatului decât în cele efectuate în prezenta acestuia. Se susține, de asemenea, ca dispozițiile criticate contravin și prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privitoare la dreptul la apărare și la dreptul la un proces echitabil, text care este aplicabil nu numai în faza de judecată, dar și în faza urmăririi penale.

Tribunalul Cluj - Secția penală, exprimandu-și opinia, considera ca dispozițiile art. 150 alin. 1 și 2 și ale art. 152 din Codul de procedură penală, privitoare la procedura de arestare a inculpatului, "sunt neconstituționale în cazul în care se încalcă dreptul la apărare al inculpatului, față de care se dispune luarea măsurii arestării preventive în lipsa acestuia, atunci când este dispărut, se afla în străinătate sau se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecata". Dreptul la apărare al inculpatului este garantat în tot cursul procesului penal, fără a se face distincție între situația în care invinuitul sau inculpatul este prezent sau, dimpotriva, lipsește de la derularea procesului în toate fazele acestuia. Instanța apreciază ca ar fi inoportun ca prezenta aparatorului ales sau desemnat din oficiu să fie condiționată de prezenta învinuitului sau inculpatului, în momentul dispunerii arestării, cu atât mai mult cu cat acesta, indiferent dacă este prezent sau absent, beneficiază de prezumția de nevinovatie.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 150 și art. 152 din Codul de procedură penală, în raport cu art. 24 din Constituție, este neîntemeiată. În motivarea acestui punct de vedere se considera ca dispozițiile legale menționate, care reglementează în modul arătat condițiile în care poate fi luată măsura arestării preventive a inculpatului, nu sunt de natura a încalcă dreptul inculpatului la apărare, atâta timp cat acesta beneficiază, din momentul în care se poate asigura prezenta sa în cadrul procedurilor declansate, de toate drepturile și garanțiile necesare desfășurării unui proces echitabil. Se mai arata ca propunerea autorului excepției de neconstituționalitate, însușită și de instanța, de a se asigura prezenta unui avocat la momentul în care se dispune luarea acestei măsuri este nu numai neîntemeiată, dar chiar excesiva, din moment ce măsura arestării preventive în lipsa inculpatului nu poate fi luată decât în situații excepționale, în care inculpatul fie din motive obiective (se afla în străinătate ori este dispărut), fie intentionat (se sustrage de la urmărire sau judecata) nu poate fi prezent pentru a fi audiat. Potrivit punctului de vedere al Guvernului invocarea de către autorul excepției a Legii franceze din 8 februarie 1995 este irelevanta, această lege având un alt obiect de reglementare. Astfel, deși cuprinde dispoziții care au ca scop limitarea procedurii de judecată în absenta inculpatului, această lege nu cuprinde dispoziții speciale în sensul celor invocate de autorul excepției, și anume ca prezenta unui apărător trebuie asigurata mai mult în procedurile care se desfășoară în lipsa inculpatului decât în cele efectuate în prezenta acestuia. În schimb, Guvernul citeaza art. 131 din Codul de procedură penală francez, care prevede că, "Dacă persoana se sustrage sau locuiește în afară teritoriului Republicii, judecătorul de instrucție, cu avizul procurorului, poate emite împotriva ei un mandat de arestare, dacă fapta atrage o pedeapsă cu închisoare corecțională sau o pedeapsă mai grava", text fără nici o referire la obligativitatea prezentei unui avocat la acest moment. De asemenea, este menționat art. 294 din Codul de procedură penală italian, potrivit căruia, "În cazul cercetărilor preliminare, judecătorul, dacă nu a dispus-o în cursul ședinței de confirmare a arestării sau reținerii suspectului, procedează la integrarea persoanei în stare de detenție preventivă imediat [...]", putându-se dispune, prin urmare, această măsură chiar fără audierea prealabilă a inculpatului.

În ceea ce privește susținerea referitoare la contrarietatea dispozițiilor criticate, în raport cu prevederile art. 24 din Constituție, referitoare la dreptul la apărare, în opinia Guvernului se arata ca într-o acceptiune restrânsă dreptul la apărare consta în folosirea unui avocat, deci în dreptul la asistența juridică. Astfel înțeles, art. 24 din Constituție este reflectat în art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, care prevede că invinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale și al judecații, iar organele judiciare sunt obligate sa îi aducă la cunoștința acest drept. Legea prevede la art. 171 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală cazuri în care asistența juridică este obligatorie. Printre aceste cazuri nu figurează însă și dispunerea măsurii arestării preventive în lipsa inculpatului, deoarece lipsa de asistența juridică nu l-ar putea prejudicia câtă vreme la momentul punerii în executare a mandatului de executare audierea lui este obligatorie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 150 și ale art. 152 din Codul de procedură penală, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 150: "Măsura arestării inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către procuror sau de către instanța de judecată, afară de cazul când inculpatul este dispărut, se afla în străinătate, ori se sustrage de la urmărire sau de la judecata.

În cazul prevăzut în alineatul precedent, când mandatul a fost emis fără ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat.";

- Art. 152: "Când mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, procurorul sau președintele completului de judecată care a emis mandatul înmânează un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar îl trimite organului de poliție pentru a putea fi predat la locul de deținere o dată cu arestatul.

Când măsura arestării a fost dispusă în lipsa inculpatului potrivit art. 150, mandatul emis se înaintează în dublu exemplar organului de poliție, pentru executare.

Organul de poliție procedează la arestarea persoanei arătate în mandat, căreia îi preda un exemplar al mandatului și o conduce în fața organului judiciar care a emis mandatul.

Dacă mandatul de arestare a fost emis de procuror, acesta menționează pe mandat data prezentării inculpatului și procedează de îndată la ascultarea acestuia, după care dispune prin rezoluție asupra arestării inculpatului. Dacă între timp cauza a ajuns în fața instanței de judecată, procurorul va trimite pe arestat instanței.

Președintele instanței procedează la ascultarea inculpatului, iar dacă acesta ridica obiecții care necesita o rezolvare urgenta, fixează de îndată termen de judecată."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține, în esenta, ca aceste prevederi sunt contrare dispozițiilor art. 24 din Constituție referitoare la dreptul la apărare, deoarece permit luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în lipsa acestuia și fără ca, la dispunerea acestei măsuri, să fie prezent avocatul ales sau desemnat din oficiu.

Potrivit art. 24 din Constituție, "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

Analizând aceste critici, Curtea constata ca sunt neintemeiate. Din interpretarea sistematica a tuturor dispozițiilor procedurale conexe, cuprinse nu numai în art. 150 și 152, ci și în art. 137^1, 171 și 172 din Codul de procedură penală, Curtea constata că nu sunt incalcate dispozițiile constituționale referitoare la dreptul la apărare. Astfel, potrivit alin. 1 al art. 137^1 din Codul de procedură penală, "Persoanei reținute sau arestate i se aduc, de îndată, la cunoștința, motivele reținerii sau ale arestării. Învinuirea se aduce la cunoștința celui arestat, în cel mai scurt termen, în prezenta unui avocat". Mai mult decât atât, alin. 2 al aceluiași articol prevede că, atunci "Când se dispune arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului, procurorul sau instanța de judecată încunoștințează despre aceasta, în termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o altă persoană pe care o desemnează invinuitul sau inculpatul, consemnându-se aceasta într-un proces verbal". Totodată, prevederile art. 171 din Codul de procedură penală reglementează dreptul învinuitului sau inculpatului la asistența juridică în tot cursul urmăririi penale și al judecații, precum și cazurile în care aceasta este obligatorie.

În aceste condiții, Curtea constata ca este nefondata susținerea autorului excepției, potrivit căreia luarea măsurii arestării învinuitului sau inculpatului dispărut, care se afla în străinătate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecata fără sa fi fost ascultat, contravine dispozițiilor art. 24 din Constituție. Măsura arestării, luată în aceste situații, nu lezeaza în nici un fel dreptul învinuitului sau inculpatului la apărare, câtă vreme se bucura, la momentul punerii în executare a mandatului de arestare, de toate garanțiile procesuale pentru realizarea deplina a acestui drept.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 150 și art. 152 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Cenean în Dosarul nr. 4.759/2000 al Tribunalului Cluj - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2001.