Regulamentul nr. 1131/1924

Articolul 1

Naționalitatea română se dobîndește în afară de celelalte moduri prevăzute de lege și prin naturalizare.

Naturalizarea este individuală și nici un străin nu o poate dobândi decât intrunind următoarele condițiuni:

1. Sa aibă vîrsta de cel puțin 21 ani împliniți;

2. Să-și manifeste voința de a deveni român și sa declare ca se leapada de cetățenia străină;

3. Sa fi locuit, în urma acestei manifestări de voința, neintrerupt pe teritoriul României timp de 10 ani împliniți.

4. Sa fi avut și să aibă bune purtări.

5. Sa aibă mijloace suficiente pentru întreținerea sa și a familiei sale, sau posibilitatea de a le câștiga.

6. Sa fi pierdut naționalitatea străină sau sa o piardă, potrivit legilor tarii sale, prin efectul dobîndirii naționalității române.

Articolul 2

Naturalizare se acordă de consiliul de miniștri în urma constatării comisiunii compusa din prim-președintele și președinții Curții de apel din Capitala tarii, ca strainul solicitant întrunește condițiunile prevăzute mai sus.

Articolul 3

Comisiunea de naturalizare funcționează pe lîngă ministerul de justiție și este prezidata de prim-președinte al Curții de apel.

În lipsa acestuia funcțiunile sale se vor îndeplini de cel mai vechiu dintre președinții cari compun comisiunea.

Directorul general al afacerilor judiciare din ministerul de justiție îndeplinește funcțiunea de secretar al comisiunii.

Articolul 4

În caz de vacanta a vreunuia din locurile de prim-președinte sau președinte, comisiunea va fi completată cu președintele sau consilierul care după legea de organizare judecătorească îndeplinește de drept funcțiunile de prim-președinte sau președinte.

Aceasta dispozițiune se aplică și în cazul cînd președintele sau unul din membrii comisiunii este împiedicat de a lua parte la lucrările ei.

Articolul 5

Comisiunea se convoacă în scris de președintele ei. Ea nu va putea lucra și lua deciziuni decât cu majoritatea absolută a membrilor cari o compun.

În caz de paritate avizul se considera favorabil cererii.

Articolul 6

Cererea de naturalizare însoțită de toate actele necesare se adresează președintelui comisiunii de naturalizare și se înregistrează la secretariatul acestei comisiuni.

Stagiul prevăzut la art. 1 No. 3 din acest regulament va începe să curgă de la data înregistrării cererii de naturalizare.

Articolul 7

Cererile de naturalizare pot fi: a) cereri făcute în vederea curgerii stagiului, și b) cereri cu dispensa sau reducere de stagiu.

Articolul 8

Cererile de naturalizare făcute în vederea curgerii stagiului trebuie a fi însoțite de următoarele acte:

1. Extractul actului de naștere, sau alte acte cari după lege pot avea forta probanta ca suplicantul are vîrsta de 21 ani.

2. Declarațiunea autentică prin care petiționarul își manifesta voința de a deveni român și ca se leapada de supusenia străină.

3. Dovada ca petiționarul a avut bune purtări pînă în momentul introducerii cererii de naturalizare.

Aceasta dovada va rezultă:

a) Dintr-un certificat liberat de grefa judecătoriei și altul de grefa tribunalului domiciliului petitionarului ca el nu e supus nici unei urmăriri și că nu a suferit nici o condamnatiune penală;

b) Un certificat de buna purtare liberat în comunele urbane de poliție, iar în comunele rurale de primărie sau șeful secțiunii locale de jandarmi și certificate cu același cuprins, liberate de autoritățile similare străine în caz cînd petiționarul a domiciliat în străinătate înainte de a fi stabilit în țara.

În acest din urmă caz se va prezenta și certificatul dela ministerul român de afaceri străine că nu exista nici o cerere pentru extrădarea petitionarului.

Articolul 9

Autoritățile competente de a da autenticitate declarațiunilor prevăzute de art. 8, punctul 2 de mai sus, sînt:

1. În vechiul regat conform legii din 1886 pentru autentificarea actelor.

a) Tribunalele de județ;

b) Judecătoriile de ocol.

2. În Ardeal, Banat, Crisana, Satmar și Maramures, conform cu § 53 din art. de lege 35 din 1874, modificat prin § 7 al art. 7 din 1886, notarii publici.

3. În Bucovina:

a) În conformitate cu dispozițiunile § 121 din norma de jurisdicție austriaca (legea din 1 August 1895 f. l. i. No. 111) judecătoriilor de ocoale;

b) În conformitate cu dispozițiunile § 1 și 2 din regulamentul notarilor publici (legea din 2 Iunie 1871 f. l. i. No. 75) notarii publici.

3. În Basarabia:

a) De notarii publici conform legii notariale ruse din 1866 și menținută prin art. 47 și următorii din decretul-lege din 6 Octomvrie 1918;

b) Judecătorii de ocol în localitățile unde nu sînt notari publici.

Articolul 10

După împlinirea stagiului cerut de art. 1, alin. III din acest regulament, petiționarul va depune comisiunii, pentru ca cererea să fie luată în cercetare, următoarele acte:

a) Acte din cari să rezulte ca a locuit, în urma introducerii cererii, timp de 10 ani neintrerupt pe teritoriul României.

Aceasta dovada poate fi facuta cu următoarele acte: cu recipisele anuale de plată impozitelor către Stat, județ și comuna, cu certificatul de înscriere la biuroul populatiunii, cu certificatul, liberat în comunele urbane de poliție, iar în cele rurale de primărie, constatator ca a locuit neintrerupt în comuna, și orice alte acte din cari ar putea rezultă aceasta;

b) Acte constatând ca în tot cursul stagiului a avut o buna purtare.

Actele din cari poate rezultă aceasta sînt cele prevăzute la art. 8 No. 3, lit. b;

c) Acte din cari să rezulte ca petiționarul poseda mijloace suficiente pentru întreținerea sa și a familiei sale, sau ca are posibilitatea de a le câștiga.

Dovada aceasta poate rezultă din:

Acte sau titluri de proprietate mobiliară sau imobiliară.

Acte doveditoare ale exercițiului unei profesiuni.

Recepisele de plată impozitelor și orice alte acte, titluri ori certificate de studii cari ar putea face dovada condițiunii de mai sus;

d) Acte din cari să rezulte ca petiționarul a pierdut naționalitatea străină sau sa o piardă potrivit legilor tarii sale, prin efectul dobîndirii naționalității române.

Dovada aceasta se va face producand textul legii în vigoare în țara de origina relativ la modul pierderii naționalității, însoțit de traducere în limba română, ambele legalizate pentru conformitate de Legatiunea sau unde nu exista Legatiune, de consulatul tarii respective și de ministerul român de afaceri străine.

Cînd legea de origina a strainului nu ar considera ca o cauza de pierdere a naționalității faptul dobîndirii unei cetățenii străine decât cu îndeplinirea unor anume formalități, el este obligat a face dovada îndeplinirii acestor formalități.

Articolul 11

Odată cu cererea de naturalizare facuta în scopul obținerii și a dispensei de stagiu, petiționarul va trebui să prezinte odată cu cererea, pe lîngă actele prevăzute de art. 8 și 10, și acte din cari să rezulte ca este util națiunii române sau ca este căsătorit cu o româncă, ori ca fiind născut, crescut și domiciliat în România, n-a fost supus nici unei protectiuni străine.

Proba acestor situațiuni se poate face cu următoarele acte:

1. În ce privește utilitatea pentru națiunea română.

a) Prin certificatele ministerului, institutiunii sau autorității publice sub autoritatea sau controlul căruia în mod firesc și-a desfășurat activitatea și care este în măsura a cunoaște serviciul adus tarii și orice alte acte doveditoare de serviciile aduse tarii;

b) Certificatul ministerului de rasboi în cazul cînd a făcut serviciul militar ca voluntar sau prin recrutare legală și modul cum s-a îndeplinit serviciul către țara.

2. Căsătoria cu româncă:

a) Cu extractul actului de căsătorie;

b) Cu extractul actului de naștere al sotiei și acte cu cari sa probeze ca tatăl sotiei a fost naturalizat român, ca și-a exercitat drepturile politice figurand înscris în listele electorale sau ocupand o funcțiune publică.

Proba calității de româncă a mamei naturale se va face în modul arătat mai sus, ca tatăl acesteia era român și ca ea nu și-a pierdut calitatea de româncă pînă în momentul nașterii fiicei căsătorite cu strainul solicitant.

3. Pentru străinii născuți, crescuti și domiciliați în România și cari n-au fost supuși vreunei protectiuni străine, cererea de naturalizare va trebui facuta în termen de un an socotit dela 24 Fevruarie 1924, data promulgării legii privitoare la dobândirea și pierderea naționalității române să fie însoțită deosebit de actele enumerate la art. 8 și de următoarele:

a) Extractul actului de naștere al petitionarului,

b) Acte din cari să rezulte ca a locuit neintrerupt pe teritoriul României.

Aceasta dovada poate fi facuta cu următoarele acte: certificatele de studii ale solicitantului sau de invatarea unei meserii în țara, recepisele anuale de plată impozitelor către Stat, județ și comuna, certificatul de înscriere la biuroul populației, certificatul liberat în comunele urbane de poliție, iar în cele rurale de primărie, constatator ca a locuit neintrerupt în comuna și orice alte acte din cari ar putea rezultă aceasta;

c) Certificatul prefectului de județ pentru cei domiciliați în comune rurale și al poliției pentru cei din comunele urbane că nu au figurat și nu figurează în registrul privitor la controlul străinilor.

Articolul 12

În cazul cînd petiționarul ar cere numai reducerea stagiului, odată cu cererea de naturalizare, va produce pe lîngă actele prevăzute la art. 8 și pe cele arătate la art. 11 No. 1 și urm. de mai sus, rămînînd ca restul actelor să fie depuse după împlinirea stagiului.

Articolul 13

Cererile de naturalizare a celor cari invoaca dispensa legală de stagiu vor fi însoțite, deosebit de actele arătate la art. 8, și de următoarele pentru cei menționați sub punctele a și b de mai jos:

a) Pentru strainul născut și crescut în România pînă la vîrsta de 21 ani:

Extractul actului sau de naștere și certificate din cari să rezulte ca s-a născut, a crescut și a locuit în țara.

Actele din cari poate rezultă aceasta poate fi: dovada dela autorități ca părinții săi au locuit neintrerupt în țara, recipisele de plată contributiunilor anuale către Stat, județ și comune ale părinților și certificatele de studii ale solicitantului sau de invatarea unei meserii în țara.

Petiționarul în acest caz trebuie să introducă cererea de naturalizare în cursul anului ce urmează după împlinirea vârstei de 21 ani;

b) Pentru copiii care aveau 21 ani împliniți în momentul cînd tatăl lor a dobîndit naturalizarea.

Extractul actului de naștere al solicitantului și diploma de naturalizare a tatălui;

c) Cererile de naturalizare ale românilor de origina supuși unui Stat străin, indiferent de locul nașterii lor, vor trebui să fie însoțite numai de următoarele acte:

1. Extractul actului de naștere doveditor ca are vîrsta de 21 ani;

2. Extractul actului de căsătorie al părinților sau extractul de naștere al mamei naturale.

3. Dovada ca petiționarul a avut bune purtări pînă în momentul introducerii cererii de naturalizare.

Aceasta dovada va rezultă:

Dintr-un certificat liberat de grefa judecătoriei și altul de grefa tribunalului domiciliului petitionarului ca el nu e supus nici unei urmăriri și că nu a suferit nici o condamnatiune penală.

Un certificat de buna purtare liberat în comunele urbane de poliție, iar în comunele rurale de primar sau de șeful secțiunii de jandarmi locali și certificate cu același cuprins liberate de autoritățile similare străine, în caz cînd petiționarul a domiciliat în străinătate înainte de a fi stabilit în țara.

4. O declarație autentică de renunțare la supusenia străină.

Articolul 14

Declarațiunea de manifestare a voinței de naturalizare și de lepadare de cetățenie străină se va face în forma autentică.

Articolul 15

O copie identică după cererea de naturalizare se va publică la staruinta și în contul solicitantul în Monitorul Oficial, într-unul din ziarele mai răspândite în țara și într-unul din ziarele dela domiciliul lui de va fi.

Articolul 16

Președintele va supune comisiunii cererea de naturalizare numai după ce petiționarul va prezenta exemplarele din Monitorul Oficial și din ziarele în cari s-a inserat publicațiunea și după ce va fi trecut cel puțin 30 de zile libere dela data ultimei publicațiuni.

Articolul 17

Cererile de naturalizare ale românilor de origina se vor publică numai în Monitorul Oficial din oficiu și gratuit.

Articolul 18

În termenul de 30 zile libere prevăzute la art. precedent, ministerul public, autoritățile administrative centrale și locale și orice persoană în măsura de a dovedi cu acte ca solicitantul nu întrunește condițiunile prescrise în lege, vor putea sa adreseze cererile lor scrise președintelui comisiunii de naturalizare.

Toate aceste întâmpinări se vor alătură la dosarul respectiv spre a se avea în vedere de comisiune cu ocaziunea rezolvarii cererii de naturalizare.

Asemenea întâmpinări pot fi adresate și consiliului de miniștri mai înainte de a se fi pronunțat asupra naturalizarii.

Articolul 19

Mai înainte a aviza asupra cererii de naturalizare, comisiunea poate dispune în mod preparator:

a) Ca petiționarul sa completeze actele sau sa dea explicațiuni orale sau scrise;

b) Ca prin unul din membrii săi, sau prin delegatiuni date membrilor parchetelor de orice grad, sau autorităților administrative, sa culeagă informațiuni sau să facă cercetările ce va crede necesare;

c) Sa cheme înaintea sa pe orice alte persoane ce ar crede ca pot da informațiuni utile.

Articolul 20

Cererile de naturalizare respinse de comisiune pentru neîndeplinirea vârstei sau a stagiului, vor putea fi reintroduse după împlinirea vârstei de 21 de ani sau a stagiului, fără ca petiționarul să fie obligat a face o noua declarațiune de manifestare de voința.

Vor putea fi reînnoite și cererile respinse pe motivul ca solicitantul nu are mijloace suficiente pentru întreținerea sa și a familiei sau posibilitatea de a le câștiga, cînd prin acte noui ar putea dovedi neîndoios ca el îndeplinește și aceasta condițiune.

Cererile respinse pe motivul ca petiționarul n-a avut sau nu are buna conduita, nu vor mai putea fi reînnoite.

Cererile de reducere și de dispensa de stagiu respinse nu mai pot fi repetate, afară de cazul cînd cei cari au făcut cerere ar dovedi ca au adus tarii servicii excepționale după respingerea cererii.

Articolul 21

Încheierile comisiunii se vor da întotdeauna în scris și motivat.

Articolul 22

Cererile de naturalizare constatate prin încheiere de comisiune că nu întrunesc condițiunile legii, nu se vor mai inainta consiliului de miniștri.

Articolul 23

Încheierea comisiunii constatând ca strainul întrunește condițiunile cerute pentru naturalizare se înaintează împreună cu dosarul respectiv, consiliului de miniștri prin mijlocirea ministerului de justiție.

Articolul 24

Consiliul de miniștri examinând actele din dosar și încheierea comisiunii, pe temeiul referatului consiliului de miniștri va acorda sau va refuza printr-un jurnal naturalizarea.

În cazul art. 12 și 13 de mai sus consiliul se pronunța și asupra reducerii sau dispensei de stagiu.

Articolul 25

Jurnalul consiliului de miniștri prin care se refuza naturalizarea nu va fi motivat.

Articolul 26

Jurnalul pentru acordarea naturalizarii se comunică ministerului de justiție în copie legalizată de către secretariatul general al prezidentiei consiliului de miniștri.

Articolul 27

După primirea copiei jurnalului de admiterea naturalizarii ministerul justiției va invita formal pe beneficient ca în termen de 30 zile libere dela încunoștiințare să depună recipisa constatând vărsarea la Stat a taxei cuvenită pentru diploma de incetatenire și să se prezinte la localul ministerului spre a presta jurământul de credința.

Articolul 28

Strainul care nu îndeplinește aceasta îndatorire înăuntrul termenului arătat la art. precedent, va pierde beneficiul jurnalului de naturalizare.

Articolul 29

După săvîrșirea jurămîntului, jurnalul de admiterea naturalizarii se publică în Monitorul Oficial la staruinta și în contul celui interesat.

Jurnalele de admiterea naturalizarii românilor de origina, se publică din oficiu și gratuit în Monitorul Oficial.

Articolul 30

Naturalizarea se constata prin exemplarul din Monitorul Oficial în care s-a publicat jurnalul de naturalizare și cu diploma de incetatenire ce se liberează de ministerul justiției.

Articolul 31

Diplomele se vor libera dintr-un registru a souche și vor fi semnate de ministerul justiției și contrasemnate de directorul general al serviciului judiciar.

Ele vor purta un număr de ordine și vor fi investite cu sigiliul ministerului justiției.

Articolul 32

Romanca căsătorită cu un străin care voește a-și păstra totuși naționalitatea sa, va face o declarațiune autentică înainte de căsătorie sau cu ocaziunea contractării căsătoriei.

Articolul 33

O declarațiune identică va trebui să facă și româncă devenită străină prin căsătorie, precum și româncă de origina din Basarabia sau Bucovina căsătorită cu un străin, înainte de alipirea acestor provincii la vechiul regat, pentru redobandirea calității de româncă, în urma încetării căsătoriei.

Articolul 34

Sotia strainului naturalizat român, pentru a-și putea păstra naționalitatea dobandita prin căsătorie, sau aceea pe care și-a rezervat-o cu ocazia căsătoriei, va face o declarațiune autentică de renunțare la naționalitatea română.

Articolul 35

Străină care a dobîndit calitatea de româncă prin căsătorie, în caz ca voiește, în urma încetării căsătoriei a-și redobândi naționalitatea de origina, va face o declarațiune autentică.

Articolul 36

Copiii deveniti români prin naturalizarea tatălui și cari vor să-și păstreze naționalitatea de origina, urmează a face o declarațiune autentică de renunțare la naționalitatea română în termen de un an dela împlinirea vârstei de 21 ani.

Articolul 37

Declarațiunile de cari se vorbește în art. 32-36 de mai sus, vor fi înaintate de îndată ministerului de justiție, iar în străinătate legatiunilor sau consulatelor, cari prin mijlocirea ministerului de externe le vor trimite ministerului de justiție.

Articolul 38

La ministerul justiției se vor întocmi dosare speciale pentru păstrarea acestor declarațiuni cum și registre separate de renunțări și optiuni în cari vor fi trecute în ordinea alfabetica numele persoanelor cari vor fi făcut asemenea declarațiuni.

Articolul 39

Romanul care și-a pierdut aceasta calitate prin acceptarea unei funcțiuni publice în țara străină sau prin supusenie temporară la o protectiune străină, precum și cel născut din părinți români cari și-au pierdut aceasta calitate pentru a-și putea redobândi calitatea de român, urmează sa renunțe formal la protectiunea străină printr-o declarațiune scrisă.

Declarațiunea de renunțare o vor depune consiliului de miniștri, cerând autorizarea de a-și stabili domiciliul în România.

Consiliul de miniștri va aviza printr-un jurnal asupra cererii. Jurnalul de aprobare se va publică din oficiu și gratuit în Monitorul Oficial.

Articolul 40

Personalul de cancelarie al comisiunii se compune dintr-un registrator-arhivar și unul sau mai mulți scriitori, după trebuinta, desemnați prin delegațiune, dintre funcționarii directiunii generale a serviciului judiciar.

Articolul 41

Secretariatul comisiunii va tine următoarele registre:

a) Un registru de intrare în care se vor trece în ordinea primirii lor cererile de naturalizare;

b) Un opis alfabetic în care se va trece numele tuturor persoanelor cari au făcut cereri de naturalizare.

Articolul 42

Secretarul comisiunii de naturalizare va putea libera celor interesați certificate constatând ca s-a primit și înregistrat la comisiune cererile lor de naturalizare făcute în conformitate cu dispozițiunile art. 8 și următorii din acest regulament.

Aceste certificate vor conține mențiunea că nu le conferă nici un drept.

Articolul 43

În cazul art. 33 din regulament, ministerul de justiție, primind declarațiunea, va constata printr-o deciziune îndeplinirea condițiunilor cerute de lege și redobandirea de către solicitanta a calității de româncă.

O copie de pe aceasta deciziune se va libera la cererea părții interesate.

Articolul 44

Ministerul de justiție, direcțiunea serviciului judiciar, va tine un registru alfabetic în care se vor trece numele tuturor persoanelor cărora consiliul de miniștri le-a acordat naturalizare în temeiul dispozițiunilor legii privitoare la dobândirea și pierderea naționalității române.

Ion I. C. Bratianu,

Dr. C. Anghelescu,

G. G. Marzescu,

Al. Lapedatu,

General Traian Mosoiu,

Tancred Constantinescu,

General de divizie

George Mardarescu,

N. D. Chirculescu,

I. Nistor.