Decizia nr. 135/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 lit. d) și ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Anton Sommert în Dosarul nr. 5.226/2000 al Judecătoriei Sectorului 4, municipiul București.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 aprilie 2001, în prezenta autorului excepției și a reprezentantului Ministerului Public și în lipsa celorlalte părți față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26 aprilie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 26 septembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 5.226/2000, Judecătoria Sectorului 4, municipiul București, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 lit. d) și ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Anton Sommert într-o cauza penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile art. 48 lit. d) din Codul de procedură penală permit și generează pentru judecători și procurori situații care îi determina sa acționeze subiectiv, partinitor și chiar ilicit, incalcandu-se astfel prevederile art. 16, art. 18 alin. (1), art. 20, 22, art. 50 alin. (2), art. 123, 130 și ale art. 131 alin. (1) din Constituție. Cu privire la dispozițiile art. 52 alin. 2 din același cod se arata ca acestea dau posibilitatea instanței de judecată de a nu asculta părțile și de a nu răspunde cererilor de recuzare, ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11, art. 15 alin. (1), art. 16, art. 18 alin. (1), art. 20, 22, art. 24 alin. (1), art. 48 alin. (3), art. 50 alin. (2), art. 123, art. 125 alin. (1) și ale art. 130 din Constituție.

Judecătoria Sectorului 4, municipiul București, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția este neîntemeiată. În acest sens se motiveaza ca abținerea, ca și recuzarea judecătorului, se poate solicita de oricare dintre părțile din proces, cu arătarea motivelor ce stau la baza cererilor și numai în cazuri strict reglementate de Codul de procedură penală. Se mai arata ca pentru a evita tergiversarea soluționării unor asemenea cereri art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală prevede că examinarea lor să se facă de îndată, lăsând la aprecierea judecătorului dacă se impune sau nu și ascultarea părților din cauza respectiva. Se apreciază, de asemenea, ca "în condițiile în care s-ar prevedea obligativitatea pentru judecător de a asculta și părțile pentru soluționarea cererii de recuzare s-ar ajunge la amânarea cauzei în mod nejustificat și la acordarea unor termene suplimentare pentru rezolvarea acestui incident în desfășurarea procesului, impuse de citarea părților".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și examina punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispozițiile art. 48 lit. d) și ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituționale invocate și, în consecința, propune respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate. În acest sens se arata ca instituția incompatibilitatii constituie un remediu procesual pentru cazurile în care prezumția de obiectivitate și imparțialitate este pusă la indoiala, iar "prin reglementarea acestor situații, se respecta dreptul oricărui cetățean de a beneficia de drepturile și libertățile consacrate prin dispozițiile art. 15 alin. (1) din Constituție și în condiții de egalitate în fața legii, conform art. 16 alin. (1), când constata ca se impune rezolvarea unor incidente procedurale". Se apreciază ca prevederile art. 52 din Codul de procedură penală conduc "la o corecta desfășurare a procedurii de soluționare a abtinerii sau recuzării", în concordanta cu prevederile art. 18 alin. (1), art. 20 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1) și (2), precum și ale art. 47 din Constituție. Se mai considera ca ratiunea instituirii dispozițiilor de lege criticate este celeritatea desfășurării procesului penal, completul de judecată apreciind dacă este oportuna și necesară ascultarea părților, astfel încât aceste prevederi sunt în concordanta și cu art. 123 alin. (1) și art. 125 alin. (3) din Constituție.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca art. 48 lit. d) și art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală nu contravin nici uneia dintre dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției, întrucât acestea din urma "se referă la situații ce nu au nimic comun cu aspectele procedurale prevăzute în textele susmenționate". Se arata ca reglementarea unei proceduri mai simple pentru soluționarea abtinerii sau recuzării se explica prin aceea ca în asemenea situații nu se judeca fondul cauzei, ci se rezolva numai un incident ivit în cursul judecații, iar prin posibilitatea prevăzută la art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală ca instanța sa aprecieze asupra necesității participării părților la judecarea cererii de abținere sau recuzare se evita tergiversarea soluționării cauzelor.

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 48 lit. d) și ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, care prevăd:

- Art. 48 lit. d): "Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectiva: [...]

d) exista împrejurări din care rezultă ca este interesat sub orice formă el, soțul sau vreo ruda apropiată.";

- Art. 53 alin. 2: "Examinarea declarației de abținere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultandu-se procurorul când este prezent în instanța, iar dacă se găsește necesar, și părțile, precum și persoana care se abține sau a carei recuzare se cere.";

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca aceste texte de lege contravin următoarelor articole din Constituție:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";

- Art. 11: "(1) Statul român se obliga sa îndeplinească întocmai și cu buna-credința obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";

- Art. 15 alin. (1): "Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.";

- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 18 alin. (1): "Cetățenii străini și apatrizii care locuiesc în România se bucura de protecția generală a persoanelor și a averilor, garantată de Constituție și de alte legi.";

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.";

- Art. 22 alin. (1) și (2): "Dreptul la viața, precum și dreptul la integritate fizica și psihică ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.";

- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat.";

- Art. 26 alin. (1): "Autoritățile publice respecta și ocrotesc viața intima, familială și privată.";

- Art. 48 alin. (3): "Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale.";

- Art. 50 alin. (2): "Cetățenii cărora le sunt încredințate funcții publice, precum și militarii, răspund de îndeplinirea cu credința a obligațiilor ce le revin și, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege.";

- Art. 123: "(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii.

(2) Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.";

- Art. 125 alin. (1): "Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.";

- Art. 130 alin. (1): "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apara ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.";

- Art. 131 alin. (1): "Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției."

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea Constituțională retine ca aceasta vizează, în principal, dispozițiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, referitoare la procedura de soluționare a declarațiilor de abținere ale judecătorilor sau a cererilor de recuzare formulate împotriva acestora, dispoziții în legătură cu care autorul excepției afirma ca pot fi interpretate și aplicate în mod subiectiv și arbitrar de către judecători. Deși în susținerea acestei critici se invoca încălcarea celor 15 articole din Constituție redate mai sus, din motivarea formulată nu reiese în ce consta contrarietatea dintre dispozițiile art. 48 lit. d) și, în special, cele ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, pe de o parte, și acele texte constituționale, pe de altă parte.

Asa fiind, Curtea constata ca în realitate se contesta modul în care au fost aplicate dispozițiile din Codul de procedură penală criticate, dar acest aspect nu intră în competența sa de soluționare, întrucât, în temeiul

art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, aceasta "[...] nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției".

Pe de altă parte, Curtea constata ca procedura de soluționare a declarațiilor de abținere sau a cererilor de recuzare, despre care autorul excepției susține ca pot fi interpretate și aplicate în mod subiectiv și arbitrar de către judecători, este o procedură specială, prevăzută de lege, ce nu aduce atingere drepturilor procesuale ale părților. Art. 52 alin. 1 din Codul de procedură penală prevede că "Abținerea sau recuzarea judecătorului, procurorului sau grefierului se soluționează de un alt complet, în ședința secreta, fără participarea celui ce declara ca se abține sau este recuzat", iar pentru a se evita amânarea judecării cauzei, alin. 2 al aceluiași articol din cod stabilește procedura de soluționare a abtinerii și recuzării, în sensul că examinarea declarației de abținere sau a cererii de recuzare se face de îndată, cu ascultarea procurorului, când este prezent în instanța, precum și cu ascultarea, dacă se considera necesar, a părților și a persoanei care se abține sau a carei recuzare se cere. Prin aceasta simplificare a procedurii nu se aduce atingere intereselor părților, ci, dimpotriva, se evita tergiversarea în soluționarea cauzei, se rezolva un incident procesual, iar nu fondul cauzei, și părțile nemultumite pot ataca în recurs încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare.

De altfel, asupra constituționalității prevederilor art. 48 lit. d) și ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală Curtea Constituțională s-a mai pronunțat într-o alta cauza în care autorul din prezentul dosar a invocat alături de alte texte din Codul de procedură penală și neconstituționalitatea acestor prevederi, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale. Cu acel prilej, prin Decizia nr. 83 din 8 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 11 mai 2001, Curtea Constituțională, respingând excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 48 lit. d) și ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, a constatat ca acestea "nu contravin nici unei dispoziții sau principiu constituțional", iar "stabilirea incompatibilitatii judecătorului, precum și rezolvarea declarației de abținere ori a cererii de recuzare reprezintă probleme de fapt și de aplicare a legii, de competența exclusiva a instanțelor de judecată".

Curtea constata ca soluția, precum și cele statuate prin decizia anterior menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura să justifice reconsiderarea jurisprudenței sale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 lit. d) și ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Anton Sommert în Dosarul nr. 5.226/2000 al Judecătoriei Sectorului 4, municipiul București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 aprilie 2001.