Decizia nr. 268/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 raportate la cele ale

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Oana Mihuțiu în Dosarul nr. 3.375/30/2009*** al Tribunalului Timiș - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.034D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că își menține valabilitatea jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 27 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.375/30/2009***, Tribunalul Timiș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 raportate la cele ale

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Oana Mihuțiu într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea cererii de atribuire în compensare a unui bun imobil în baza

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că

Legea nr. 165/2013

pune persoana îndreptățită la măsuri reparatorii într-o situație vădit mai grea și mai nefavorabilă prin comparație cu modul în care se putea beneficia de instituția compensării în sistemul anterior. Or, este neconstituțional ca unor persoane aflate în aceeași situație juridică, determinată de depunerea notificărilor în același interval de timp, fixat potrivit

Legii nr. 10/2001 , să li se creeze regimuri diferite de aplicare a regulilor și mecanismelor compensării. Neconstituționalitatea rezultă și din faptul că actualul regim al compensării tinde să se aplice și persoanelor îndreptățite care sunt părți în procese care au fost începute anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 . Autorul excepției precizează că, în opinia sa, este aplicabil raționamentul Curții Constituționale cuprins în

Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014 , dar constatarea neconstituționalității prin decizia menționată numai în raport cu situația din acea speță nu este îndestulătoare și nu acoperă întreg spectrul situațiilor de neconstituționalitate generate de

Legea nr. 165/2013 . Mai susține că se încalcă obligația de previzibilitate și coerență legislativă, precum și principiul securității raporturilor juridice. Soluționarea cu întârziere, care este o simplă împrejurare de fapt, nu poate justifica pe plan legislativ tratamentul discriminatoriu aplicabil persoanelor îndreptățite la restituire în natură prin compensare, aflate în situații identice. Față de tergiversarea cu rea-credință a soluționării notificărilor de către entitățile deținătoare au fost defavorizate tocmai persoanele care, cu bună-credință, au respectat termenul legal și ritmicitatea pentru emiterea deciziilor de restituire.

6. Tribunalul Timiș - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, atât din perspectiva art. 15 din Constituție, întrucât reglementarea se referă la o situație juridică cu caracter de continuitate, constitutivă de facta pendentia, asupra căreia legiuitorul poate interveni în viitor, doar aplicarea imediată a legii civile noi unor efecte juridice consumate putând da naștere unei încălcări a principiului neretroactivității legii civile, cât și din perspectiva art. 16 din Constituție, în condițiile în care textul de lege instituie un tratament juridic egal pentru toți subiecții de drept aflați în aceeași situație juridică.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, precizând că, în opinia sa, măsurile stabilite prin

Legea nr. 165/2013

au ca rezultat acordarea unei reparații echitabile tuturor persoanelor îndreptățite, în deplină concordanță cu interesul general al societății, aceasta dovedindu-se singurul remediu viabil în condițiile economice actuale.

9. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate nu încalcă principiul neretroactivității legii civile și nici pe cel al egalității în fața

legii. Precizează că, totuși, prin modificarea adusă de Legea nr. 368/2013 , este posibil ca problema neconstituționalității privind respectarea principiului egalității din perspectiva măsurilor reparatorii reglementate inițial prin

Legea nr. 10/2001

să rămână nerezolvată, întrucât compensarea cu servicii nu a mai fost inclusă în noua lege.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 raportate la cele ale

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. În ce privește dispozițiile art. 4 din legea menționată, având în vedere că acțiunea a fost introdusă anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , se observă că în cauză sunt incidente prevederile tezei a doua a acestui articol. Ca atare, Curtea va examina constituționalitatea dispozițiilor art. 4 teza a doua, raportate la cele ale

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , care au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (2): "(2) În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsurile prevăzute de

Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și

Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.";

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi".

13. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse la art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivității legii, cu excepția celei penale și contravenționale mai favorabile și la art. 16 care consacră principiul egalității în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textele de lege criticate în cauza de față au mai format obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 744 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 11 februarie 2015, Curtea a observat că soluția legislativă prevăzută inițial de către

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

- potrivit căreia în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte - a fost modificată prin dispozițiile

Legii nr. 368/2013 , dobândind un conținut normativ diferit, în sensul că, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda într-o asemenea situație sunt compensarea prin puncte și compensarea prin bunuri. Prin decizia menționată (paragraful 24), instanța de contencios constituțional a reținut că, prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a prevăzut obligația statului român de a implementa proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și de a adopta reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită.

15. Curtea Constituțională a constatat că prevederile de lege criticate reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională exigențele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, concluzie desprinsă și din expunerea de motive a

Legii nr. 165/2013 . Totodată, a reținut că, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat, având în vedere marja de apreciere a statului român și garanțiile instituite prin

Legea nr. 165/2013 , și anume regulile de procedură clare și previzibile, însoțite de termene constrângătoare și de un control judecătoresc efectiv, că legea menționată oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru redresarea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129).

16. Tot astfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut, în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 5 din 8 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 31 martie 2009,

Decizia nr. 1.241 din 6 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, sau

Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013.

17. În sublinierea aceleiași idei, prin

Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea a precizat că legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalități prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligația ca măsurile adoptate să respecte principiul proporționalității, așadar, să fie adecvate, rezonabile și să asigure un just echilibru între interesul individual și cel general, al societății.

18. Totodată, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări. Curtea a constatat că respectarea egalității în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. În consecință, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferențe determinate de condițiile obiective în care ele au fost adoptate. Cu privire la acest aspect, prin

Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Curtea a reținut că, deși prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective.

19. Față de criticile formulate în cauza de față, similare celor la care Curtea a răspuns prin jurisprudența citată, se justifică menținerea soluției de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

20. În ce privește referirea la

Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 5 iunie 2015, Curtea observă că nu poate fi reținută, întrucât textul de lege ce a format obiectul controlului exercitat cu acel prilej avea un alt conținut normativ decât cel criticat în cauza de față. Astfel, prin decizia menționată, Curtea a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin

Legea nr. 368/2013 , care stabilea că singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă, în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, este compensarea prin puncte. În redactarea a cărei neconstituționalitate a fost constatată, textul avea o influență decisivă asupra soluționării litigiului în cursul căruia a fost ridicată acea excepție de neconstituționalitate. În schimb, în cauza de față, nu are incidență textul în redactarea anterioară modificării survenite prin

Legea nr. 368/2013 , ci în redactarea actuală, care prevede, pe lângă compensarea prin puncte, și posibilitatea compensării cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza

Legii nr. 10/2001 . Curtea remarcă, totodată, că, în dosarul de față, imposibilitatea practică a compensării, care o nemulțumește pe autoarea excepției, derivă din faptul că municipiul Timișoara a declarat că nu deține bunuri disponibile care să poată fi acordate în compensare.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Oana Mihuțiu în Dosarul nr. 3.375/30/2009*** al Tribunalului Timiș - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Timiș - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 mai 2016.