Decizia nr. 22/1993

Ion Filipescu - președinte

Miklos Fazakas - judecător

Ioan Muraru - judecător

Raul Petrescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. V din Legea nr. 49/1992

pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale invocată de Popescu Corneliu Liviu în Dosarul nr. 429/1992 al Tribunalului municipiului București - Secția contencios-administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința din 14 aprilie 1993 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, pronunțarea amanandu-se pentru azi, 21 aprilie 1993.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

având în vedere actele și lucrările dosarului retine următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul municipiului București - Secția contencios-administrativ, formând obiectul Dosarului nr. 429/1992, reclamantul Popescu Corneliu Liviu a chemat în judecata Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor solicitând anularea art. 1 lit. a) alin. 1 și 2 din Precizările nr. 947/181679 - emise în comun de cele doua ministere - privind aplicarea prevederilor

Legii nr. 49/1992

pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale. Solicitarea reclamantului a fost determinata de faptul ca normele invocate au adus la o majorare a contribuției de asigurări sociale pe care o plătește pentru activitatea desfășurată.

La termenul de judecată de la 12 noiembrie 1992 reclamantul a invocat neconstituționalitatea

art. V din Legea nr. 49/1992

pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, articol pe baza căruia s-au emis precizările menționate și care au determinat declanșarea litigiului.

Reclamantul considera ca

art. V din Legea nr. 49/1992

este neconstitutional deoarece încalcă principiul neretroactivitatii legii consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituție și dispozițiile art. 78 al acesteia privind intrarea în vigoare a legii și, în consecința, solicita instanței sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției invocate.

În îndeplinirea obligației prevăzute de

art. 23 alin. (4) și (5) din Legea nr. 47/1992 , instanța "opineaza favorabil" în ce privește cererea reclamantului, iar prin Încheierea din 19 noiembrie 1992 sesizează Curtea Constituțională cu privire la excepția ridicată și dispune suspendarea judecării cauzei.

În vederea soluționării excepției au fost solicitate, în baza

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , puncte de vedere Camerei Deputaților, Senatului și Guvernului.

În punctul de vedere exprimat de către Guvern se apreciază ca excepția de neconstituționalitate invocată este fără interes legitim, determinat de faptul ca deciziile Curții Constituționale au efect numai pentru viitor și pe cale de consecința reclamantului ar fi în imposibilitate de a solicita restituirea contribuției de asigurări sociale plătită.

Senatul și Camera Deputaților nu au comunicat punctul lor de vedere.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

examinând încheierea de sesizare și actele dosarului în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, punctele de vedere exprimate de autoritățile solicitate, raportul prezentat de judecătorul raportor, precum și concluziile procurorului prezentate în ședința publică din 14 aprilie 1993 și vazand dispozițiile art. 15 alin. (2), art. 78 și art. 144 lit. c) din Constituție, art. 12, art. 24 și

art. 26 din Legea nr. 47/1992

și dispozițiile

Legii nr. 49/1992 , retine următoarele:

În baza

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , Curtea constata mai întâi ca este competența a soluționa cauza în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al prevederilor

art. 23 și următoarele din Legea nr. 47/1992 , iar sesizarea s-a făcut cu respectarea cerințelor legale.

Prin

art. V din Legea nr. 49/1992

se stabilește ca "Dispozițiile prezentei legi se aplică de la data de 1 aprilie 1992". Această lege a fost adoptată de către Camera Deputaților și de către Senat, în ședințe separate, la 21 mai 1992, a fost promulgată de Președintele României la data de 22 mai 1992 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 26 mai 1992.

Potrivit art. 78 din Constituție, legea intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României sau la data prevăzută în textul ei.

Potrivit Constituției, art. 15 alin. (2), legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.

Din coroborarea celor două texte constituționale rezultă ca legea, cu excepția legii penale mai favorabile, intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României sau la data prevăzută expres în textul acesteia. Data prevăzută în textul legii nu poate fi decât posterioară datei publicării în Monitorul Oficial al României și nicidecum anterioară acesteia, ca în speta, deoarece potrivit principiului neretroactivitatii legii, care a dobândit o valoare constituțională prin art. 15 alin. (2), legiuitorul este obligat sa nu emita legi cu caracter retroactiv.

Singura excepție de la principiul neretroactivitatii este prevăzută în mod expres de legea fundamentală și ea privește legile penale mai favorabile.

Legea nr. 49/1992

nu este lege penală și, ca atare, intra sub incidența prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție.

În consecința,

art. V din Legea nr. 49/1992

care dispune ca aceasta se aplică de la data de 1 aprilie 1992 este neconstitutional, deoarece încalcă principiul neretroactivitatii legii.

În aceasta situație urmează a se aplică regula generală a intrării în vigoare a unei legi, și anume, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv 26 mai 1992.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, art. 13 alin. 1 pct. A. lit. c), art. 24 alin. (4), art. 25 alin. (1) și

art. 26 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate formulată de Popescu Corneliu Liviu în fața Tribunalului municipiului București - Secția contencios-administrativ, cu care Curtea Constituțională a fost sesizată prin Încheierea din 19 noiembrie 1992 a acestui tribunal.

Constata ca

art. V din Legea nr. 49/1992

este neconstitutional.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 1993.