Decizia nr. 24/1993

Vasile Gionea - președinte

Ion Filipescu - judecător

Ioan Muraru - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan-Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea recursului formulat de Ungureanu Teodoru-Marian și Ungureanu Nastasia împotriva

Deciziei nr. 5/23 februarie 1993

a Curții Constituționale, prin care se resping ca vadit nefondate excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 , ale alin. 3 și 4 din art. 35 și ale

art. 22 din Legea nr. 18/1991 , precum și ale alin. (3) din

art. 26 al Legii nr. 47/1992 .

Dezbaterile au avut loc în ședința din 21 aprilie 1993, în prezenta recurentului Ungureanu Teodoru-Marian personal și ca reprezentant al recurentei Ungureanu Nastasia și intimatei Prefectura municipiului București și a sectorului agricol Ilfov - Serviciul contencios - și au fost consemnate pe larg în încheierea de la acea data, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 4 mai 1993.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

având în vedere actele și lucrările dosarului retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost sesizată prin Încheierea din 6 noiembrie 1992 a Judecătoriei sectorului agricol Ilfov cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 ,

art. 35 alin. 3 și 4 din Legea nr. 18/1991

și

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de contestatarul Ungureanu Teodoru-Marian în Dosarul nr. 4302/1991 al Judecătoriei sectorului agricol Ilfov.

Motivand excepția, contestatarul Ungureanu Teodoru-Marian susține, în esenta, ca dispozițiile invocate ca neconstituționale instituie un regim juridic discriminatoriu între foștii proprietari cu drepturi depline și cumpărătorii de locuințe, care la data de 1 ianuarie 1990 nu aveau decât simpla calitate de beneficiari ai unui drept de folosință. Aceste dispoziții conduc la o imbogatire fără just temei a actualilor proprietari și, ca atare, sunt contrare dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16 alin. (1) și (2), art. 20, art. 41 alin. (1)-(5), art. 42 și art. 49 din Constituție.

Prevederile

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

contravin dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 16, art. 20, art. 21, art. 49 și art. 150 alin. (1) din Constituție, deoarece textul incearca sa sustragă controlului constituționalității o serie de acte normative emise în perioada 22 decembrie 1989 - 8 decembrie 1991, acte ce au adus flagrante și inadmisibile încălcări ale Constituției din 1991.

Parata - Comisia de aplicare a Legii fondului funciar din cadrul Prefecturii municipiului București -, deși legal citata, nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate, deși i s-au comunicat memoriile reclamanților în legătură cu aceasta problema.

Punctul de vedere al instanței exprimat în Încheierea de sesizare din 6 noiembrie 1992 referitor la excepția invocată, este ca "modul în care a fost formulată și motivarea acesteia nu pot duce decât la respingerea excepției".

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 5 din 23 februarie 1993, respinge ca vadit nefondate excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 , ale alin. 3 și 4 din art. 35 și ale

art. 22 din Legea nr. 18/1991 , precum și ale alin. (3) din

art. 26 al Legii nr. 47/1992

pentru următoarele motive:

- referitor la neconstituționalitatea

art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 , art. 35 alin. 3 și 4 și

art. 22 din Legea nr. 18/1991 , excepția este inadmisibila deoarece vine în conflict cu principiul neretroactivitatii legii și de aceea este vadit nefondata;

- cat privește neconstituționalitatea alin. (3) al

art. 26 din Legea nr. 47/1992

excepția este, de asemenea, vadit nefondata întrucât dispozițiile acestui alineat au în vedere și legile anterioare Constituției și respectarea principiului neretroactivitatii lor, ceea ce este conform legii fundamentale, iar nu împotriva ei.

Prin recursul formulat în termen legal împotriva

Deciziei nr. 5 din 23 februarie 1993

recurentul Ungureanu Teodoru-Marian solicita a se constata netemeinicia și nelegalitatea acesteia și, pe cale de consecința, declanșarea procedurii prevăzute de

art. 25 din Legea nr. 47/1992 , în vederea admiterii excepțiilor de neconstituționalitate asa cum au fost formulate.

În motivarea recursului se susține:

- cu privire la respingerea excepției de neconstituționalitate a

art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990

și a

art. 22 și 35 alin. 3 și 4 din Legea nr. 18/1991 , decizia este netemeinica și nelegală deoarece dispozițiile acestor articole sunt esențial contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16 alin. (1) și (2), art. 41 alin. (1)-(5), art 42 și art. 49 din Constituție.

Concluzia deciziei potrivit căreia "excepția este inadmisibila deoarece vine în conflict cu principiul neretroactivitatii legii", deci exclusiva incidența în cauza a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, este combatuta prin susținerea ca în cauza suntem în prezenta exclusivei incidente a art. 150 alin. (1) din Constituție;

- cu privire la respingerea excepției de neconstituționalitate a

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , argumentata în decizia recurată pe aplicabilitatea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, se solicita înlăturarea acestei motivari, deoarece se apreciază ca ne aflam, de asemenea, sub incidența dispozițiilor art. 150 alin. (1) din Constituție

Curtea, făcând aplicarea prevederilor

art. 24 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , cu adresele nr. 17/1189/12 martie 1993, nr. 249/12 martie 1993 și nr. 5C/12 martie 1993, a solicitat punctele de vedere în legătură cu excepțiile de neconstituționalitate invocate Guvernului României, Camerei Deputaților și Senatului.

Cu Adresa nr. 5/976 din 29 martie 1993, Guvernul României, dând curs solicitării Curții, opineaza ca despre neconstituționalitatea unor dispoziții legale se poate discuta numai dacă acestea au fost elaborate după adoptarea Constituției, opinia fundamentată pe prevederile art. 144 lit. c) și art. 150 din Legea fundamentală, precum și pe cele ale art. 13 pct. A lit. c) și

art. 23-26 din Legea nr. 47/1992 .

Referitor la Decizia nr. 5 din 23 februarie 1993, în principiu, este de acord cu soluția pronunțată.

Camera Deputaților și Senatul nu-și exprima punctul de vedere referitor la excepțiile invocate și recursul formulat.

În legătură cu competența Curții de a soluționa recursul formulat, sunt aplicabile prevederile

art. 25 din Legea nr. 47/1992 , fiind îndeplinite cerințele acestui text.

Cu privire la motivul de recurs, în sensul că

art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990

și art. 22 și

art. 35 alin. 3 și 4 din Legea nr. 18/1991

sunt neconstituționale, contravenind art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16 alin. (1) și (2), art. 41 alin. (1)-(5), art. 42 și art. 49 din Constituție, se constată că textele menționate nu sunt neconstituționale și, în consecința, soluția recurată este legală.

Într-adevăr,

art. 8 alin. 1 din Decretul-lege nr. 42/1990

prevede că "terenul aferent casei de locuit și anexele gospodărești, precum și curtea și gradina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor; acestea pot înstrăinate și lăsate moștenire", dispunandu-se, de asemenea, ca acest teren, împreună cu lotul ce putea fi atribuit în folosință membrului cooperator, nu putea depăși suprafața de 6.000 mp pentru deținătorul casei de locuit.

Pe de altă parte,

art. 35 alin. 3 din Legea nr. 18/1991

prevede că "terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobanditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile

art. 30 din Legea nr. 58/1974

cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor", iar prin alin. 4 se stabilește ca "dispozițiile art. 22 rămân aplicabile". Potrivit

art. 22 alin. 1 al Legii nr. 18/1991 , "sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau de domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și gradina din jurul acestora, determinate potrivit

art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990

privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii". De asemenea, alin. 2 al aceluiași text precizează ca "dispozițiile alin. 1 se aplică și persoanelor din zonele cooperativizate care nu au avut calitatea de cooperator".

Din cele arătate, rezultă ca dispozițiile legale menționate recunosc și consacra, în condițiile arătate, dreptul de proprietate asupra terenului persoanelor, de asemenea, prevăzute de lege. În consecința, aceste dispoziții legale nu contravin Constituției, care recunoaște și garantează dreptul de proprietate. De asemenea, textele legale menționate nu contravin art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16 alin. (1) și (2), art. 20, art. 21, art. 42 și art. 49 din Constituție, aceste texte constituționale avându-și domeniul lor propriu de reglementare fără legătură cu cel al dispozițiilor legale care se pretinde ca sunt neconstituționale.

Cu privire la

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , care se pretinde, de asemenea, ca este neconstitutional, se retine ca acesta prevede în teza întâi ca "prevederile alin. (1) și (2) se aplică numai raporturilor juridice stabilite după intrarea în vigoare a Constituției din 1991", iar în teza a doua ca "repararea daunelor suferite anterior intrării în vigoare a Constituției din 1991 se reglementează prin lege". Rezultă deci ca teza întâi are în vedere, dar în condițiile textului, legile anterioare Constituției, iar teza a doua are în vedere o alta situație și prevede că urmează să apară o lege care să repare daunele aduse unor persoane prin legi anterioare Constituției. Distingand clar cele doua situații,

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

nu este deci neconstitutional.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și art. 150 alin. (1) din Constituție, al art. 13 alin. (1) pct. A. lit. c), art. 25 și

art. 26 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Ungureanu Teodoru-Marian și Ungureanu Nastasia, domiciliați în București, calea Vacaresti nr. 234, bloc 83, sc. A, et. 5, ap. 23, sectorul 4, împotriva

Deciziei nr. 5 din 23 februarie 1993 .

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 mai 1993.