Decizia nr. 201/2001
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (7) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului
prezumat în vigoare republicat
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Republică 1
- Decizia nr. 202/2000 17 octombrie 2000 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) din Lege…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghita - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale
art. 31 alin. (7) din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Uzitex" - S.A. Filiasi în Dosarul nr. 7.206/1999 al Tribunalului București - Secția comercială.
La apelul nominal a răspuns consilier juridic Doina Anghelescu, în calitate de reprezentant al Băncii Comerciale Române - S.A. - Sucursala Sectorului 3 București, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul părții prezente solicita respingerea excepției de neconstituționalitate. Se arata ca
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată, reglementează o procedură alternativa la procedurile de drept comun pentru recuperarea creanțelor de către creditor și nu instituie obligativitatea introducerii unei cereri întemeiate pe aceste prevederi. Referitor la neconstituționalitatea art. 31 alin. (7) din aceeași lege se considera ca instituirea unui termen procedural până la care debitorul poate contesta starea de incapacitate de plată nu încalcă dreptul la apărare al acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției. Se susține ca prevederile criticate sunt constituționale, deoarece reglementările prevăzute la
art. 29 din Legea nr. 64/1995 , republicată, constituie o modalitate de executare silită și se referă numai la creditorii care solicită declanșarea procedurii de reorganizare și a falimentului, fără a afecta prin aceasta interesele economice ale debitorului. Totodată nu este încălcat nici dreptul la apărare al debitorului, în condițiile în care acesta are posibilitatea de a-și achită oricând datoria. Mai mult decât atât, debitorul poate cere chiar el un termen pentru întocmirea unui plan de reorganizare a activității.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 9 iunie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 7.206/1999, Tribunalul București - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale
art. 31 alin. (7) din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Uzitex" - S.A. Filiasi într-o cauza civilă având ca obiect judecarea cererii formulate de autorul excepției împotriva Societății Comerciale "Banca Comercială Română" - S.A. - Sucursala Sectorului 3 București, intemeiata pe dispozițiile
Legii nr. 64/1995 , republicată.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată, contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție, referitoare la protecția intereselor naționale în activitatea economică, deoarece permit oricărui creditor care are o creanta certa, lichidă și exigibilă ce nu a fost plătită în 30 de zile de la scadenta sa declanseze procedura reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitorului, în condițiile în care "este de notorietate publică existenta blocajului financiar, care afectează întreaga economie naționala, ceea ce poate duce la intrarea în faliment a foarte multe unități productive, afectandu-se astfel interesele economiei naționale".
De asemenea, se considera ca "prevederile
art. 31 alin. (7) din Legea nr. 64/1995 , republicată, încalcă, pe lângă dispozițiile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție, pentru aceleași motive arătate mai sus, și prevederile art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece nu permit unui debitor împotriva căruia s-a făcut o cerere de declansare a procedurii reorganizării judiciare și a falimentului să-și poată exercita în orice moment dreptul la apărare și să poată face dovada, până la pronunțarea hotărârii de deschidere a procedurii, ca poate să-și onoreze obligațiile și să poată, în acest fel, sa evite intrarea în procedura, care [...] are consecințe foarte grave în contextul economic actual".
Tribunalul București - Secția comercială, exprimandu-și opinia, arata ca "dispozițiile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată, nu contravin dispozițiilor constituționale invocate, deoarece creditorul care are o creanta certa, lichidă și exigibilă poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de 30 de zile, a încetat plățile". În consecința, arata instanța, "textul se referă la faptul ca debitorul nu mai poate face fața obligațiilor sale comerciale ajunse la scadenta și nicidecum ca a întârziat plățile". Referitor la dispozițiile
art. 31 alin. (7) din Legea nr. 64/1995 , republicată, instanța considera ca nici acestea "nu contravin dispozițiilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție, deoarece chiar dacă se deschide procedura reorganizării judiciare, în baza art. 31 alin. (1), debitorul are posibilitatea achitării ulterioare a debitului", caz în care "judecătorul-sindic va da o încheiere de închidere a procedurii în baza
art. 119 din Legea nr. 64/1995 , republicată".
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, arătând ca "art. 29 alin. (1) nu se referă la o singura creanta neplatita la scadenta, ci la situația de încetare de plati, iar art. 31 alin. (7) prevede că deschiderea procedurii are loc numai dacă debitorul nu contesta ca este în încetare de plati".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și ale părții prezente la dezbateri, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 29 alin. (1) și ale
art. 31 alin. (7) din Legea nr. 64/1995 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, texte care au următorul cuprins:
- Art. 29 alin. (1): "Orice creditor, care are o creanta certa, lichidă și exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puțin 30 de zile, a încetat plățile.";
- Art. 31 alin. (7): "Dacă debitorul nu contesta în termenul prevăzut la alin. (3) ca ar fi în încetare de plati, judecătorul-sindic va da o încheiere de deschidere a procedurii."
1. Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca prevederile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată, contravin dispozițiilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție, text care are următorul conținut: "(2) Statul trebuie să asigure: [...]
b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară."
Examinând excepția de neconstituționalitate sub acest aspect, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, urmând sa o respingă. Prevederile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată, stabilesc modalitatea de declansare a procedurii de reorganizare și lichidare judiciară, procedura specială de executare silită a întregului patrimoniu al unui comerciant, în cazul debitorilor comercianți aflați în încetare de plati timp de cel puțin 30 de zile, procedura ce se poate declansa la cererea unui creditor, titular al unei creanțe certe, lichide și exigibile. În acest context dispozițiile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată, nu contravin obligației statului de a proteja interesele naționale în activitatea economică, financiară și valutară, cum susține autorul excepției, ci, dimpotriva, cererea creditorilor de deschidere a procedurii prevăzute de lege da posibilitatea de a se acționa, în mod eficient, cat nu este încă prea târziu, pentru evitarea unor situații care ar produce consecințe mai grave și pe o zona mai larga a raporturilor comerciale, dacă ar fi lăsate sa dureze peste termenul prevăzut. Reglementarea acestei proceduri judiciare este justificată de necesitatea asigurării plății creditorilor prin redresarea debitorului sau prin lichidarea patrimoniului acestuia, precum și de buna funcționare a creditului care este esențială pentru comerț.
De altfel, dispozițiile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicată, au mai format obiectul controlului de constituționalitate, Curtea stabilind ca acestea sunt constituționale prin Decizia nr. 202 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 15 februarie 2001, precum și prin Decizia nr. 189 din 10 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 22 februarie 2001. Soluțiile pronunțate își mențin valabilitatea și în cauza de fața, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenței Curții.
2. Cu privire la neconstituționalitatea prevederilor
art. 31 alin. (7) din Legea nr. 64/1995 , republicată, se susține ca sunt incalcate, pe lângă dispozițiile constituționale ale art. 134 alin. (2) lit. b), și cele ale art. 24 alin. (1), potrivit cărora: "(1) Dreptul la apărare este garantat."
Analizând aceasta sustinere, Curtea constata ca este, de asemenea, neîntemeiată. Dispozițiile
art. 31 alin. (7) din Legea nr. 64/1995 , republicată, criticate de autorul excepției, stabilesc posibilitatea deschiderii procedurii, printr-o încheiere data de judecătorul-sindic, numai în situația în care debitorul nu contesta ca ar fi în încetare de plati. Dacă însă în termenul prevăzut la alin. (3) debitorul contesta ca s-ar afla în încetare de plati, sunt prevăzute importante garanții pentru a descuraja declanșarea abuzivă a procedurii. Astfel art. 31 din lege stabilește deschiderea procedurii atât la cererea debitorului, cat și la cererile creditorilor ori ale camerelor de comerț și industrie teritoriale. În acest sens textul art. 31 alin. (1)-(6) din lege prevede citarea debitorului, posibilitatea acestuia de a contesta, în termen de 5 zile, ca ar fi în încetare de plati, dreptul de a cere judecătorului-sindic sa îi oblige pe creditorii care au introdus cererea sa consemneze, în termen de 5 zile, la o banca, o cauțiune de cel mult 30% din valoarea creanțelor. De asemenea, la alin. (6) al art. 31 se prevede că, dacă judecătorul-sindic stabilește ca debitorul nu este în încetare de plati, acesta va respinge cererea creditorilor. Rezultă deci din interpretarea sistematica a dispozițiilor
art. 31 din Legea nr. 64/1995 , republicată, ca debitorul are posibilitatea să se apere față de eventualele cereri sicanatorii ale creditorilor săi și sa paralizeze acțiunea acestora prin intermediul judecătorului-sindic, obligat sa verifice dacă sunt îndeplinite condițiile legii pentru declanșarea procedurii legale. Mai mult decât atât, în situația în care cererea creditorilor va fi respinsă, cauțiunea poate fi folosită pentru acoperirea pagubelor suferite de debitor. Totodată, debitorul are posibilitatea sa apeleze la serviciile unui avocat, dispozițiile legii completandu-se cu cele ale Codului de procedura civilă, astfel cum prevede art. 128 din lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale
art. 31 alin. (7) din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Uzitex" - S.A. Filiasi în Dosarul nr. 7.206/1999 al Tribunalului București - Secția comercială.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2001.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.