Decizia nr. 218/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Societatea Comercială "Luxten Lighting Company"-S.A. din Timișoara în Dosarul nr. 5.548/C/2000 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale cu privire la caracterul de urgenta al Ordonanței nr. 40/1999, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 10 octombrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 5.548/C/2000, Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, excepție ridicată de Societatea Comercială "Luxten Lighting Company" - S.A. din Timișoara într-un proces având ca obiect obligarea acestei societăți comerciale la încheierea contractului de închiriere a unei locuințe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca "Guvernul, în privinta căminelor muncitoresti, a emis o ordonanța pe care nu avea dreptul sa o emita, neavând delegarea legislativă conform art. 114 alin. (4) din Constituție, nefiind vorba de un caz excepțional". Se mai arata ca dispoziția legală criticata "încalcă prevederile art. 49 din Constituție prin aceea ca restrânge drepturile de dispoziție ale proprietarului prevăzute de art. 480 din Codul civil, drepturi care sunt exclusive și absolute, neexistand cele 6 excepții prevăzute strict în art. 49 din Constituție".

Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția ridicată "este neîntemeiată, deoarece închirierea unei locuințe nu aduce atingere prerogativelor dreptului de proprietate, neafectand atributul dispoziției, întrucât este un simplu act de administrare a proprietății". Se mai arata ca "ratiunea adoptării acestei ordonanțe a fost protecția chiriașilor și prelungirea contractelor de închiriere".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca dispoziția legală criticata "nu are ca obiect restrangerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, situație reglementată de art. 49 din Constituția României", și ca ea nu restrânge dreptul de dispoziție, "deoarece închirierea nu este un act de dispoziție, ci de administrare". Se invoca și art. 480 din Codul civil, potrivit căruia "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția are ca obiect dispozițiile

art. 5 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , care au următorul conținut: "Pentru imobilele - terenuri și construcții -, precum și pentru suprafețele locative cu destinația de locuinta, privatizate după 1 ianuarie 1990 o dată cu societățile comerciale care le detineau în proprietate ca locuințe, locuințe de serviciu, cămine pentru salariați, așezăminte social-culturale sau unități de învățământ, proprietarul va încheia, la cererea chiriașului sau a fostului chiriaș care ocupa efectiv locuinta, un contract de închiriere pe o durată de 5 ani."

Dispozițiile constituționale invocate ca fiind incalcate prin textul de lege criticat sunt următoarele:

- Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății."

Cu privire la excepția ridicată Curtea constata ca dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , inclusiv ale art. 5, au mai fost supuse controlului de constituționalitate (de exemplu: Decizia nr. 107 din 13 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, Decizia nr. 42 din 6 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 19 aprilie 2001, sau Decizia nr. 88 din 20 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 iunie 2001). În considerentele acestor decizii s-a reținut ca, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate în raport cu prevederile art. 114 alin. (4) din Constituție, aceasta ordonanța a fost adoptată cu respectarea cerințelor din textul constituțional. Cazul excepțional avut în vedere de Guvern la adoptarea acestei ordonanțe a fost necesitatea reglementării de urgenta a prelungirii contractelor de închiriere a căror valabilitate expira la data de 18 aprilie 1999, conform

Legii nr. 17/1994 .

Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea prevederilor art. 49 din Constituție, prin aceleași decizii Curtea a reținut ca textul de lege criticat nu dispune restrangerea exercițiului vreunor drepturi sau libertăți. Aceste dispoziții trebuie examinate sub aspectul respectării prevederilor constituționale referitoare la ocrotirea proprietății. Sub acest aspect dispozițiile art. 5 din ordonanța nu restrang exercițiul dreptului de dispoziție al proprietarului, ci reglementează într-un mod restrictiv exercitarea prerogativei folosinței, obligând proprietarul sa încheie un contract de închiriere pe o perioadă determinata în cazul în care chiriașul solicita aceasta. De altfel, instituirea unui regim juridic în privinta căminelor pentru salariați, identic cu acela al locuințelor de serviciu și al altor categorii de spații cu destinația de locuințe, constituie opțiunea legiuitorului, fără ca prin aceasta să se încalce vreo norma constituțională.

Temeiul constituțional al acestei reglementări legale îl constituie prevederile art. 41 alin. (1) potrivit cărora "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". De altfel, în același sens se dispune și prin prevederile art. 480 din Codul civil.

Curtea a mai reținut ca scopul adoptării

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

a fost acela de realizare a protecției chiriașilor prin măsuri corespunzătoare prevederilor art. 43 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent".

Considerentele și soluțiile adoptate prin aceste decizii sunt valabile și în prezenta cauza, neintervenind fapte sau elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Societatea Comercială "Luxten Lighting Company" - S.A. din Timișoara în Dosarul nr. 5.548/C/2000 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iulie 2001.