Decizia nr. 8/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 90 alin. 1 lit. a) și c) din Codul penal, excepție ridicată de Gorgy Vilmos Szilveszter în Dosarul nr. 1.581/08/2010 al Judecătoriei Sighișoara și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 151D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.581/308/2010, Judecătoria Sighișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 90 alin. 1 lit. a) și c) din Codul penal, excepție ridicată de Gyorgy Vilmos Szilveszter în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale la fond.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deoarece limitările aduse instanței de judecată provoacă o discriminare între diferitele categorii de cetățeni, în funcție de stadiul procesual și organul judiciar în fața căruia se află. Astfel, în cursul urmăririi penale procurorul are posibilitatea neîngrădită de a aprecia că o faptă nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni făcând aplicarea art. 18^1 din Codul penal, pe când, în cursul judecății, judecătorul este ținut de îndeplinirea anumitor condiții limitative și cumulative pentru a putea dispune înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ.

Judecătoria Sighișoara opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece problema ridicată nu este una de ordin constituțional, ci una de politică legislativă.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 90 alin. 1 lit. a) și c) din Codul penal cu denumirea marginală - Condițiile înlocuirii, care au următorul conținut: "Instanța poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de cel mult un an sau amendă ori s-au săvârșit infracțiunile prevăzute în art. 208, 213, art. 215 alin. 1, art. 215^1 alin. 1, art. 217 alin. 1, art. 219 alin. 1, dacă valoarea pagubei nu depășește 10 lei sau infracțiunea prevăzută în art. 249, dacă valoarea pagubei nu depășește 50 lei; [...]

c) paguba pricinuită prin infracțiune a fost integral reparată până la pronunțarea hotărârii."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale contestate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 22 din 11 februarie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 aprilie 1999, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 alin. 1 lit. a) din Codul penal, statuând că instituția juridică a faptei penale care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, prevăzută în art. 18^1 din Codul penal, și instituția juridică a înlocuirii răspunderii penale, din titlul IV al Părții generale a Codului penal, prevăzută de art. 90 din Codul penal, sunt instituții diferite, singurul lor element comun fiind faptul că au ca urmare aplicarea uneia dintre sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. 91 din Codul penal, adică mustrarea, mustrarea cu avertisment sau amenda. În cazul reglementat de art. 18^1 din Codul penal este vorba de o faptă prevăzută în legea penală, care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, dar care atrage, potrivit legii, aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, în timp ce în cazul înlocuirii răspunderii penale este vorba de fapte care constituie infracțiuni cu un grad de pericol social mai mic, pentru care legea permite instanței judecătorești competente să înlocuiască, în anumite condiții, răspunderea penală pentru fapta săvârșită cu răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ. De aceea, în motivarea excepției de neconstituționalitate se face în mod greșit referire la art. 18^1 din Codul penal.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față și în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a art. 90 alin. 1 lit. c) din Codul penal.

Totodată, Curtea mai constată că autorul excepției, inculpat în speță, a ridicat problema lipsei gradului de pericol social al infracțiunilor săvârșite, respectiv de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută și pedepsită de art. 279 din Codul penal și de braconaj, prevăzută și pedepsită de

art. 42 lit. a) și b) din Legea nr. 407/2006 , pentru care nu este posibilă înlocuirea răspunderii penale. Or, aprecierea privind excluderea infracțiunilor de mai sus de la aplicarea unei pedepse, pentru motivul că aceste fapte au un grad de pericol social redus, nu este o problemă de ordin constituțional, ci una de politică legislativă. De altfel, așa cum s-a statuat prin

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 7 septembrie 1993 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993, implicarea Curții în domeniul legiferării și al politicii penale excedează competenței sale, fiind o imixtiune în competența altor autorități statale.

Aceasta ar fi o abatere de la principiul de drept potrivit căruia, în materie de competență, legea este de strictă interpretare.

Așa fiind, este dreptul legiuitorului de a stabili, prin lege organică, în ce cazuri și în ce condiții răspunderea penală pentru săvârșirea unei infracțiuni poate fi înlocuită cu răspunderea care atrage aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

În sfârșit, împrejurarea că în speță s-a dispus față de un coinculpat scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în temeiul art. 18^1 din Codul penal și art. 249, art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. b^1) din Codul de procedură penală nu constituie eo ipso un motiv de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate din perspectiva unei discriminări. Curtea constată că acestea sunt argumente ce țin de fondul cauzei și care nu pot reprezenta un veritabil temei de neconstituționalitate, deoarece instanța de contencios constituțional analizează compatibilitatea unor dispoziții legale cu Legea fundamentală și nicidecum constituționalitatea unor decizii luate de organele judiciare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 alin. 1 lit. a) și c) din Codul penal, excepție ridicată de Gyorgy Vilmos Szilveszter în Dosarul nr. 1.581/08/2010 al Judecătoriei Sighișoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 ianuarie 2012.