Decizia nr. 939/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. XVI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2009

privind unele măsuri financiar-bugetare, excepție ridicată de Zamfira Peptan în Dosarul nr. 2.316/91/2010 al Tribunalului Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 154 din 8 februarie 2011 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.316/91/2010, Tribunalul Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. XVI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2009

privind unele măsuri financiar-bugetare, excepție ridicată de Zamfira Peptan într-o cauză având ca obiect anularea unor acte administrative privind refuzul menținerii ca titular în funcția didactică ocupată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile legale criticate nu au fost emise în considerarea unei situații extraordinare, că nu s-a urmărit reducerea cheltuielilor bugetare, de vreme ce acestea cresc la foarte multe ministere, ci au fost mai degrabă motivate de "contracararea posibilelor efecte ale admiterii excepției de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 "; în acest mod, Guvernul se substituie activității Parlamentului, încălcându-se art. 61 alin. (1) și art. 115 alin. (4) din Constituție. Totodată, se susține că, prin emiterea ordonanței de urgență criticate, a fost afectat dreptul la muncă și cel de proprietate privată, ceea ce încalcă, pe cale de consecință, prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție.

Tribunalul Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că ordonanța de urgență criticată respectă exigențele art. 115 alin. (4) din Constituție, situația extraordinară fiind justificată în expunerea de motive a ordonanței de urgență. Se mai susține că stabilirea numărului maxim de posturi finanțat pentru învățământul preuniversitar de stat în anul 2010 nu afectează nici în sens pozitiv, nici în sens negativ dreptul la muncă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. XVI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2009

privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009, care au următorul cuprins:

"Anexa nr. I la

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 38/2004

privind unele măsuri în domeniul învățământului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 28 mai 2004, aprobată prin

Legea nr. 568/2004 , cu modificările ulterioare, se modifică și se înlocuiește cu anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență."

Titlul anexei la care face trimitere

art. XVI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2009

este "Numărul maxim de posturi finanțat pentru învățământul preuniversitar de stat în anul 2010".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind supremația Constituției, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului și art. 115 alin. (4) și (6) privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență. Totodată, sunt menționate a fi încălcate și prevederile art. 1 paragraful 1 privind protecția proprietății din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 6 pct. 1 privind dreptul la muncă din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 154 din 8 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 3 mai 2011, a respins ca neîntemeiată o excepție de neconstituționalitate motivată în mod identic.

Cu acel prilej Curtea a reținut că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2009

privind unele măsuri financiar-bugetare a fost adoptată - astfel cum reiese din preambulul acesteia - avându-se în vedere necesitatea luării de urgență a unor măsuri pentru a se putea asigura respectarea angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale, necesitatea adoptării în cel mai scurt timp a legii bugetului de stat și a legii bugetului asigurărilor sociale de stat, precum și necesitatea evitării dezechilibrelor macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice.

Prin urmare, Curtea a constatat, pe de o parte, că aceste împrejurări se încadrează în conceptul constituțional de "situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată", astfel cum acesta a fost definit în jurisprudența sa, iar, pe de altă parte, că urgența a fost motivată corespunzător în cuprinsul ordonanței de urgență criticate.

De asemenea, Curtea a arătat că dispozițiile constituționale ale art. 115 alin. (4)-(6) reglementează regimul particular al ordonanței de urgență, acesta referindu-se la cazurile în care aceasta poate fi emisă, la intrarea în vigoare a acesteia și la domeniul ordonanței de urgență. Astfel, în ceea ce privește domeniul în care ordonanța de urgență poate reglementa, Curtea constată că Guvernul este ținut de dispozițiile art. 115 alin. (6), în sensul că ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. Faptul că Parlamentul, în calitatea sa de unică autoritate legiuitoare a țării, potrivit art. 61 din Legea fundamentală, a reglementat deja un domeniu, cum este și cel al educației, nu se circumscrie motivelor de neconstituționalitate care pot fi reținute în cazul unei ordonanțe de urgență.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudența Curții, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea.

Distinct de cele arătate în decizia citată, Curtea observă că legiuitorul delegat nu a încălcat art. 115 alin. (6) din Constituție, neafectând în mod negativ drepturile fundamentale invocate de autorul excepției.

Astfel, salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privința salariului vizează numai sumele certe, lichide și exigibile. Curtea observă că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 31 mai 2011, pronunțată în Cauza Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că art. 1 din Protocolul adițional la Convenție nu implică un drept la dobândirea proprietății.

Totodată, Curtea reține că măsura finanțării unui număr maxim de posturi nu vizează în mod direct dreptul la muncă, ci creează premisele exercitării acestui drept. Legiuitorul, prin adoptarea unei ordonanțe de urgență, este liber să dimensioneze numărul maxim de posturi în diverse domenii în funcție de nevoile societății și de capacitatea sa financiară de a le susține, cu condiția respectării art. 115 alin. (6) din Constituție. Or, în cauza de față, Curtea constată că ordonanța de urgență nu este motivul de încetare a contractului individual de muncă al persoanei care a ridicat excepția, ci constituie temeiul refuzului menținerii ca titular în funcția didactică a acesteia ca urmare a împlinirii vârstei de pensionare. Or, o atare împrejurare este una de fapt, nicio reglementare constituțională neimpunând obligația autorităților și instituțiilor publice de a menține persoana în câmpul muncii după împlinirea vârstei standard de pensionare. Însă această chestiune deja excedează sferei de cuprindere a dreptului la muncă, acesta nevizând obligativitatea angajării/menținerii în funcție a unei persoane după împlinirea vârstei standard de pensionare.

Întrucât dreptul la muncă și dreptul de proprietate privată nu au fost afectate, legiuitorul delegat a respectat dispozițiile constituționale atât ale art. 1 alin. (5), cât și ale art. 115 alin. (6).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. XVI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2009

privind unele măsuri financiar-bugetare, excepție ridicată de Zamfira Peptan în Dosarul nr. 2.316/91/2010 al Tribunalului Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iulie 2011.