Decizia nr. 629/2012

Petre Lăzăroiu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Ion Vișan în Dosarul nr. 8.335/1.748/CV/2010 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 15D/2012 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Apreciază că textul de lege criticat nu instituie un tratament discriminatoriu, având în vedere că este justificată reglementarea unui regim juridic diferit pentru situații obiectiv diferite.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 8.335/1.748/CV/2010, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Ion Vișan într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezentate de fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat stabilește în mod diferit o anumită obligație de respectare a legii, doar pe criteriul originii naționale, instituind o discriminare, în sensul că utilizatorii români (deținătorii prevăzuți în certificatul de înmatriculare) au obligația de a achita tariful de utilizare, pe când, în cazul utilizatorilor străini, obligația revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului. Arată că se încalcă și principiul răspunderii personale și prezumția de nevinovăție a unei persoane, întrucât stabilește ca făptuitor "o persoană ce deține în acte un vehicul", deși Codul civil instituie o prezumție legală de proprietate asupra persoanei aflate în posesia unui bun mobil. Precizează că din

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

rezultă că reprezintă contravenție doar fapta de a circula pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, nu și deținerea unui vehicul care la un moment dat circulă pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În opinia sa, faptul că, în cazul utilizatorilor români, obligația de plată a taxei revine proprietarului autoturismului, spre deosebire de cazul cetățenilor străini, unde persoana care este obligată la plata taxelor este conducătorul autovehiculului, nu constituie un aspect ce contravine normelor constituționale invocate de autorul excepției.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional. Precizează că dispozițiile de lege criticate nu contravin principiului nediscriminării, astfel cum a statuat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 1.376 din 16 decembrie 2008 . Consideră că situația diferită a celor două categorii de utilizatori este evidentă, motiv pentru care tratamentul diferit stabilit de legiuitor este justificat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 424/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, astfel cum au fost modificate și completate prin

Ordonanța Guvernului nr. 8/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010. Textul de lege criticat are următorul cuprins: "Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, precum și celor ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la interzicerea discriminării și celor ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la convenția menționată privind interzicerea generală a discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 1.376 din 16 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 27 ianuarie 2009, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, reținând că instituirea în mod distinct a responsabilității achitării tarifului de utilizare și deținere a rovinietei valabile pentru utilizatorii români și cei străini nu încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor. Așa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională în jurisprudența sa, acest principiu constituțional nu are semnificația uniformității, astfel încât, dacă la situații egale trebuie să le corespundă un tratament egal, situațiilor diferite trebuie să le corespundă un tratament diferit. În cauză, situația evident diferită a celor două categorii de utilizatori, în funcție de care distinge textul de lege criticat, justifică tratamentul diferit stabilit de legiuitor.

Neintervenind elemente noi, aceste considerente și soluția pronunțată cu acel prilej își mențin valabilitatea și în cauza de față.

În ceea ce privește susținerea autorului excepției potrivit căreia din prevederile

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

rezultă că reprezintă contravenție doar fapta de a circula pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, nu și deținerea unui vehicul care la un moment dat circulă pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, Curtea observă că aceasta nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci o afirmație care poate avea relevanță din perspectiva instanței învestite cu soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, sub aspectul stabilirii existenței faptei care reprezintă contravenția prevăzută de textul de lege menționat, precum și a persoanei care a săvârșit-o.

De asemenea, Curtea constată că nu poate reține nici critica referitoare la pretinsa încălcare a principiului răspunderii personale și a prezumției de nevinovăție a unei persoane, prin aceea că textul de lege ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate stabilește ca făptuitor utilizatorul, în sensul

art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , deși Codul civil stabilește o prezumție legală de proprietate asupra persoanei aflate în posesia unui bun mobil. În acest sens, Curtea reține, pe de o parte, că principiul răspunderii personale nu este de ordin constituțional, astfel că această modalitate de reglementare reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului. Pe de altă parte, Curtea observă că textul de lege criticat nu este de natură să nesocotească prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana care figurează în calitate de contravenient în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Cu privire la acest aspect, Curtea a statuat în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, că "procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului. [...] instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale."

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Ion Vișan în Dosarul nr. 8.335/1.748/CV/2010 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iunie 2012.