Decizia nr. 786/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor capitolului IV secțiunea a 6-a - "Calculul pensiilor" din

Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Mihail-Mugur-Păstorel Lazăr în Dosarul nr. 55.593/3/2010 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 183D/2012.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției. Lipsește partea Casa de Pensii a Municipiului București, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, autorul excepției a depus note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și modificarea legii în privința calculului pensiei. În acest sens, arată că nivelul pensiei rezultat în urma aplicării textelor de lege criticate este foarte mic. Această situație este explicată de faptul că statul nu dispune de fonduri suficiente pentru a asigura plata unor pensii mai mari, însă o atare împrejurare este imputabilă tot statului, întrucât nu a administrat în mod corect anumite proprietăți de care dispunea.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, sens în care arată că, în realitate, autorul acesteia urmărește modificarea prevederilor de lege criticate, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 55.593/3/2010, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor capitolului IV secțiunea a 6-a - "Calculul pensiilor" din

Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Excepția a fost ridicată de Mihail-Mugur-Păstorel Lazăr cu prilejul soluționării contestației formulate împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că prevederile de lege criticate, care stabilesc modul de calcul al pensie, aduc atingere dreptului la un nivel de trai decent. Astfel, consideră că, asemănător reglementării anterioare, calculul pensiei ar trebui să se facă în raport cu veniturile realizate în ultimii ani de activitate, iar nu în raport cu veniturile realizate pe întreaga perioadă de cotizare.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepției la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile capitolului IV secțiunea a 6-a - "Calculul pensiilor" din

Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000.

Autorul excepției consideră că textele de lege criticate contravin art. 47 alin. (1) din Constituție referitor la dreptul la un nivel de trai decent.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, anterior sesizării sale,

Legea nr. 19/2000

a fost abrogată prin dispozițiile

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.

Având în vedere, însă, cele reținute prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, cu privire la competența instanței de contencios constituțional de a se pronunța asupra textelor de lege modificate ori abrogate dar care continuă să-și producă efecte în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează a se pronunța asupra constituționalității textelor de lege cu care a fost sesizată.

Astfel, Curtea constată că, în esență, criticile autorului excepției de neconstituționalitate vizează condițiile de calcul al pensiei, considerând că reglementarea arfi fost mai bună dacă punctajul mediu anual s-ar fi raportat doar la ultimii ani de activitate, iar nu la întreaga perioadă de cotizație. De asemenea, consideră că pensia ar trebui să aibă un cuantum mai mare, care să satisfacă mai bine nevoile pensionarilor.

Față de această critică, Curtea reține că, în realitate, autorul excepției urmărește modificarea prevederilor de lege criticate, aspect ce excedează competenței instanței de contencios constituțional, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 .

De altfel, Curtea reține că, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție, stabilirea condițiilor și criteriilor de acordare a dreptului la pensie, inclusiv a modalităților de calcul al pensiei revine competenței exclusive a legiuitorului. Acesta, în considerarea unor schimbări intervenite în posibilitățile de acordare și dimensionare a drepturilor de asigurări sociale, poate modifica, ori de câte ori consideră că este necesar, criteriile de calcul al cuantumului pensiei, dar cu efecte numai pentru viitor. Prin urmare, ține de opțiunea legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor.

În sensul celor arătate este și

Decizia Curții Constituționale nr. 346 din 17 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 3 aprilie 2009, dar și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, instanța de la Strasbourg a statuat că pensia constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin Hotărârea din 12 aprilie 2006, pronunțată în cauza "Stec și alții contra Regatului Unit al Marii Britanii", paragraful 53 și Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în cauza "Munoz Diaz contra Spaniei", a reținut însă că art. 1 din Protocolul adițional la Convenție nu presupune și dreptul de a dobândi o pensie de un anumit cuantum. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că este la libera apreciere a statului de a decide cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate socială sau de a alege tipul sau cuantumul beneficiilor pe care le acordă în oricare dintre aceste regimuri. În același sens, prin Hotărârea din 7 februarie 2012, pronunțată în cauza "Frimu și alții contra României", paragraful 41, Curtea a reținut că statele dispun de o marjă largă de apreciere în reglementarea politicii lor sociale. Astfel, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil.

În sfârșit, Curtea constată că și celelalte susțineri ale autorului excepției referitoare la modul în care statul a administrat anumite proprietăți sunt inadmisibile. Astfel, pe calea controlului de constituționalitate a legilor, Curtea realizează o analiză a conformității actelor normative cu prevederile constituționale, neavând atribuția, în spiritul principiului separației puterilor în stat, de a sancționa politica statului în diverse domenii ce nu fac obiectul reglementării analizate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor capitolului IV secțiunea a 6-a - "Calculul pensiilor" din

Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Mihail-Mugur-Păstorel Lazăr în Dosarul nr. 55.593/3/2010 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 septembrie 2012.