Acord · Parlamentul

Acordul din 11 aprilie 1993

între Guvernul României și Guvernul Emiratelor Arabe Unite privind evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital

prezumat în vigoare

Data actului
11 aprilie 1993
Emitent
Parlamentul
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 262 din 9 noiembrie 1993
Structură
31 de articole · 52.140 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Guvernul României și Guvernul Emiratelor Arabe Unite, dorind sa promoveze și sa întărească relațiile economice prin încheierea unui acord pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital,

au convenit după cum urmează:

Articolul 1

Persoane vizate

Prezentul acord se va aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezentul acord se va aplica impozitelor pe venit și pe capital stabilite în numele fiecărui stat contractant, al subdiviziunilor sale politice sau autorităților locale sau al unităților sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Sunt considerate impozite pe venit și pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe capitalul total sau pe elemente de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câștigurile provenite din înstrăinarea proprietății mobile sau imobile, precum și impozitele asupra creșterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se va aplica prezentul acord sunt:

a) În cazul României:

(i) impozitul pe veniturile realizate pe persoanele fizice;

(îi) impozitul pe profiturile realizate de persoanele juridice;

(iii) impozitul pe salarii și alte remunerații similare;

(iv) impozitul pe veniturile realizate din activități agricole; (denumite în continuare impozit român).

b) În cazul Emiratelor Arabe Unite:

(i) impozitul pe venit;

(îi) impozitul pe corporatii; (denumite în continuare impozit al Emiratelor Arabe Unite).

4. Acordul se va aplica, de asemenea, oricăror impozite, în esenta identice sau similare, care sunt stabilite după data semnării acestui acord, în plus sau în locul impozitelor existente la care se face referire în paragraful 2. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislatiile lor fiscale într-o perioadă de timp rezonabila, după efectuarea unor astfel de modificări.

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul prezentului acord, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:

a) termenii un stat contractant și celălalt stat contractant înseamnă România sau Emiratele Arabe Unite, după cum cere contextul;

b) termenul România înseamnă România și, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum și zona economică exclusiva și platoul continental, asupra cărora România exercita drepturi suverane în conformitate cu propria sa legislație și cu dreptul internațional cu privire la explorarea și exploatarea resurselor naturale, biologice și minerale, aflate în apele marii, pe fundul și în subsolul acesteia;

c) termenul Emiratele Arabe Unite înseamnă Emiratele Arabe Unite și, folosit în sens geografic, înseamnă zona în care se afla teritoriul sub suveranitatea sa, precum și marea sa teritorială, spațiul aerian, zona submarina asupra cărora Emiratele Arabe Unite exercita, în conformitate cu dreptul internațional, drepturi suverane care se referă la teritoriul sau și insulele aflate sub jurisdicția sa;

d) termenul impozit înseamnă impozit român sau impozit al Emiratelor Arabe Unite, în funcție de context;

e) termenul persoana include o persoană fizica, o societate sau oricare alta asociere de persoane, legal constituită în fiecare dintre statele contractante;

f) termenul societate înseamnă oricare persoana juridică sau oricare alta entitate care este considerată ca o persoană juridică, în scopul impozitării;

g) expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a unui alt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

h) termenul național înseamnă:

(i) în cazul României, oricare persoana fizica având cetățenia României și toate persoanele juridice, societățile de persoane, asociațiile și orice alta entitate având statutul în conformitate cu legislația în vigoare în România;

(îi) în cazul Emiratelor Arabe Unite, oricare persoana fizica având naționalitatea Emiratelor Arabe Unite în conformitate cu legislația Emiratelor Arabe Unite și oricare persoana juridică, societate de persoane sau altă persoană juridică având statutul în conformitate cu legislația Emiratelor Arabe Unite;

i) termenul trafic internațional înseamnă orice transport efectuat cu o nava sau aeronava exploatată de o întreprindere care are sediul conducerii efective în unul dintre statele contractante, cu excepția cazului când nava sau aeronava este exploatată numai în locuri situate în celălalt stat contractant;

j) termenul autoritate competentă înseamnă:

(i) în cazul României, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat; și

(îi) în cazul Emiratelor Arabe Unite, ministrul finanțelor și industriei sau reprezentantul sau autorizat;

k) termenul unitate administrativ-teritorială se folosește în relația cu România; și termenii subdiviziune politica și autoritate locală se folosesc în relația cu Emiratele Arabe Unite.

2. În ce privește aplicarea acestui acord de către unul dintre statele contractante, orice termen care nu este definit în acord va avea sensul ce i se atribuie de către legislația fiscală a acelui stat, referitoare la impozitele care fac obiectul acordului, dacă contextul nu cere o interpretare diferita.

Articolul 4

Rezident

1. În sensul prezentului acord, termenul rezident al unui stat contractant înseamnă:

a) în cazul României, oricare persoana care, potrivit legislației României, are domiciliul în România, precum și o societate care este înregistrată și are sediul conducerii efective în România;

b) în cazul Emiratelor Arabe Unite, oricare persoana care, potrivit legislației Emiratelor Arabe Unite, are domiciliul în Emiratele Arabe Unite, precum și o societate care este înregistrată și are sediul conducerii efective în Emiratele Arabe Unite.

2. În sensul paragrafului 1 sus-menționat, în cazul Emiratelor Arabe Unite, termenul rezident va include:

a) Guvernul Emiratelor Arabe Unite sau oricare subdiviziune politica și autoritate locală ale acestuia;

b) oricare instituție guvernamentală, stabilită prin lege, cum ar fi Banca Centrala, fonduri, societăți, autorități, fundații, agenții sau oricare alte entități similare, stabilite în Emiratele Arabe Unite;

c) oricare entitate interguvernamentală stabilită în Emiratele Arabe Unite, la care Emiratele Arabe Unite, împreună cu alte state, a subscris capital.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană fizica este rezident al ambelor state contractante, atunci statutul sau se determina după cum urmează:

(i) aceasta va fi considerată rezident al statului în care are o locuinta permanenta la dispoziția sa. Dacă dispune de cîte o locuinta permanenta în ambele state contractante, va fi considerată rezident al statului contractant cu care legăturile sale personale și economice sunt mai strinse (centrul intereselor vitale);

(îi) dacă statul, în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale, nu poate fi determinat, sau dacă nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în nici unul dintre statele contractante, atunci va fi considerată rezident al statului contractant în care locuiește în mod obișnuit;

(iii) dacă persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, este considerată rezident al statului al cărui național este;

(iv) dacă persoana este național al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

4. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizica, este rezident al ambelor state contractante, atunci va fi considerată rezident al statului în care își are sediul conducerea efectivă.

Articolul 5

Sediul permanent

1. În sensul prezentului acord, termenul sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri, în care întreprinderea își desfășoară în întregime sau în parte activitatea sa.

2. Termenul sediu permanent va include, respectiv:

a) un sediu de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o uzina;

e) un atelier;

f) o mina, un put de petrol sau gaze, o cariera sau oricare alt loc de extracție a resurselor naturale;

g) o ferma sau plantație.

3. Termenul sediu permanent va cuprinde, de asemenea:

a) un șantier de construcții, un proiect de montaj sau de instalare sau activitățile de supraveghere în legătură cu acestea, dar numai când asemenea șantier, proiect sau activități continua pentru o perioadă mai mare de 9 luni, în orice perioada de 12 luni;

b) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanța, de către o întreprindere a unui stat contractant prin angajații săi sau alt personal angajat de întreprindere în acest scop în celălalt stat contractant, dar numai când activitățile de aceasta natura, pentru același proiect sau un proiect conex, continua pentru o perioadă sau perioade care insumeaza mai mult de 9 luni, în orice perioada de 12 luni.

4. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1-3, termenul sediu permanent nu va include:

a) folosirea de instalații exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii;

b) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrării;

c) menținerea unui stoc de mărfuri sau produse aparținând întreprinderii exclusiv în scopul prelucrării de către o alta întreprindere;

d) menținerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpărării de produse sau mărfuri ori pentru culegerea de informații pentru întreprindere;

e) menținerea unui loc fix de afaceri în scopul de a desfășura, pentru întreprindere, orice alta activitate cu caracter pregatitor sau auxiliar;

f) vânzarea de produse sau mărfuri, aparținând întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau expoziții temporare, după închiderea tirgului sau expoziției menționate, cu condiția ca părțile interesate sau societățile sa aducă la îndeplinire toate cerințele în fiecare dintre statele contractante.

5. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 și 2, o persoană care desfășoară activitate într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant - alta decît un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 6 al acestui articol -, se considera a avea un sediu permanent în primul stat menționat, dacă:

a) are în primul stat menționat împuternicirea de a negocia și încheia contracte pentru sau în numele unei asemenea întreprinderi; sau

b) menține în primul stat un stoc de produse și mărfuri din care efectuează în mod regulat vinzari de produse sau mărfuri pentru sau în numele unei asemenea întreprinderi; sau

c) primește dispoziții în primul stat menționat, în exclusivitate sau aproape în exclusivitate pentru întreprinderea insesi sau pentru întreprindere și alta întreprindere care este controlată de aceasta sau are interese în a o controla.

6. Un broker, un agent comisionar sau alt agent cu statut independent, care desfășoară în mod obișnuit activitate ca intermediar într-o întreprindere a unui stat contractant și un eventual client din celălalt stat contractant, nu se va considera ca are un sediu permanent în acel celălalt stat contractant, în cazul când asemenea activități nu implica primirea unor dispoziții în sensul paragrafului 5 de mai sus și cu condiția ca asemenea persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite. Totuși, când activitățile unui asemenea agent sunt desfășurate în întregime sau aproape în întregime în numele acelei întreprinderi, acesta nu va fi considerat ca un agent cu statut independent în sensul prezentului paragraf.

7. Faptul ca o societate care este rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidență a celuilalt stat contractant sau care exercită activitate în acel celălalt stat (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venitul din proprietăți imobile

1. Venitul realizat de un rezident al unui stat contractant din bunuri imobile (inclusiv venitul din agricultura și exploatări forestiere), situate în celălalt stat contractant, poate fi impus în acel celălalt stat contractant.

2. Termenul bunuri imobile are sensul care este atribuit de legislația statului contractant în care bunurile în cauza sunt situate. Termenul va include, în orice caz, toate accesoriile proprietății imobile, inventarul viu și echipamentul utilizat în agricultura și exploatările forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, surselor și a altor resurse naturale; navele și aeronavele nu sunt considerate bunuri imobile.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obținute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în oricare alta forma a bunurilor imobile.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi și veniturilor din bunuri imobile utilizate la exercitarea unei profesii independente.

Articolul 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat contractant, în afară de cazul când întreprinderea exercita activitatea în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuită acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată, exercitind activități identice sau analoage, în condiții identice sau analoage, tratind cu toată independenta cu întreprinderea a cărui sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla sediul permanent sau în altă parte, aceste prevederi fiind aplicabile indiferent de restricțiile prevăzute de legislația interna.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părți componente, nici o prevedere din acest paragraf nu împiedica acel stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiția uzuală; metodele de repartizare adoptate vor fi totuși ca rezultat în concordanta cu principiile enunțate în prezentul articol.

5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent, pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent va fi determinat în fiecare an prin aceeași metoda, în afară de cazul când exista motive valabile și suficiente de a proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentului acord, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

Articolul 8

Transporturi maritime și aeriene

1. Profiturile obținute din exploatarea în trafic internațional a navelor și aeronavelor vor fi impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.

2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se afla la bordul unei nave, atunci acesta se considera a fi situat în statul contractant în care este situat portul de înregistrare a navei sau, dacă nu exista un atare port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.

3. Dispozițiile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obținute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenție internationala de transporturi, precum și asupra dobinzilor aferente fondurilor legate de exploatarea aeronavelor.

4. Prin derogare de la prevederile art. 3 lit. g):

a) în sensul paragrafului 1 al prezentului articol, termenii întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă o întreprindere desemnată de Guvernul Emiratelor Arabe Unite sau de Guvernul României, în funcție de context;

b) autoritățile competente ale statelor contractante vor schimba liste cu întreprinderile la care se face referire la lit. a).

Articolul 9

Întreprinderi asociate

1. Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleași persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant și, fie într-un caz, fie în celălalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relațiile lor financiare sau comerciale prin condiții acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care, fără aceste condiții, ar fi fost obținute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obținute în fapt datorită acestor condiții, pot fi incluse în profiturile acestei întreprinderi și impuse în consecința.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparținând acelui stat și impune, în consecința, profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat și profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat contractant, dacă condițiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de modificări se va ține seama de celelalte prevederi ale prezentului acord și autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacă este necesar.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate rezidență a unui stat contractant către o persoană rezidență a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși, aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende, potrivit legislației acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 3% (trei la suta) din suma bruta a dividendelor.

3. Prin derogare de la dispozițiile paragrafelor 1 și 2, dividendele plătite de o societate rezidență, fie a unuia sau a celuilalt dintre statele contractante, nu vor fi impozabile dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este:

a) guvernul oricărui stat contractant sau oricare instituție guvernamentală sau entitate aparținând acestuia;

b) o societate care este rezidență fie a unuia sau a celuilalt stat contractant, al carei capital este deținut direct sau indirect în proporție de cel puțin 25% (douăzeci și cinci la suta) de guvernul sau de o instituție guvernamentală fie a unuia sau a celuilalt stat contractant.

4. Dispozițiile paragrafelor 2 și 3 nu privesc impozitarea societății pentru profiturile din care se plătesc dividendele, având în vedere și legislația referitoare la investițiile străine.

5. Termenul dividende folosit în prezentul articol indica veniturile provenind din acțiuni sau din drepturi de folosință, din părți miniere, din părți de fondator sau alte drepturi, cu excepția creditelor, participarilor la profituri, veniturilor din alte părți sociale care sunt supuse aceluiași regim de impunere ca și veniturile din acțiuni, de către legislația statului în care este rezidență societatea care distribuie dividendele.

6. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică când beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este rezidență printr-un sediu permanent sau o baza fixa situata acolo, iar deținerea pachetului de acțiuni, în virtutea căruia sunt plătite dividendele, este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

7. Când o societate rezidență a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepția cazului când participarea generatoare de dividende este legată efectiv de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acel celălalt stat, nici sa supună profiturile nedistribuite ale societății unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă, în întregime sau în parte, profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat.

Articolul 11

Dobinzi

1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși, astfel de dobinzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin în conformitate cu legislația acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobinzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 3% (trei la suta) din suma bruta a dobinzilor.

3. Prin derogare de la dispozițiile paragrafelor 1 și 2 ale acestui articol, dobinzile provenind din:

a) Emiratele Arabe Unite și plătite Guvernului României sau Băncii sale Naționale sau oricărei instituții financiare aparținând Guvernului vor fi scutite de impozit în Emiratele Arabe Unite;

b) România și plătite Guvernului Emiratelor Arabe Unite sau instituțiilor sale financiare vor fi scutite de impozit în România;

c) asemenea instituții al căror capital este deținut în întregime sau parțial de Guvernul Emiratelor Arabe Unite sau al României vor fi scutite de toate formele de impunere referitoare la dobinzi, fie într-unul sau în celălalt stat contractant.

4. În sensul dispozițiilor paragrafului 3, termenul Guvern:

a) în cazul Emiratelor Arabe Unite, înseamnă Guvernul Emiratelor Arabe Unite și va include:

(i) subdiviziunile politice, autoritățile locale, administrațiile locale și guvernele locale;

(îi) Banca Centrala a Emiratelor Arabe Unite, Autoritatea Investițiilor din Abu-Dhabi și alte instituții guvernamentale;

b) în cazul României, înseamnă Guvernul României și va include:

1) unitățile administrativ-teritoriale;

2) Banca Naționala a României;

3) Banca Română pentru Dezvoltare - S.A.;

4) Banca Română pentru Agricultura;

5) Banca Română de Comerț Exterior - S.A.;

6) oricare alte instituții guvernamentale.

5. Termenul dobinzi, folosit în prezentul articol, indica veniturile din creanțe de orice fel, însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauza de participare la profituri și, în special, veniturile din efecte publice, din obligațiuni și titluri de creanta, inclusiv premiile și recompensele legate de aceste efecte, titluri sau obligațiuni.

Penalizările pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobinzi, în sensul prezentului articol.

6. Dispozițiile paragrafului 1 și 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dobinzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitatea în celălalt stat contractant din care provin dobinzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau o persoană care efectuează servicii personale independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legătură cu care sunt plătite dobinzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică dispozițiile art. 7 sau 15, după caz.

7. Dobinzile se considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat, o subdiviziune politica, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuși, când plătitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legată efectiv creanta asupra căreia se plătesc dobinzile și aceste dobinzi se suporta de acel sediu permanent sau baza fixa, atunci dobinzile se considera ca provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

8. Când, datorită relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau între ambii și o altă persoană, suma dobinzilor depășește, indiferent de cauza, suma care s-ar fi cuvenit în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților rămâne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziții ale prezentului acord.

9. Prin derogare de la dispozițiile paragrafului 1 și 2 ale acestui articol, guvernul unui stat contractant va fi scutit de impozit în celălalt stat contractant în legătură cu orice formă de dobinda obținută de acel guvern și de instituțiile la care se referă paragraful 4, din celălalt stat contractant.

Articolul 12

Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant vor fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși, asemenea redevențe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislației acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevențelor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 3% (trei la suta) din suma bruta a redevențelor.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, redevențele industriale vor fi scutite de impozit în ambele state contractante.

4. În prezentul articol, termenul redevențe înseamnă plati de orice natura, efectuate pentru folosirea unui drept de autor (altul decît cel asupra unei opere literare, dramatice, muzicale sau artistice), a unui patent, desen sau model, a unui plan sau formula secreta, a unui proces de fabricație sau pentru informații referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau științific, cu excepția plăților privind minele, carierele sau exploatarea resurselor naturale.

5. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevențelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate în celălalt stat contractant din care provin redevențele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau efectuează în celălalt stat servicii personale independente printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevențele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În asemenea situație se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

6. Redevențele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant când plătitorul este acest stat, o subdiviziune politica, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuși, când plătitorul redevențelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator de redevențe și acestea se suporta de sediul permanent sau baza fixa, atunci redevențele se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

7. Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiar sau între ambii și o altă persoană, suma redevențelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informația pentru care sunt plătite, depășește, indiferent de cauza, suma care s-ar fi convenit între plătitor și beneficiar în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților rămâne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziții ale prezentului acord.

Articolul 13

Comisioane

1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși, aceste comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislației acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al comisioanelor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 3% (trei la suta) din suma bruta a comisioanelor.

3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol indica remunerațiile plătite oricărei persoane pentru serviciile prestate în calitate de intermediar, comisionar general sau oricare altă persoană asimilată unui intermediar sau comisionar de către legislația locală a statului din care provine o astfel de suma.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică în cazul când beneficiarul comisioanelor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant, din care provin aceste venituri, un sediu permanent de care sunt legate efectiv comisioanele. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7.

5. Comisioanele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuși, când plătitorul comisioanelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent cu care a fost contractată obligația de a plati comisioanele și aceasta se suporta de sediul permanent, atunci comisioanele se considera ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiar sau relațiilor pe care și unul și celălalt le întrețin cu o terta persoana, suma comisioanelor plătite, ținând seama de serviciile pentru care sunt datorate, depășește, indiferent de cauza, pe cea care s-ar fi convenit între plătitor și beneficiar în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăților rămâne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziții ale prezentului acord.

Articolul 14

Cistiguri din înstrăinări de bunuri

1. Cistigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sunt definite la paragraful 2 al art. 6 și situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în statul contractant în care sunt situate aceste bunuri.

2. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile, făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile ținând de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câștigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impozabile în acel celălalt stat.

3. Cistigurile provenind din înstrăinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internațional, precum și a bunurilor mobile necesare exploatării acestora vor fi impuse numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Cistigurile provenind din înstrăinarea oricăror alte bunuri decît cele menționate la paragrafele 1, 2 și 3 vor fi impuse numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

Articolul 15

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesii independente sau a altor activități independente cu caracter analog pot fi impuse în acel stat contractant numai dacă nu dispune în mod obișnuit, în celălalt stat contractant, de o baza fixa pentru exercitarea activității sale; dacă dispune de o astfel de baza fixa, veniturile pot fi impuse în acel celălalt stat contractant, dar numai partea care este atribuibila acelei baze fixe.

2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independenta a profesiei de medic, avocat, inginer, arhitect, contabil și dentist.

Articolul 16

Profesii dependente

1. Sub rezerva dispozițiilor de la art. 17, 20, 21 și 22, salariile și alte remunerații similare pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate salariata vor fi impuse numai în acel stat, cu condiția ca activitatea sa nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, asemenea remunerații primite pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Prin derogare de la dispozițiile paragrafului 1, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru activitate salariata, exercitată în celălalt stat contractant, sunt impozabile numai în primul stat contractant, dacă:

a) beneficiarul rămâne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat; și

b) remunerațiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezidență a celuilalt stat; și

c) sarcina remunerațiilor nu este suportată de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Prin derogare de la dispozițiile precedente ale acestui articol, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate salariata, exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internațional, vor fi impuse în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.

Articolul 17

Profesori și cercetători

O persoana fizica, care este rezident al unui stat contractant, imediat înaintea sosirii în celălalt stat contractant, la invitația unei universități, colegiu, școala sau altui institut similar educațional sau a unui institut de cercetare științifică, și care este prezent în acel celălalt stat pentru o perioadă care nu depășește 3 ani, numai în scopul de a preda sau a efectua cercetare sau pentru ambele, la un asemenea institut de educație sau cercetare, va fi scutită de impozit o perioadă care nu depășește 3 ani în acel celălalt stat, în legătură cu orice remunerație primită pentru predare sau cercetare.

Articolul 18

Studenți și practicanti

1. Un student sau un practicant în domeniul comercial sau industrial, care este sau a fost imediat înainte de sosirea într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant și care este prezent în primul stat contractant menționat în scopul educării sau pregătirii sale, va fi scutit de impozit în primul stat contractant pentru:

a) plățile făcute acestuia de o persoană rezidență în afară primului stat contractant menționat în scopul întreținerii, educării sau pregătirii sale; și

b) remunerația primită ca angajat în acel prim stat contractant menționat, cu condiția ca angajarea sa nu dureze în totalitate mai mult de 183 de zile într-un an de impunere.

2. O persoana fizica, care este sau a fost imediat înainte de a sosi într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant și care este temporar prezent în primul stat menționat, în primul rind în scopul de a studia, a face cercetări sau a se pregati și care primește o bursa, o alocație sau un premiu de la o organizație cu caracter științific, educațional, religios sau caritabil sau în cadrul unui program de asistența tehnica initiat de guvernul unui stat contractant, va fi scutită de impozit în primul stat menționat pentru o perioadă care nu va depăși perioada acordată bursei.

Articolul 19

Remunerațiile membrilor consiliului de administrație sau de conducere

Tantiemele, jetoanele de prezenta și alte remunerații similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administrație sau de supraveghere a unei societăți rezidente în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

Articolul 20

Pensii și anuitati

1. Sub rezerva dispozițiilor paragrafului 2 al art. 21, pensiile, anuitatile și alte remunerații similare, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfășurată în trecut, vor fi impuse numai în acel stat.

2. Termenii pensie, anuitate și alte plati similare folosiți în acest articol reprezintă plati periodice efectuate după ieșirea la pensie pentru munca salariata efectuată în trecut sau compensații pentru vătămări suferite în munca salariata trecută.

Articolul 21

Funcții publice

1. Remunerațiile, inclusiv pensiile plătite de un stat contractant, de o subdiviziune politica, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice în legătură cu serviciile publice prestate acelui stat, subdiviziunii, autorității locale sau unității administrativ-teritoriale, se vor impune numai în acel stat. Totuși, asemenea remunerații vor fi impuse în celălalt stat dacă serviciile sunt prestate în acel stat, dacă persoana fizica este rezident al acelui stat, este un național al acelui stat și nu un național al primului stat menționat.

2. Dispozițiile art. 16, 17 și 20 se vor aplica remunerațiilor sau pensiilor aferente unor servicii prestate în legătură cu orice activitate comercială, exercitată de un stat contractant, de o subdiviziune politica, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

3. Dispozițiile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, în legătură cu orice remunerație plătită, în cadrul unui program de asistența privind dezvoltarea, al unui stat contractant, al unei subdiviziuni politice, autorități locale sau al unei unități administrativ-teritoriale a acestuia, din fondurile alocate exclusiv de către acel stat, de o subdiviziune politica, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială către un specialist sau voluntar trimis în celălalt stat cu aprobarea celuilalt stat.

Articolul 22

Artiști și sportivi

1. Prin derogare de la prevederile art. 15 și 16, veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant ca artist de spectacole, cum sunt artiștii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune și interpreții muzicali, precum și de sportivi, din activitatea lor profesională desfășurată în aceasta calitate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat în care se desfășoară aceste activități.

2. Când venitul în legătură cu activitățile personale ale unui astfel de artist de spectacole sau sportiv nu revine acestora ci unei alte persoane, prin derogare de la prevederile art. 7, 15 și 16, acel venit poate fi impus în statul contractant în care sunt exercitate activitățile artistului de spectacole sau ale sportivului.

3. Venitul realizat din asemenea activități desfășurate în cadrul unui program special pentru schimburi culturale, încheiat între statele contractante, este reciproc scutit de impunere, cu condiția ca aceste activități să fie finanțate de guvernul unui stat contractant, iar activitățile sa nu fie exercitate în scopul de a obține profituri.

Articolul 23

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate în mod expres în articolele precedente ale prezentului acord vor fi impuse numai în acel stat.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu se aplică asupra venitului realizat de un rezident al unui stat contractant, dacă acest rezident desfășoară activități în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercita profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, și dreptul sau proprietatea în legătură cu care se realizează acest venit este legat efectiv de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică dispozițiile art. 7 sau 15, după caz.

Articolul 24

Impunerea capitalului

1. Capitalul reprezentat din bunuri imobile, astfel cum sunt definite la paragraful 2 al art. 6, deținute de un rezident al unui stat contractant, poate fi impus în statul contractant în care aceste bunuri sunt situate.

2. Capitalul reprezentat din bunuri mobile făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau din bunuri mobile aparținând unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente poate fi impus în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

3. Capitalul reprezentat de nave și aeronave exploatate în trafic internațional și de bunurile mobile ținând de exploatarea unor asemenea nave și aeronave va fi impus numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant vor fi impuse numai în acel stat.

Articolul 25

Metode de evitare a dublei impuneri

1. Dubla impunere va fi evitata, după cum urmează:

a) în cazul României:

Impozitele plătite de rezidentii români asupra veniturilor sau capitalului impozabil, în Emiratele Arabe Unite, în conformitate cu dispozițiile acestui acord, vor fi scăzute din impozitele române datorate, potrivit legislației fiscale române.

Asemenea deduceri nu pot, totuși, să depășească acea parte a impozitului pe venit și pe capital calculată înainte ca deducerea să fie acordată și care este atribuibila venitului sau capitalului care este impus în acel celălalt stat.

b) în cazul Emiratelor Arabe Unite:

Potrivit legislației Emiratelor Arabe Unite, ținând seama de principiile privind evitarea dublei impuneri legate fie de metoda creditarii sau a debitarii.

Articolul 26

Nediscriminarea

1. Naționalii unui stat contractant nu vor fi supuși în celălalt stat contractant la nici o impozitare sau obligație legată de aceasta, diferita sau mai împovărătoare decît aceea la care pot fi supuși naționalii celuilalt stat, aflați în aceeași situație.

2. Impunerea sau înlesnirea privind impunerea a unui sediu permanent, pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, nu va fi stabilită în condiții mai puțin favorabile în acel celălalt stat contractant decît impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat care desfășoară aceleași activități în aceleași condiții și folosind aceleași procedee.

3. a) Acest articol nu poate fi interpretat ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenților celuilalt stat contractant orice deduceri personale, înlesniri și reduceri de ordin fiscal, în funcție de situația civilă sau sarcinile familiale, pe care le acorda propriilor rezidenți.

b) Nici o dispoziție a prezentului articol nu va fi interpretată ca impunind obligația legală a unui stat contractant sa acorde rezidenților celuilalt stat contractant avantajul oricărui tratament, preferinta sau privilegiu care poate fi acordat oricărui alt stat sau rezidenților acestuia în virtutea infiintarii unei uniuni vamale, economice, a unei zone libere sau în virtutea oricărui aranjament regional sau subregional referitor în întregime sau în parte la miscarea de capital sau la impunere, la care primul stat menționat poate fi parte, având în vedere practica fiecăruia dintre statele contractante.

4. Întreprinderile unui stat contractant al căror capital este deținut sau controlat în totalitate sau în parte, în mod direct sau indirect, de către unul sau mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant care nu sunt rezidenți ai primului stat menționat, nu vor fi supuse în primul stat menționat nici unei impuneri sau oricărei obligații în legătură cu aceasta, care să fie diferita sau mai împovărătoare decît aceea la care sunt supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menționat.

5. În prezentul articol, termenul impunere înseamnă impozitele de orice fel și categorie care sunt supuse prezentului acord.

Articolul 27

Procedura amiabila

1. Când un rezident al unui stat contractant considera ca, datorită măsurilor luate de unul sau ambele state contractante, rezultă sau va rezultă pentru el o impozitare care nu este conformă cu prezentul acord, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația naționala a acestor state, sa supună în scris cazul sau autorității competente a statului contractant al cărui rezident este, aratind motivele pentru care susține revizuirea unei astfel de impozitări. Pentru a fi admisă, cererea trebuie să fie prezentată într-o perioadă de 3 ani de la data comunicării (acțiunii) din care rezultă o impozitare care nu este conformă cu prevederile acordului.

2. Autoritatea competența se va strădui, dacă reclamația pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa aducă o soluționare corespunzătoare, sa rezolve cazul pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu acordul.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve pe calea procedurii amiabile orice dificultăți sau dubii rezultate ca urmare interpretării sau aplicării acordului. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile care nu sunt prevăzute în prezentul acord.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante, dacă este necesar, pot comunică direct între ele, în scopul realizării unei înțelegeri în sensul paragrafelor precedente.

Articolul 28

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații necesare pentru aplicarea dispozițiilor prezentului acord. Orice informație primită de un stat contractant va fi tratata ca secret, de aceeași maniera ca și informațiile obținute conform prevederilor legislației interne a acelui stat, și va fi dezvaluita numai persoanelor sau autorităților (inclusiv la instanțe judecătorești și organe administrative) însărcinate cu calculul sau încasarea, aplicarea sau urmărirea, sau stabilirea apelurilor cu privire la impozitele vizate de prezentul acord. Asemenea persoane sau autorități vor folosi informațiile numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informațiile în procedurile judecătorești sau deciziile judiciare.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unui stat contractant obligația:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislații sau practicii administrative a acelui stat sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu pot fi obținute pe baza legislației proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui stat sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informații care ar dezvălui un secret industrial comercial sau profesional, un procedeu de fabricație sau informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 29

Funcționari diplomatici și consulari

Dispozițiile prezentului acord nu vor afecta privilegiile fiscale ale membrilor misiunilor diplomatice sau consulare, în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

Articolul 30

Intrarea în vigoare

1. Guvernele statelor contractante își vor notifica unul altuia ca au fost îndeplinite prevederile legislatiilor interne cerute pentru intrarea în vigoare a prezentului acord.

2. Acordul va intra în vigoare în a treizecea zi după data ultimei notificări la care se referă paragraful 1 al acestui articol, iar prevederile sale își vor produce efectul:

(i) în ce privește impozitul pe venit reținut prin stopaj la sursa și impozitul pe cistiguri din capital obținute de un rezident, aferente venitului și cistigurilor din capital obținute pe sau după 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care acordul a intrat în vigoare;

(îi) în ce privește celelalte impozite aferente venitului realizat în orice perioada de baza începând pe sau după 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care acordul a intrat în vigoare.

Articolul 31

Denunțarea

Prezentul acord va rămâne în vigoare până când fie un stat contractant, fie celălalt stat contractant, va da o notificare scrisă, prin canale diplomatice, cu privire la dorința sa de denunțare a prezentului acord, o asemenea notificare scrisă trebuind să fie data pe sau înainte de 30 iunie a oricărui an calendaristic, începând după expirarea unei perioade de 5 ani de la data intrării lui în vigoare.

În aceasta situație, acordul își va inceta aplicabilitatea:

(i) în ce privește impozitul pe venit reținut prin stopaj la sursa și impozitul pe cistiguri din capital obținute de un nerezident, aferente venitului și cistigurilor din capital obținute pe sau după 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care a fost remisă nota de denunțare;

(îi) în ce privește celelalte impozite aferente venitului realizat în orice perioada de baza începând pe sau după 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care a fost remisă nota de denunțare.

Drept pentru care, subsemnații, autorizați în buna și cuvenită forma de către guvernele lor, au semnat prezentul acord.

Făcut la Abu-Dhabi la 11 aprilie 1993, în doua exemplare, în limbile română, engleza și arabă, fiecare dintre texte fiind egal autentic.

În cazul în care apare o divergenta în interpretarea prevederilor prezentului acord, textul în limba engleza va prevala.

Pentru Guvernul României,

Florin Georgescu,

ministru de stat,

ministrul finanțelor

Pentru Guvernul Emiratelor Arabe Unite,

Ahmed Humaid Al Tyer,

ministru de stat, ministrul finanțelor

și industriei

PROTOCOL 11/04/1993

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.