Convenția din 14 noiembrie 1970

Articolul 1

În conformitate cu sensul și scopurile prezentei conventii, sunt considerate bunuri culturale acele bunuri religioase sau laice care sunt desemnate de fiecare stat ca fiind de o importanța deosebită pentru arheologie, preistorie, istorie, literatura, arta sau stiinta și care fac parte din urmatoarele categorii:

a) colectii și specimene rare de zoologie, botanica, mineralogie și anatomie; obiecte prezentind interes paleontologic;

b) bunuri referitoare la istorie, inclusiv istoria stiintei și tehnicii, istoria militara și sociala, precum și viața conducătorilor, gânditorilor, savantilor și artistilor naționali, ca și evenimentele de importanța naționala;

c) obiecte obtinute prin cercetari arheologice (autorizate sau clandestine) și descoperiri arheologice;

d) elemente provenind din dezmembrarea monumentelor artistice sau istorice și a siturilor arheologice;

e) obiecte mai vechi de o suta de ani, precum inscriptiile, monedele și sigiliile gravate;

f) materialul etnologic;

g) bunurile de interes artistic, și anume:

(i) tablouri, picturi și desene realizate, în intregime, manual, pe orice suport și din orice material (excluzând desenele industriale și articolele manufacturate, decorate manual);

(îi) obiecte originale de arta monumentala și de sculptura, din orice material;

(iii) gravuri, stampe și litografii originale;

(iv) ambalaje și mulaje artistice originale, din orice material;

h) manuscrise rare și incunabule, cărți, documente și publicatii vechi de interes deosebit (istoric, artistic, științific, literar etc.), singulare sau apartinind unor colectii;

i) marci postale, timbre fiscale și analoage, singulare sau în colectii;

j) arhive, inclusiv arhive fotografice, fonografice și cinematografice;

k) piese de mobilier având peste o suta de ani vechime și instrumente muzicale vechi.

Articolul 2

1. Statele părți la prezenta convenție recunosc ca operațiunile ilicite de import, export și transfer de proprietate al bunurilor culturale constituie una din cauzele principale ale saracirii patrimoniului cultural al tarilor de origine ale acestor bunuri și ca o colaborare internationala constituie unul dintre mijloacele cele mai eficace de protejare a bunurilor culturale respective împotriva tuturor pericolelor care decurg din aceste practici.

2. În acest scop, statele părți la prezenta convenție se angajează sa combata aceste practici prin toate mijloacele de care dispun, în principal, și mai ales suprimându-le cauzele, oprindu-le desfășurarea și ajutind la efectuarea reparatiilor care se impun.

Articolul 3

Sunt considerate ilicite acele operațiuni de import, export și transfer de proprietate al bunurilor culturale efectuate contrar dispozițiilor adoptate de statele părți în virtutea prezentei conventii.

Articolul 4

Statele părți la prezenta convenție recunosc ca, în termenii și potrivit scopurilor acestei conventii, fac parte din patrimoniul cultural al fiecarui stat bunurile culturale apartinind urmatoarelor categorii:

a) bunuri culturale ivite din geniul individual sau colectiv al locuitorilor statului respectiv și bunuri culturale importante pentru statul respectiv, create pe teritoriul acelui stat, de către cetățeni straini sau de către apatrizi, cu reședința în acel teritoriu;

b) bunuri culturale ce se gasesc pe teritoriul național;

c) bunuri culturale achiziționate de către misiunile arheologice, etnologice sau de stiinte naturale, cu consimtamintul autorităților competente din tara de origine a acestor bunuri;

d) bunuri culturale care au facut obiectul schimburilor liber - consimtite;

e) bunuri culturale primite gratuit sau cumparate legal cu acordul autorităților competente ale tarii de origine a acestor bunuri.

Articolul 5

În scopul asigurarii protectiei bunurilor lor culturale, împotriva operațiunilor ilicite de import, export și transfer de proprietate al bunurilor culturale, statele părți la prezenta convenție se angajează ca, în condițiile specifice fiecarui stat, sa instituie pe teritoriul lor, în măsura în care nu exista deja, unul sau mai multe servicii de protejare a patrimoniului cultural, dotate cu personal calificat și într-un numar suficient pentru a asigura, în mod eficient, functiile urmatoare:

a) să contribuie la elaborarea proiectelor de legi și de regulamente în vederea protejarii patrimoniului cultural și, în special, a suprimarii operațiunilor ilicite de import, export și transfer de proprietate al bunurilor culturale importante;

b) sa stabileasca și sa tina la zi, pe baza unui inventar național de protecție, lista bunurilor culturale importante, publice și private, al caror export ar constitui o saracire sensibila a patrimoniului cultural național;

c) sa promoveze dezvoltarea sau crearea instituțiilor stiintifice și tehnice (muzee, biblioteci, arhive, laboratoare, ateliere etc.) necesare asigurarii conservarii și punerii în valoare a bunurilor culturale;

d) sa organizeze controlul cercetarilor arheologice, să asigure conservarea în situația anumitor bunuri culturale și sa protejeze anumite zone rezervate cercetarilor arheologice viitoare;

e) sa stabileasca, pentru persoanele interesate (muzeografi, colectionari, anticari etc.), reguli conforme cu principiile etice formulate în prezenta convenție și sa vegheze la respectarea acestor reguli;

f) sa desfasoare o activitate educativa, cu scopul de a trezi și de a dezvolta respectul datorat patrimoniului cultural al tuturor statelor și să asigure difuzarea cit mai larga a dispozițiilor prezentei conventii;

g) sa vegheze ca o publicitate adecvata să fie facuta oricărui caz de disparitie a unui bun cultural.

Articolul 6

Statele părți la prezenta convenție se angajează:

a) sa instituie un certificat special prin care statul exportator sa specifice ca exportul bunului sau bunurilor culturale în cauza este autorizat de către el, acest certificat urmind a însoți bunul sau bunurile culturale exportate reglementar;

b) sa interzica ieșirea de pe teritoriul lor a bunurilor culturale care nu sunt insotite de certificatul de export mentionat;

c) sa aduca în mod adecvat aceasta interdictie la cunoștința publicului și, mai ales, a persoanelor care ar putea exporta sau importa bunuri culturale;

Articolul 7

Statele părți la prezenta convenție se angajează:

a) sa ia toate masurile necesare, conforme legislației lor naționale, pentru a împiedica achizitionarea, de către muzee sau alte institutii similare aflate pe teritoriul lor, a bunurilor culturale care provin dintr-un alt stat parte la prezenta convenție, bunuri care ar fi putut fi exportate ilicit, după intrarea în vigoare a prezentei conventii; sa informeze, în măsura posibilului, statul de origine, parte a prezentei conventii, asupra ofertelor primite, privind astfel de bunuri culturale, al caror export ilicit de pe teritoriul acestui stat s-a produs după intrarea în vigoare a prezentei conventii pentru cele doua state în cauza;

b) (i) sa interzica importul de bunuri culturale sustrase din muzee, monumente publice civile sau religioase sau dintr-o institutie similara, situate pe teritoriul altui stat parte la prezenta convenție, după intrarea în vigoare a acesteia pentru statele respective, cu condiția să se poată dovedi ca bunurile în cauza fac parte din inventarul acelei institutii;

(îi) sa ia măsuri adecvate pentru a sechestra și a restitui, la cererea statului de origine, parte la prezenta convenție, orice bun cultural furat și importat după intrarea în vigoare a prezentei conventii pentru cele doua state în cauza, cu condiția ca statul reclamant sa verse o sumă de bani cu titlu de despăgubire pentru persoana care a achizitionat cu buna-credinta bunul respectiv sau care este proprietar de drept al acestui bun. Cererea de sechestrare și restituire trebuie să fie adresata statului reclamant, pe cale diplomatica. Statul reclamant trebuie să furnizeze, pe cheltuiala sa, orice dovada necesară pentru a justifica cererea de sechestrare și de restituire. Statele părți la prezenta convenție nu vor percepe taxele vamale sau alte taxe pentru bunurile culturale restituite în conformitate cu prezentul articol. Toate cheltuielile aferente restituirii bunului sau bunurilor culturale respective rămân în sarcina statului reclamant.

Articolul 8

Statele părți la prezenta convenție se angajează să aplice sancțiuni penale sau administrative oricarei persoane care se face vinovata de savirsirea unei infractiuni sau interdictii din cele prevăzute la art. 6 lit. b) și art. 7 lit. b).

Articolul 9

Toate statele părți la prezenta convenție, al caror patrimoniu cultural este pus în pericol prin jefuirea patrimoniului arheologic sau etnologic, pot face apel la statele părți la convenție. Statele părți la convenție se angajează sa participe la orice operațiune internationala organizata în comun, în aceste condiții, în vederea determinarii și aplicarii masurilor concrete necesare, inclusiv controlul exportului, importului și comerțului international cu bunurile culturale avute în vedere. În perspectiva incheierii unui acord, fiecare stat interesat va adopta, în măsura posibilului, dispozitii provizorii, pentru a preveni producerea de pagube iremediabile privind patrimoniul cultural al statului solicitant.

Articolul 10

Statele părți la prezenta convenție se angajează:

a) sa reduca, prin educatie, informare și supraveghere, transferurile de bunuri culturale sustrase ilegal din orice stat parte la prezenta convenție și, în condițiile specifice fiecarei tari, sa oblige pe vânzătorii de antichitati ca, sub rezerva sanctiunilor penale sau administrative, sa tine un registru mentionind proveniență fiecarui bun cultural, numele și adresa furnizorului, descrierea și prețul fiecarui obiect vindut și sa informeze cumparatorul bunului cultural asupra interdicției de a-l exporta, care poate privi bunul respectiv;

b) să se straduiasca, prin educatie, sa creeze și sa dezvolte, în rindul publicului, sentimentul valorii bunurilor culturale și al pericolului pe care furtul, sapaturile arheologice clandestine și operațiunile de export ilicit îl reprezinta pentru patrimoniul cultural.

Articolul 11

Sunt considerate ilicite operațiunile de export și transfer de proprietate al bunurilor culturale, realizate prin constringere, operațiuni ce deriva direct sau indirect din ocuparea unei tari de către o putere străină.

Articolul 12

Statele părți la prezenta convenție vor respecta patrimoniul cultural în teritoriile pentru care asigura relatiile internationale și vor lua măsuri specifice pentru a interzice și a împiedica operațiunile ilicite de import, export și transfer de proprietate al bunurilor culturale în aceste teritorii.

Articolul 13

Statele părți la prezenta convenție se angajează, de asemenea, ca în cadrul legislației lor:

a) sa impiedice, prin toate mijloacele specifice, transferurile de proprietate ale bunurilor culturale, care tind sa favorizeze importul sau exportul ilicit al acestor bunuri;

b) sa faca astfel incit autoritățile competente sa colaboreze în vederea facilitarii restituirii, celui în drept, în cel mai scurt timp, a bunurilor culturale exportate ilicit;

c) sa admita actiunea în revendicare a bunurilor culturale pierdute sau furate, introdusa de proprietarul legitim sau în numele acestuia;

d) sa recunoasca, de asemenea, dreptul imprescriptibil al fiecarui stat în parte la prezenta convenție de a clasa și a declara inalienabile unele bunuri culturale care, prin aceasta, nu pot fi exportate, și sa faciliteze recuperarea, de către statul interesat, a unor astfel de bunuri, în cazul în care acestea au fost deja exportate.

Articolul 14

Pentru a preveni exporturile ilicite și a face fața obligațiilor ce decurg din aplicarea dispozițiilor prezentei conventii, fiecare stat parte la aceasta convenție va trebui, în măsura posibilitatilor, să asigure serviciilor naționale de protejare a patrimoniului cultural un buget satisfacator și, dacă este necesar, sa creeze un fond special destinat acestui scop.

Articolul 15

Nici o prevedere a prezentei conventii nu împiedica statele părți sa incheie, între ele, acorduri bilaterale sau sa continue executarea acordurilor deja incheiate privind restituirea bunurilor culturale scoase de pe teritoriul lor de origine, indiferent de motiv, înainte de intrarea în vigoare pentru statele în cauza a prezentei conventii.

Articolul 16

Statele părți la prezenta convenție vor indica, în rapoarte periodice, pe care le vor prezenta Conferintei generale a Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura la datele și sub forma pe care aceasta le va stabili, dispozitiile lor legislative și alte reglementari, precum și masurile adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei conventii, ca și informații privind experienta dobândită în acest domeniu.

Articolul 17

1. Statele părți la prezenta convenție pot face apel la sprijinul tehnic al Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura, mai ales în ceea ce priveste:

a) informatia și educatia;

b) consultarea și expertizarea;

c) coordonarea și medierea.

2. Organizația Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura poate, din proprie inițiativă, sa intreprinda cercetari și sa publice studii asupra problemelor referitoare la circulatia ilicita a bunurilor culturale.

3. În acest scop, Organizația Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura poate, de asemenea, sa recurga la cooperarea tuturor organizațiilor nonguvernamentale competente.

4. Organizația Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura este abilitata sa faca, din proprie inițiativă, propuneri statelor părți, în vederea punerii în aplicare a prezentei conventii.

5. La cererea a cel puțin două state părți la prezenta convenție, aflate în dezacord cu privire la punerea în aplicare a acesteia, UNESCO poate oferi servicii de mediere în scopul ajungerii la un acord.

Articolul 18

Prezenta convenție este întocmită în limbile engleza, spaniola, franceza și rusa, toate cele patru texte având aceeasi putere juridica.

Articolul 19

1. Prezenta convenție va fi supusă ratificarii sau acceptarii statelor membre ale Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura, în conformitate cu procedurile constitutionale respective.

2. Instrumentele de ratificare sau de acceptare vor fi depuse la directorul general al Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura.

Articolul 20

1. Prezenta convenție este deschisa aderarii oricărui stat care nu este membru al Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura, invitat sa adere de către Consiliul executiv al organizației.

2. Aderarea se va face prin depunerea instrumentului de aderare la directorul general al Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura.

Articolul 21

Prezenta convenție va intra în vigoare la 3 luni după data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare, dar numai pentru statele care au depus instrumentele lor de ratificare, de acceptare sau de aderare la acea data sau anterior. Pentru toate celelalte state, ea va intra în vigoare la 3 luni după depunerea instrumentului de ratificare, acceptare sau aderare.

Articolul 22

Statele părți la prezenta convenție recunosc faptul ca aceasta este aplicabila nu numai pe teritoriile lor metropolitane, ci și pe teritoriile pentru care asigura relatiile internationale; ele se angajează sa consulte, dacă este necesar, guvernele sau alte autorități competente ale acelor teritorii, în momentul ratificarii, acceptarii sau aderarii ori anticipat, în vederea obtinerii dreptului de aplicare a convenției pe aceste teritorii, și sa notifice directorului general al Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura teritoriile unde se va aplica convenția, ratificarea urmind a intră în vigoare la 3 luni de la data primirii acesteia.

Articolul 23

1. Fiecare dintre statele părți la prezenta convenție va avea dreptul sa denunte prezenta convenție în numele sau ori în numele oricărui teritoriu pentru care asigura relatiile internationale.

2. Denuntarea se va face printr-un instrument scris, depus la directorul general al Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura.

3. Denuntarea va intra în vigoare la 12 luni după primirea instrumentului de denuntare.

Articolul 24

Directorul general al Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura va informa statele membre ale organizației, statele membre vizate de art. 20, ca și Organizația Natiunilor Unite, cu privire la depunerea tuturor instrumentelor de ratificare, de acceptare sau de aderare, menționate la art. 19 și 20, ca și despre notificarile și denuntarile prevăzute la art. 22 și 23.

Articolul 25

1. Prezenta convenție va putea fi revizuita de Conferinta generală a Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura. Revizuirea nu va produce efecte decit pentru statele care vor deveni părți la convenția revizuita.

2. În cazul în care Conferinta generală va adopta o noua convenție, revizuind total sau parțial prezenta convenție, aceasta va inceta să fie deschisa ratificarii, acceptarii sau aderarii cu incepere de la data intrarii în vigoare a noii conventii revizuite, cu condiția ca noua convenție sa nu prevada alte dispozitii.

Articolul 26

În conformitate cu art. 102 al Cartei Natiunilor Unite, prezenta convenție va fi înregistrată la Secretariatul Natiunilor Unite, la cererea directorului general al Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura.

Incheiata la Paris, la 17 noiembrie 1970, în doua exemplare originale, purtind semnatura presedintelui Conferintei generale, reunita în cea de a XVI-a sesiune, și a directorului general al Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura, care vor fi depuse în arhivele Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura și ale caror copii autentificate vor fi remise tuturor statelor menționate la art. 19 și 20, precum și Organizației Natiunilor Unite.

Textul precedent este textul autentic al convenției, adoptat după regulile prescrise de Conferinta generală a Organizației Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta și Cultura la cea de-a XVI-a sesiune, care s-a tinut la Paris și care s-a incheiat la 14 noiembrie 1970.