Decizia nr. 782/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 33/2007 16 ianuarie 2007 (prevederi anume) privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European
Pune în aplicare 1
- Decizia nr. 1228/2008 18 noiembrie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 97^1 alin. (2) din Le…
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007
privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, excepție ridicată de Mihaela Mihai Neagu Mihaela în Dosarul nr. 3.673/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.
La apelul nominal răspunde personal autoarea excepției.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții Constituționale acordă cuvântul părții prezente pentru susținerea excepției de neconstituționalitate. Aceasta reiterează argumentele prezentate în motivarea scrisă, precizând, mai întâi, că
pronunțată de Curtea Constituțională în aceeași materie nu poate fi invocată în cauză, deoarece soluția a fost de respingere ca inadmisibilă a excepției, deci fără o examinare a constituționalității dispozițiilor
art. 12 alin. (6) din Legea nr. 33/2007 . În esență, arată că textul de lege criticat afectează dreptul de a fi ales prin condiția impusă candidatului independent pentru România la alegerea Parlamentului European de a depune la Biroul Electoral Central, în vederea acceptării candidaturii sale, lista cu cel puțin 100.000 de semnături ale susținătorilor cu drept de vot. Candidatul independent este net defavorizat în cursa pentru alegeri față de candidatul aflat pe lista unui partid politic, care beneficiază de sprijinul logistic și financiar al partidului și căruia îi este necesar un număr mai mic de 5.000 de semnături de adeziune, deoarece o asemenea listă trebuie însoțită de un număr de cel puțin 200.000 de semnături, iar numărul maxim al candidaților propuși de același partid politic este de 43. În aceste condiții, apreciază că cerința stabilită de
art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007
"împinge la corupție" prin uzitarea unor metode frauduloase de colectare a numărului de semnături impus de lege. Șansele reale ale candidatului independent au fost cu mult diminuate și prin aceea că modelul listei susținătorilor a fost stabilit de Guvern prin hotărâre adoptată cu mai puțin de 30 de zile înainte de data de referință a alegerilor. Mai arată autoarea excepției că România este singurul stat din Uniunea Europeană în care este necesar un număr atât de mare de semnături pentru ca un candidat independent să aibă acces la procedura alegerilor pentru Parlamentul European. Pentru toate cele susținute, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri, unul prin care face vorbire despre
a Curții Constituționale și altul prin care se prezintă comparativ legile electorale pentru alegerile în Parlamentul European ale țărilor membre ale Uniunii Europene, sub aspectul condiției depunerii listei de semnături aplicabile atât candidaților independenți, cât și celor aparținând unui partid politic.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, oricât de anevoioasă ar părea situația candidatului independent în cursa alegerilor pentru Parlamentul European, totuși nu se poate admite neconstituționalitatea textului legal criticat, având în vedere, în primul rând, faptul că acesta nu se află în aceeași situație juridică cu cea a candidatului propus pe listă de un partid politic. Art. 16 din Constituție, invocat, se referă la egalitatea în drepturi a cetățenilor și nu între cetățeni și persoane juridice, cum sunt partidele politice. Totodată, exercitarea dreptului de a fi ales presupune intervenția statului în planul dreptului pozitiv, în sensul reglementării prin lege organică a condițiilor concrete de realizare efectivă a dreptului, de natură să reflecte opțiunea legiuitorului în privința sistemului electoral național. În plus, din natura criticilor de neconstituționalitate formulate se observă tendința de modificare a reglementării examinate, ceea ce este inadmisibil, fiind în contradicție cu prevederile art. 61 din Legea fundamentală și ale
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. În consecință, pune concluzii de respingere a excepției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 20 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.673/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007
privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mihaela Mihai Neagu Mihaela într-un recurs formulat împotriva unei sentințe civile de respingere a unei contestații privind decizia Biroului Electoral Central de respingere a candidaturii sale pentru alegerile din România pentru Parlamentul European.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că textul de lege criticat încalcă principiul egalității în drepturi prin aceea că impune candidatului independent care dorește să participe individual la alegerile pentru Parlamentul European condiția ca acesta să prezinte o listă cu cel puțin 100.000 de semnături ale susținătorilor cu drept de vot, în timp ce unui candidat înscris pe listele unui partid politic nu îi sunt necesare decât aproximativ 5.000 de semnături, având în vedere că pe lista unui partid politic poate fi înscris un număr de maxim 43 de candidați, iar respectivul partid trebuie să prezinte liste cuprinzând semnăturile a cel puțin 200.000 de susținători. Comparând cele două categorii de candidați, sub aspectul numărului de semnături ale susținătorilor necesar spre a putea participa la alegerile pentru Parlamentul European, discriminarea operată de legea criticată este evidentă, cu atât mai mult cu cât candidatul înscris pe lista unui partid politic beneficiază și de sprijinul financiar și logistic al acelui partid, dar și de subvenții de la bugetul de stat, potrivit
art. 3 din Legea nr. 43/2003
privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale. Se mai arată că operațiunea de strângere a semnăturilor susținătorilor este practic imposibilă pentru candidatul independent, deoarece tipul de formulare pentru listele de susținători a fost modificat de Guvern cu doar 30 de zile înaintea termenului-limită de depunere a candidaturilor. Discriminarea negativă pe care legea criticată o operează în privința candidatului independent față de cel aparținând unui partid politic are drept consecință golirea de conținut a dreptului de a fi ales, respectiv a dreptului de a fi ales în Parlamentul European, garantate de Constituție.
Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă opinează în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate. Arată, în acest sens, că dispozițiile legale criticate stabilesc diferențiat numărul de susținători ai candidaților propuși de un partid politic și cei ai candidatului independent, având în vedere regimul special al fiecăreia dintre cele două categorii de candidați, fără ca prin aceasta să fie încălcată vreuna dintre normele constituționale invocate.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile legale criticate nu conțin prevederi de natură să aducă atingere principiului egalității consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, acestea aplicându-se tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei, fără privilegii și fără discriminări. Acestea conțin condiții de eligibilitate suplimentare celor cuprinse la art. 37 și art. 16 alin. (3) din legea fundamentală, pe care legiuitorul le-a reglementat în scopul stabilirii unor limite pentru prevenirea exercitării abuzive a drepturilor electorale și pentru a candida și a fi ales un candidat care se bucură de o anumită susținere și minimă credibilitate din partea populației cu drept de vot din circumscripția pentru care candidează, la fel cum și candidații propuși de partidele politice beneficiază de susținerea partidului pe a cărui listă candidează. Prin urmare, câtă vreme o persoană nu îndeplinește condițiile legale de eligibilitate stabilite pentru acceptarea candidaturii sale, nu se poate vorbi de o încălcare a dreptului de a fi ales, prevăzut de art. 37 și 38 din Constituție, în condițiile în care art. 16 alin. (3) din aceasta stabilește că "funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii (...)". În plus, Guvernul apreciază că în cauză nu se pune problema neconstituționalității dispozițiilor legale criticate, ci este vorba de o problemă strict de interpretare și aplicare a acestora, în raport cu situația de fapt ce urmează a fi reținută de către instanța de judecată.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile
art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007
privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European sunt constituționale. Acestea nu fac decât să transpună în planul legii organice ceea ce dispun art. 16 și 38 din Constituție, invocate, care lasă la nivelul de reglementare a legii stabilirea condițiilor în care urmează să fie exercitate drepturile electorale. În consecință, instituirea unui număr de semnături necesar înscrierii unui candidat la alegerile parlamentare europene reprezintă o garanție a exercitării dreptului de a fi ales, prin descurajarea eventualelor candidaturi abuzive, de natură să împiedice buna desfășurare și finalizarea procesului electoral, dar exprimă și cerința ca propunerea candidaturii să fie reprezentativă. Se arată totodată că situația candidaților independenți în alegeri este obiectiv diferită de cea a candidaților susținuți de un partid politic, astfel că nu se poate susține încălcarea principiului egalității de tratament juridic. Este invocată, în sensul celor susținute, jurisprudența Curții Constituționale în materie, de exemplu
hotărârile nr. 37/1996
și nr. 71/1996, prin care s-a reținut, în esență, că alegerile pot avea loc numai cu respectarea procedurii electorale instituite prin lege, inclusiv deci a condițiilor stabilite pentru depunerea candidaturii, ceea ce nu este de natură să vină în conflict cu dreptul constituțional de a fi ales.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007
privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 16 ianuarie 2007, introduse prin
art. I pct. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2009
pentru modificarea și completarea
privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 4 martie 2009. Textul de lege criticat are următorul conținut:
Articolul 12
^1 alin. (1): "(1) Poate candida ca independent cetățeanul român sau cetățeanul altui stat membru al Uniunii Europene care are dreptul de a fi ales și este susținut de cel puțin 100.000 de alegători. Cererea de admitere a candidaturii independente se depune la Biroul Electoral Central, în 4 exemplare, însoțită de un exemplar al listei de susținători, cu cel puțin 60 de zile înainte de ziua de referință."
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, textul de lege menționat contravine dispozițiilor fundamentale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 37 - Dreptul de a fi ales și ale art. 38 - Dreptul de a fi ales în Parlamentul European.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Dispozițiile
art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007
privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European instituie pentru cetățeanul român sau cetățeanul altui stat membru al Uniunii Europene care dorește să candideze la alegerile pentru Parlamentul European condiția depunerii la Biroul Electoral Central a listei cuprinzând semnăturile a cel puțin 100.000 de alegători, alături de cererea sa de admitere a candidaturii independente. Așadar, textul de lege stabilește în mod expres o cerință suplimentară dreptului de a fi ales, prevăzut de art. 37, respectiv art. 38 din Constituție, ceea ce, în opinia autoarei excepției, este de natură a încălca tocmai acest drept fundamental, precum și principiul egalității cetățenilor în fața legii, având în vedere că pentru cei maxim 43 de candidați aflați pe lista unui partid politic legea instituie un număr total de numai 200.000 de semnături ale susținătorilor cu drept de vot.
Curtea constată că dreptul de a fi ales, prevăzut de art. 37 alin. (1) din Constituție, pentru alegerile privind Camera Deputaților, Senat, respectiv pentru funcția de Președinte al României și care, raportat la alegerile în Parlamentul European, este consacrat de art. 38 din Legea fundamentală, stabilește la nivel constituțional vocația de a fi ales a oricărui cetățean cu drept de vot care îndeplinește totodată condițiile stabilite de art. 16 alin. (3) din Constituție, adică are cetățenia română și domiciliul în țară, și căruia nu îi este interzisă asocierea în partide politice, potrivit art. 40 alin. (3) din Legea fundamentală. Alin. 2 al aceluiași art. 37 stabilește condițiile de vârstă pe care candidații trebuie să le îndeplinească, raportat la fiecare dintre cele 3 tipuri de mandate prevăzute în text, respectiv pentru Camera Deputaților, Senat și Președintele României. Art. 16, consacrat principiului egalității în drepturi, completează cadrul constituțional ce configurează dreptul de a fi ales în sensul că la alin. (3) legiuitorul constituant a prevăzut expres faptul că "funcțiile și demnitățile publice (...) pot fi ocupate, în condițiile legii, (...)", în acest context fiind garantată și egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea unor astfel de funcții și demnități.
Sistemul electoral este reglementat, potrivit art. 73 alin. (3) lit. a) din Legea fundamentală, prin lege organică, astfel că
privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, criticată, reprezintă expresia normei constituționale indicate și totodată opțiunea legiuitorului în materie. Așadar, prevederile acestui act normativ se circumscriu cadrului constituțional general configurat de art. 37 și 38 din Legea fundamentală și reglementează, la nivelul legii organice, condițiile de desfășurare a alegerii membrilor din România în Parlamentul European, ca modalitate concretă de exercitare a dreptului de vot și a dreptului de a fi ales.
Or, premisa normei juridice stabilite de
art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007
o constituie tocmai condiția generală, constituțională, potrivit căreia candidatul independent la alegerile pentru Parlamentul European trebuie mai întâi să fie titularul dreptului subiectiv de a fi ales, deci se presupune că are vocația exercitării acestui drept, urmând ca, pentru exercitarea în concret a dreptului, să îndeplinească cerința suplimentară de depunere la Biroul Electoral Central a listei cu semnăturile a cel puțin 100.000 de alegători, alături de cererea de admitere a candidaturii sale și alte acte necesare. O astfel de condiție suplimentară nu vine în contradicție cu dreptul de a fi ales, invocat de autoarea excepției, de vreme ce existența acestui drept este o condiție preliminară, sine qua non, fără de care accesul la întreaga procedură electorală este imposibil. Totodată, condiția legală privind depunerea listei cu cel puțin 100.000 de semnături ale susținătorilor cu drept de vot nu are efectul golirii de conținut a dreptului de a fi ales, cum susține autoarea excepției. Trăsătura esențială a oricărui mandat dobândit în urma exprimării prin sufragiu a voinței politice a electoratului o constituie reprezentativitatea sa. Indiferent că este vorba de alegeri locale, parlamentare, prezidențiale sau euro-parlamentare, sistemul electoral național prevede, în esență, aceeași condiție: depunerea unei liste cu semnături de adeziune. Acest criteriu de preselectare a candidaților este unul obiectiv și rezonabil, aplicabil în condiții de egalitate de tratament fiecăreia dintre cele două categorii de participanți la alegeri: candidații independenți, pe de o parte, și cei propuși pe lista unui partid politic, pe de altă parte. Instituirea condiției legale privind depunerea listei cu semnături reprezintă o modalitate prin care candidatul la o funcție sau demnitate publică își dovedește potențialul de reprezentativitate și arată, în același timp, preocuparea legiuitorului de a preveni exercitarea abuzivă a dreptului de a fi ales, pe de o parte, dar și de a asigura, pe de altă parte, accesul efectiv la exercițiul acestui drept persoanelor eligibile comunitar care într-adevăr beneficiază de credibilitatea și susținerea electoratului, astfel încât să existe șanse reale de reprezentare a acestuia în forul legislativ european.
De altfel, Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa, de exemplu
Hotărârea nr. 37 din 2 octombrie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 4 octombrie 1996 și
Hotărârea nr. 71 din 16 octombrie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 24 octombrie 1996, că, deși o propunere de candidat nu poate privi, potrivit Constituției, decât o persoană ce întrunește condițiile constituționale de eligibilitate, totuși alegerile (pentru funcția de Președinte al României) pot avea loc numai cu respectarea procedurii electorale (instituite prin
pentru alegerea Președintelui României) adoptate în temeiul art. 72 alin. (3) lit. a) din Constituție. De aceea depunerea candidaturii face parte din procedura electorală, așa încât cerința prevăzută de art. 3 alin. (2) și ale
art. 9 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 69/1992
pentru alegerea Președintelui României ca propunerea candidaturii să fie reprezentativă, având adeziunea a cel puțin 100.000 de susținători, constituie o condiție legală ce nu vine în conflict cu dreptul constituțional al contestatorului de a fi ales.
Autoarea excepției de neconstituționalitate critică dispozițiile
art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007
și sub aspectul încălcării principiului egalității în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituție, considerând că sunt privilegiați candidații aflați pe lista unui partid politic, care, deși beneficiază de sprijinul logistic și financiar al acestuia, trebuie să depună o listă cu minimum 200.000 de semnături ale susținătorilor cu drept de vot, în timp ce unui candidat independent i se cer cel puțin 100.000 de semnături, el fiind în mod evident dezavantajat.
Curtea nu poate reține nici aceste critici de neconstituționalitate, deoarece, așa cum a statuat în jurisprudența sa, "principiul egalității cetățenilor în drepturi presupune egalitatea de tratament juridic pentru situații identice sau comparabile, după cum impune și aplicarea unui tratament juridic diferit, pentru situații care se deosebesc în mod obiectiv și rezonabil" ( Decizia nr. 1.228 din 18 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2008).
Or, potrivit
art. 4 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 , "membrii din România în Parlamentul European se aleg pe bază de scrutin de listă, potrivit principiului reprezentării proporționale, și pe bază de candidaturi independente." Participanții la alegeri sunt, pe de o parte, partidele politice, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianțele politice sau alianțele electorale și, pe de altă parte, candidații independenți ce au calitatea de persoane eligibile comunitar, adică orice cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene care are dreptul de a fi ales pentru Parlamentul European, având domiciliul sau reședința în România, în conformitate cu dispozițiile
Legii nr. 33/2007 . În rândul competitorilor electorali comunitari se remarcă, așadar, două categorii distincte de participanți, diferite sub aspectul regimului juridic aplicabil, reprezentate de partidele politice, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianțele politice sau alianțele electorale și persoanele fizice - candidații independenți. Or, art. 16 alin. (1) din Constituție, invocat, consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, și nu egalitatea între persoane fizice, pe de o parte, și persoane juridice, pe de altă parte. Ar fi contrar înseși normei fundamentale invocate să se pretindă uniformitate acolo unde există diferențe clare și obiective de situație sau, după caz, de regim juridic aplicabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007
privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, excepție ridicată de Mihaela Mihai Neagu Mihaela în Dosarul nr. 3.673/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.