Decizia nr. 80/1995

Victor Dan Zlatescu - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, constata următoarele:

Prin Încheierea din 11 mai 1995, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. LX/1881 privind executarea silită imobiliară în Transilvania, invocată, prin reprezentant, de către recurenta debitoare Vasiu Rodica în Dosarul nr. 793/1995.

În susținerea excepției se arata ca, potrivit Constituției actuale, România este un stat unitar și de aceea pe teritoriul tarii nu se pot aplica mai multe prevederi legale în materia executării silite imobiliare, respectiv Codul de procedură civilă și Legea nr. LX/1881, mai ales ca aceste ultime dispoziții legale sunt desuete și nu corespund prevederilor constituționale actuale.

Reprezentantul intimatului creditor a susținut ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece nimic nu se opune ca pe teritoriul tarii să se aplice mai multe prevederi legale în aceeași materie.

Tribunalul Sibiu, exprimindu-și opinia în temeiul

art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , considera prevederile Legii nr. LX/1881 ca fiind conforme cu actuala Constituție, deoarece nu contravin prevederilor acesteia și nu influențează caracterul de stat unitar al României.

Excepția de neconstituționalitate invocată de Vasiu Rodica formează obiectul Dosarului nr. 77C/1995.

Aceeași excepție a fost invocată în fața Tribunalului Sibiu și în Dosarul nr. 1.333/1995 de către apelanta pirita Floca Stefania, Curtea Constituțională fiind sesizată prin Încheierea din 22 iunie 1995, ce constituie obiectul Dosarului nr. 110/1995.

În susținerea excepției se arata ca prevederile Legii nr. LX/1881 sunt neconstituționale, deoarece este contrar dispozițiilor din Constituție privind caracterul unitar al statului sa mai existe reglementări diferite, în aceeași problema, în diferite zone ale tarii.

Reprezentanta intimatului reclamant s-a opus la excepția ridicată, considerind ca sunt constituționale dispozițiile atacate.

Tribunalul Sibiu apreciază ca dispozițiile atacate sunt constituționale, ele fiind consecința existenței unui sistem diferit de publicitate imobiliară, bazat pe cărțile funciare, și nu contravin caracterului unitar al statului. Se mai precizează ca însăși Legea nr. 115/1938 privind cartea funciară se aplică numai pe o parte a teritoriului României, ceea ce nu înseamnă ca aceasta este neconstitutionala.

În temeiul

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , s-au solicitat puncte de vedere Camerei Deputaților, Senatului și Guvernului.

Guvernul apreciază, în punctul de vedere transmis, ca Legea nr. LX/1881 nu conține prevederi contrare Constituției și, ca atare, în conformitate cu prevederile art. 150 alin. (1), continua să fie în vigoare, astfel încât excepția invocată este lipsită de temei. Aceasta apreciere se bazează pe

art. 13 din Legea nr. 389/1943

pentru extinderea legislației civile și comerciale a vechiului Regat în România de peste Carpați, potrivit căruia executarea silită se face potrivit prevederilor Legii nr. LX/1881, cu modificările aduse prin Legea nr. LIV/1912. Se mai precizează ca prevederea, în Constituție, ca România este stat unitar prezintă semnificație din punct de vedere al genezei și existenței sale, ceea ce nu poate constitui un obstacol ca, în funcție de anumite circumstanțe, să se adopte reglementări diferențiate în anumite părți din teritoriul statului.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere excepția de neconstituționalitate invocată, opinia Tribunalului Sibiu, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, precum și prevederile Legii nr. LX/1881, dispozițiile Constituției și ale

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate, deși vizează un act anterior Constituției, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr.47/1992, deoarece pe baza sa au fost stabilite raporturi juridice după intrarea în vigoare a Constituției din 1991.

Fața de împrejurarea ca cele doua excepții vizează aceleași prevederi legale, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 110/1995 la Dosarul nr. 77C/1995.

Cît privește fondul excepției invocate, se retine ca procedura executării silite imobiliare este reglementată în Codul de procedură civilă (art. 492-593). Dar

art. 13 alin. 1 din Legea nr. 389/1943

pentru extinderea legislației civile și comerciale a vechiului Regat în România de peste Carpați prevede că executarea silită asupra bunurilor imobile sau asupra uzufructului, precum și măsurile de asigurare asupra acestora se fac potrivit art. 132, 135-213, 220 și 221 din Legea nr. LX/1881, cu modificările aduse prin Legea nr. LIV/1912, care, astfel, a fost expres incorporată în legislația tarii.

Aceste dispoziții speciale au fost menținute pentru Transilvania, deoarece întreaga procedura executionala imobiliară este strins legată de instituția cărților funciare. Ele își găsesc aplicare și în prezent, astfel cum rezultă și din practica Curții Supreme de Justiție, chiar dacă în ultimii ani anteriori Revoluției s-a putut constata o ezitare în jurisprudenta instanței respective.

Dispozițiile Legii nr. LX/1881 și-au găsit aplicare în toată perioada după extinderea legislației în Transilvania și Bucovina, în condițiile în care Constitutiile din 1923 (art. 1), 1948 (art. 1), 1952 (art. 17) și 1965 (art. 1) prevedeau, ca și Constituția din 1991 [art. 1 alin. (1)], ca România este un stat unitar.

Existenta unor acte normative diferite pentru anumite zone ale tarii nu este de natura sa afecteze caracterul unitar al statului, ci pune numai problema aplicării în spațiu a respectivelor acte. Unificarea legislativă realizată prin extinderea legislației din vechiul Regat pe întreg cuprinsul tarii, inclusiv în Transilvania și Bucovina, a inlatura practic conflictele de legi interprovinciale. În prezent, asemenea probleme s-ar mai putea pune cu privire la regimul de publicitate imobiliară (existenta sistemului registrelor de transcripțiuni, ca regula, dar și sistemul cărților funciare în anumite județe), iar un atare conflict se rezolva după regula tempus regit actum. Ca o consecința a menținerii sistemului cărților funciare s-a impus și păstrarea regulilor specifice de executare silită imobiliară. Desigur, în perspectiva, ar fi de dorit o reglementare unitară, dar aceasta nu este o problemă de constituționalitate de competența Curții Constituționale, ci una de tehnica legislativă ce trebuie să stea în atenția Consiliului Legislativ.

În sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 77C/1995 se invoca, în afară de încălcarea dispoziției constituționale referitoare la caracterul unitar al statului, și faptul ca Legea nr. LX/1881 nu corespunde prevederilor constituționale actuale, dar nu se arata care ar fi aceste prevederi. Examinînd dispozițiile legale atacate cu prevederile Constituției, nu se constata încălcări ale acesteia.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Dispune conexarea Dosarului nr. 110/1995 la Dosarul nr. 77C/1995.

2. Respinge ca vadit nefondate excepțiile de neconstituționalitate a Legii nr. LX/1881, invocate de Vasiu Rodica, domiciliata în Medias, str. Sebesului nr. 2, bloc 32, sc. C, ap. 26, județul Sibiu, și Floca Stefania, domiciliata în Sibiu, str, Barsei, bloc 3, ap. 43, în dosarele nr. 793/1995 și, respectiv, nr. 1.333/1995 ale Tribunalului Sibiu.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința din 15 septembrie 1995.