Decizia nr. 20/1994

Victor Dan Zlatescu - președinte

Ion Filipescu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent.

Pe rol pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 224 din Codul penal, invocată de Lovin Dumitru în Dosarul nr. 6430/1992 al Judecătoriei Tulcea.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 martie 1994, în lipsa părților care, deși legal citate, nu s-au prezentat, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate pe larg în încheierea din aceeași dată. Procurorul a susținut, în esenta, ca excepția este inadmisibila, Curtea nefiind competența a se pronunța asupra constituționalității unor dispoziții legale anterioare Constituției. De asemenea, a apreciat ca excepția nu poate fi primită și datorită faptului ca dispozițiile Constituției nu operează și nu se impun direct organului care aplica legea, ci numai mijlocit, prin intervenția legiuitorului căruia îi revine și obligația de a pune de acord reglementările diverselor aspecte ale vieții economice și sociale cu principiile constituționale.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere încheierea de sesizare, dispozițiile

art. 224 din Codul penal, prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, retine următoarele:

Prin rechizitoriul Procuraturii Locale Tulcea nr. 321/P/1992 a fost trimis în judecata inculpatul Lovin Dumitru pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în paguba avutului obștesc - art. 208 și 209 lit. a), e) și g), raportat la art. 224 alin. 1 din Codul penal.

În fața Judecătoriei Tulcea, la termenul de 20 ianuarie 1993, apărătorul inculpatului a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal.

Judecătoria Tulcea, prin încheierea din aceeași dată, a dispus suspendarea judecării cauzei și a sesizat Curtea Constituțională pentru ca aceasta "să constate constituționalitatea sau neconstituționalitatea dispozițiilor cuprinse în titlu IV din Codul penal, dacă aceste norme penale se aplică în mod egal, fără nici o diferentiere între patrimonii, urmînd a se stabili dacă aceste dispoziții nu au devenit caduce".

În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate au fost solicitate, potrivit

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul sau de vedere, Guvernul apreciază ca excepția invocată nu este intemeiata deoarece, pe de o parte, este o problemă de interpretare juridică, de competența instanțelor judecătorești, iar pe de altă parte, dispozițiile din Codul penal privind avutul obștesc nu contravin Constituției, această categorie juridică având o sfera mai larga decît conceptul de avut public, în care se identifica doar bunurile proprietate publică.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctul lor de vedere.

În legătură cu competența de soluționare a excepției de neconstituționalitate, Curtea constata ca, potrivit practicii sale constante, cît timp instanța de judecată nu a reținut ca un text legal este abrogat conform art. 150 alin. (1) din Constituție, sesizind Curtea cu soluționarea excepției, aceasta este obligată să se pronunțe în virtutea dreptului constituțional al cetățenilor de a invoca neconstituționalitatea unui text legal pe care instanța înțelege sa îl aplice. Abrogarea, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu prevederile Constituției, astfel încât ea constituie nu numai o consecința a aplicării legii în timp, ci și o problemă de constituționalitate, ca urmare a supremației legii fundamentale în cadrul sistemului juridic.

Cu privire la constituționalitatea dispozițiilor din Codul penal referitoare la avutul obștesc, Curtea constata ca interpretarea acestor dispoziții a făcut obiectul

Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1/1993 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993. Prin decizia respectiva s-a statuat ca dispozițiile Codului penal referitoare la infracțiunile contra avutului obștesc, deci și aceea prevăzută la art. 224 - furtul în paguba avutului obștesc -, sunt abrogate parțial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, urmînd să se aplice în continuare numai pentru bunurile proprietate publică prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituție.

În baza

deciziei sus-menționate, prin Decizia nr. 63 din 4 noiembrie 1993

s-a respins recursul Ministerului Public împotriva

Deciziei nr. 33/1993

prin care se constatase ca art. 224 din Codul penal a fost abrogat parțial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție și, în consecința, acesta urmează a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietății publice.

Rezultă deci ca, în prezent, orice alta excepție de neconstituționalitate privind art. 224 din Codul penal este lipsită de obiect deoarece, astfel cum s-a arătat prin Decizia nr. 33/1993, rămasă definitivă prin Decizia nr. 63/1993, s-a constatat abrogarea parțială a acestuia.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1, art. 3 și

art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca lipsită de obiect excepția de neconstituționalitate ridicată de Lovin Dumitru în Dosarul nr. 6430/1992 al Judecătoriei Tulcea, întrucît prin Decizia nr. 33 din 26 mai 1993, rămasă definitivă, Curtea Constituțională a constatat ca art. 224 din Codul penal a fost abrogat parțial conform art. 150 alin. (1) din Constituție, dispozițiile art. 224 din Codul penal urmînd a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietății publice.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată astăzi, 14 martie 1994.