Decizia nr. 338/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Societatea Comercială "GRIM CD GROUP" - S.A. în Dosarul nr. 7.049/C/2000 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal este prezent autorul excepției, prin reprezentant. Lipsește Centrul Roman pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției solicita admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând ca prevederile art. 34, coroborate cu cele ale

art. 107 și 109 din Legea nr. 8/1996 , contravin principiului constituțional al prezumției de nevinovatie prevăzut la art. 23 alin. (8), întrucât "prezuma vinovăția încălcării drepturilor de autor și stabilesc sancțiunea prin plata unei sume de bani, care evident ca urmează a se include în prețul de vânzare la raft (de amănunt) al aparatului și va fi suportată de utilizatorul casnic". Se mai susține ca dispozițiile criticate contravin prevederilor art. 53 și 54 din Constituție. În susținerea celor arătate depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând ca textele constituționale invocate în motivare nu sunt semnificative în soluționarea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 12 martie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 7.049/2000, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Societatea Comercială "GRIM CD GROUP" - S.A. într-un proces civil privind plata unor drepturi de autor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 54 din Constituție. De asemenea, acesta considera ca cele doua alineate ale art. 34 conțin dispoziții contradictorii, deoarece dacă copia privată nu aduce atingere dreptului de autor, "este injusta și contradictorie perceperea remunerației prevăzute la alin. 2, pentru suporturile și aparatele care permit realizarea acestor copii private".

Tribunalul București - Secția a III-a civilă, exprimandu-și opinia, apreciază excepția ca neîntemeiată.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata, pe de o parte, ca autorul excepției nu invoca dispozițiile constituționale pe care le considera incalcate, nefiind, în acest fel, îndeplinite cerințele

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată. Textul fiind imperativ, încălcarea dispozițiilor sale are drept consecința imposibilitatea exercitării controlului de constituționalitate. Este invocată în acest sens jurisprudenta Curții exemplificata prin Decizia nr. 338/1997 și prin Decizia nr. 36/1998. Pe de altă parte, se arata ca textul art. 54 din Constituție, la care autorul excepției face referire, nu are incidența în cauza.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

I. Curtea observa ca din actul de sesizare a Curții, precum și din cererea formulată de autorul excepției în vederea sustinerii acesteia rezultă ca dispozițiile supuse controlului de constituționalitate sunt criticate ca fiind contrare prevederilor art. 54 din Legea fundamentală. Pe de altă parte, cu ocazia dezbaterii excepției în fața Curții Constituționale reprezentantul autorului excepției a mai susținut ca sunt incalcate și dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (8) referitoare la prezumția de nevinovatie, precum și ale art. 53 referitoare la contribuțiile financiare ale cetățenilor. Sub acest aspect Curtea retine ca este competența sa exercite controlul de constituționalitate numai în limitele sesizării. Altminteri, s-ar proceda la soluționare fără să se fi dat curs normelor procedurale imperative referitoare la exprimarea opiniei de către instanța de judecată, la contradictorialitatea dezbaterilor excepției în fața aceleiași instanțe, la exprimarea punctelor de vedere de către președinții celor două Camere ale Parlamentului și de către Guvern. Prin urmare, este inadmisibila invocarea unor noi aspecte de neconstituționalitate direct în fața Curții, pentru ca aceasta ar determina realizarea unui control de constituționalitate din oficiu. De aceea, în speta Curtea exercita controlul de constituționalitate numai prin raportare la dispozițiile art. 54 din Constituție, text ce are următoarea redactare: "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bunacredinta, fără sa încalce drepturile și libertățile celorlalți."

II. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 34 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și alte drepturi conexe, dispoziții ce au următoarea redactare:

"(1) Nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fără consimțământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu condiția ca opera sa fi fost adusă anterior la cunoștința publică, iar reproducerea sa nu contravina exploatării normale a operei și sa nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de exploatare.

(2) Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări, sonor sau audiovizual, cat și pentru aparatele ce permit reproducerea acestora, în situația prevăzută la alin. (1), se va plati o remunerație stabilită conform prevederilor prezentei legi."

Cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată Curtea constata următoarele:

Dispozițiile

art. 34 din Legea nr. 8/1996

trebuie corelate cu cele ale art. 107 din aceeași lege, al căror conținut este următorul:

- Art. 107: "(1) Autorii operelor înregistrate sonor sau audiovizual, pe orice fel de suporturi, au dreptul, împreună cu editorii și producătorii operelor respective și cu artiștii interpreți sau executanți ale căror executii sunt fixate pe aceste suporturi, la o remunerație compensatorie pentru copia privată efectuată în condițiile art. 34 alin. (2) din prezenta lege.

(2) Remunerația prevăzută la alin. (1) va fi plătită de fabricantii sau importatorii de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor și de către fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora. Remunerația se va plati în momentul punerii în circulație pe teritoriul național a acestor suporturi și aparate și va reprezenta 5% din prețul de vânzare al suporturilor și aparatelor fabricate în țara, respectiv 5% din valoarea înscrisă în documentele organelor vamale pentru suporturile și aparatele importate.

(3) Remunerația prevăzută la alin. (1) se repartizează, prin intermediul organismelor de gestiune colectivă a drepturilor de autor, între autori, artiști interpreți sau executanți, editori și producători, după cum urmează:

a) în cazul operelor înregistrate sonor pe suporturi 40% din remunerație revine, în părți negociabile, autorilor și editorilor operelor înregistrate, iar restul de 60% revine, în părți egale, artiștilor interpreți sau executanți, pe de o parte, și producătorilor de înregistrări sonore, pe de altă parte;

b) în cazul operelor înregistrate audiovizual pe suporturi, remunerația se împarte în mod egal între autori, artiști interpreți sau executanți și producători.

(4) Colectarea sumelor datorate în temeiul alin. (1) se va face de către un singur organism de gestiune colectivă pentru un domeniu, desemnat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor. Procedura repartizării acestor sume între beneficiari se va stabili printr-un protocol negociat între aceștia.

(5) Organismele de gestiune colectivă care colectează sumele datorate în temeiul alin. (1) au dreptul să solicite de la fabricanti și importatori informații privind situația vânzărilor și, respectiv, a importurilor de suporturi și aparate și sa controleze exactitatea acestora.

(6) Dreptul prevăzut la alin. (1) nu poate face obiectul unei renunțări din partea autorilor și a artiștilor interpreți sau executanți."

Trimiterea de la un text de lege la altul, în cadrul unui anumit act normativ sau la un alt act normativ, este un procedeu frecvent utilizat în scopul realizării economiei de mijloace. Efectul dispoziției de trimitere consta în încorporarea ideala a prevederilor la care se face trimiterea în conținutul normei care face trimitere. Se produce astfel o împlinire a conținutului ideal al normei care face trimiterea cu prescripțiile celuilalt text.

Asupra constituționalității dispozițiilor art. 107, raportate însă la alte texte constituționale, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 180 din 10 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 8 decembrie 2000, statuand ca aceste texte nu contravin Legii fundamentale. În considerentele acestei decizii Curtea a reținut ca aceasta remunerație compensatorie pentru copia privată este un drept patrimonial rezultând din dreptul de proprietate intelectuală al titularilor dreptului de autor sau al drepturilor conexe.