Decizia nr. 92/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Eugeniu Papana în Dosarul nr. 2.759/2001 al Tribunalului Brașov - Secția civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, considerând ca dispozițiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 și 128 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 16 octombrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 2.759/2001, Tribunalul Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Eugeniu Papana.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca prin dispozițiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă "este privat de calea de atac a apelului și deci de un grad de jurisdicție", ceea ce contravine prevederilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 128 referitoare la folosirea căilor de atac.

Tribunalul Brașov - Secția civilă, exprimandu-și opinia, considera neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă în raport cu prevederile art. 128 și 21 din Constituție, deoarece "nu se poate susține încălcarea principiului dublului grad de jurisdicție, întrucât dreptul de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești se realizează în condițiile legii". Pe de altă parte, instanța de judecată apreciază ca textul criticat contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece drepturile autorului excepției sunt lezate, întrucât "exista o diferența neta de tratament juridic între situația cauzei sale și cea a unei cauze examinate în apel, după soluționarea în fond a acesteia de către prima instanța".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin care se deroga de la principiul dublului grad de jurisdicție, nu contravin dreptului fundamental privind accesul liber la justiție, instituit prin art. 21 din Constituție, fiind destinate să asigure celeritatea judecării cauzei. Se mai susține ca textul criticat nu încalcă nici prevederile art. 128 din Legea fundamentală, deoarece "stabilirea dreptului părților interesate și Ministerului Public de a exercita împotriva hotărârilor judecătorești căile de atac prevăzute de lege nu înseamnă ca suntem în prezenta unei reglementări constituționale a principiului dublului grad de jurisdicție". În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 din Constituție, se apreciază ca nici aceasta critica nu este intemeiata, deoarece "egalitatea în drepturi nu împiedica stabilirea de către legiuitor a unor modalități specifice de îndreptare a hotărârilor judecătorești".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 23 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001, dispoziții care au următorul conținut: "În cazul în care prima instanța a respins sau a anulat cererea de chemare în judecata fără a intră în cercetarea fondului și instanța de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelata, va evoca fondul și va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă."

Aceste prevederi legale sunt criticate ca neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 16, 21 și 128 din Constituție, pe motiv ca prin îngrădirea accesului unor categorii de justițiabili la calea de atac a apelului se limitează liberul acces la justiție și se încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor, fără privilegii și fără discriminări.

1. Potrivit art. 16 alin. (1) din Constituție, "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări". În raport cu aceasta dispoziție constituțională Curtea constata ca art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă - în actuala redactare - nu contravine principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deoarece incidența sa este impusa de existenta unei situații de natura celei descrise în ipoteza normei și nu de calitatea sau identitatea părților.

În acest sens Curtea Constituțională a decis constant că nu este contrară principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, atâta timp cat ele asigura egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. Principiul egalității nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit. În acest sens s-a statuat prin deciziile nr. 70/1993, nr. 74/1994 și nr. 85/1994, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, nr. 189 din 22 iulie 1994 și nr. 209 din 11 august 1994.

2. Curtea nu poate retine nici critica privind încălcarea art. 21 din Legea fundamentală. Împrejurarea ca textul criticat prevede, pentru ratiuni de celeritate, o singura cale de atac nu poate fi calificată ca o ingradire a accesului liber la justiție, întrucât Constituția nu conține nici o dispoziție referitoare la numărul gradelor de jurisdicție.

Curtea Constituțională s-a pronunțat, de altfel, în aceasta materie, statuand ca "accesul liber la justiție nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecătorești - judecătorii, tribunale, curți de apel, Curtea Suprema de Justiție - și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competența și căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situații diferite" (Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996, Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998).

3. Nici referirea la dispozițiile constituționale ale art. 128, în argumentarea excepției de neconstituționalitate, nu poate fi reținută ca intemeiata, întrucât în cuprinsul lor se vorbește de exercitarea căilor de atac fără a se menționa numărul acestora. Or, doar într-o atare ipoteza renunțarea la o cale de atac, de care se plange autorul excepției, ar fi putut constitui o cauza de neconstituționalitate a art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Mai mult, se pierde din vedere ca textul constituțional pretins încălcat prevede că exercitarea căilor de atac are loc în condițiile legii. O atare prevedere, coroborata cu cea a art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit căreia "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", impune concluzia ca în aceste domenii, prin voința legiuitorului constituțional, legiuitorul ordinar este abilitat sa reglementeze în funcție de ratiunile și imperativele pe care el însuși le identifica.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Eugeniu Papana în Dosarul nr. 2.759/2001 al Tribunalului Brașov - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 martie 2002.