Decizia nr. 360/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Tudori Ro" - S.R.L. în Dosarul nr. 5.547/2002 al Tribunalului București - Secția comercială.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispozițiile criticate nu reprezintă o limitare a independentei judecătorilor și, ca atare, nu contravin prevederilor constituționale, invocand în acest sens și jurisprudenta Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 30 mai 2002, pronunțată în Dosarul nr. 5.547/2002, Tribunalul București - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Tudori Ro" - S.R.L. într-o cauza comercială având ca obiect anularea Hotărârii Adunării generale a asociaților Societății Comerciale "Body Building XXI Impex" - S.R.L.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 123 privind independenta judecătorilor. Potrivit opiniei autorului, obligativitatea hotărârii instanței de recurs, în caz de casare, contravine principiului independentei judecătorilor, care trebuie să se supună numai legii.

Tribunalul București - Secția comercială apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece existenta unui control judiciar eficient nu se poate concepe în lipsa unor mijloace procedurale menite a impune respectarea deciziilor adoptate de către instanțele superioare.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare: "Departe de a constitui o încălcare a dispozițiilor art. 123 din Constituție, soluția consacrată de art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă are o justificare deplina și o legitimitate incontestabila care decurge din însăși ratiunea controlului judiciar. Existenta unui control judiciar eficient nici nu poate fi concepută în lipsa unor mijloace procedurale destinate a impune respectarea deciziilor adoptate în instanțele superioare. De altfel, procedura de judecată a recursului în ansamblu, ca și procedura de judecată în întregul ei, se intemeieaza pe dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituție, care prevăd în mod expres ca reglementarea competentei și a procedurii de judecată se face prin lege, dând astfel libertate legiuitorului sa statueze în aceste domenii."

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din cererea formulată de autorul acesteia și din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 117 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, având următorul conținut: "În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."

În susținerea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia apreciază ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituționale ale art. 123: "(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii. (2) Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate sunt în concordanta cu prevederile Legii fundamentale, pentru considerentele ce urmează.

Principiul independenței justiției, consacrat de art. 123 alin. (2) din Constituție, deriva din separația puterilor în stat, din necesitatea existenței unui echilibru între autoritățile care exercită puterea în stat. Este imperios necesar ca instanțele judecătorești să fie la adapost de orice ingerinta și, în consecința, independenta judecătorilor reprezintă o garanție fundamentală a exercitării drepturilor omului.

Din principiul independenței justiției decurge, pe de-o parte, obligația judecătorilor de a soluționa litigiile cu care sunt investiti numai în baza legii, iar pe de altă parte, obligația tuturor autorităților publice de a se abține de la orice imixtiune în activitatea de judecată.

Referitor la controlul judiciar ce se exercită de către instanțele care soluționează căile de atac asupra instanțelor care au pronunțat hotărârile atacate, acesta nu reprezintă o limitare a independenței justiției, deoarece controlul judiciar este întotdeauna posterior, nefiind posibil sa-l influenteze pe judecătorul care a pronunțat hotărârea supusă controlului judiciar.

Dispozițiile legale criticate nu reprezintă o încălcare a independentei judecătorului prin faptul ca, rejudecand cauza, acesta preia rezolvarea în drept stabilită de instanța de casare, deoarece îndrumările sunt date în cadrul activității jurisdicționale a instanțelor de grade diferite, pe cale de hotărâri pronunțate în urma unor dezbateri contradictorii. De asemenea, independenta judecătorului de fond nu este știrbită prin faptul ca, rejudecand cauza, adopta rezolvarea în drept stabilită de instanța de casare, deoarece prin aceasta el nu se supune voinței unei autorități străine de cauza judecata, ci se conformează hotărârii judecătorești date în exercitarea competentei legale de control judiciar.

Pe de altă parte, Curtea retine ca în toate legislatiile se admite intervenția instanțelor superioare în cadrul sistemului căilor de atac, aceasta neincalcand principiul independenței justiției. În același sens este și jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la noțiunea de "instanța independenta", cuprinsă în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cauza "Pretto și alții contra Italiei", 1983).

Totodată, Curtea constata ca s-a mai pronunțat cu privire la aceeași excepție de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 332 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2002, prin care a statuat ca dispozițiile criticate sunt constituționale. Neintervenind elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția acestei decizii rămân valabile și în prezenta cauza.

Fața de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Tudori Ro" - S.R.L. în Dosarul nr. 5.547/2002 al Tribunalului București - Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 decembrie 2002.