Decizia nr. 332/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 315 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioan Onea și Adela Lupsa în Dosarul nr. 2.001/2001 al Judecătoriei Medias.

La apelul nominal se prezintă partea - Vasilica Morar; lipsesc autorii excepției, precum și celelalte părți, Dionisie Morar și statul român prin Consiliul Local al Comunei Laslea, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, partea prezenta solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca nefondata, arătând ca aceasta are ca scop tergiversarea soluționării cauzei în fața instanței de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată, și arata ca rolul instanțelor superioare este de a verifica legalitatea și temeinicia hotărârilor pronunțate de instanțele inferioare. În ceea ce privește principiul independentei judecătorilor, arata ca acesta deriva din ideea separației puterilor în stat, aplicabil în relațiile cu celelalte autorități publice.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 18 iunie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 2.001/2001, Judecătoria Medias a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 315 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioan Onea și Adela Lupsa într-un litigiu având ca obiect acțiunea în prestație tabulară în care autorii excepției au calitatea procesuala de pârâți.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin ca dispozițiile art. 315 din Codul de procedură civilă, aplicabile și în cazul apelului, potrivit cărora indicațiile de casare sunt obligatorii pentru instanța de trimitere, încalcă dispozițiile art. 123 alin. (2) din Constituție. Se susține ca obligativitatea indrumarilor date de instanța de casare în privinta problemelor de drept dezlegate de aceasta contravine principiului independentei judecătorilor, întrucât, pe calea acestor îndrumări, instanța de casare prejudeca procesul, lipsindu-i pe judecătorii instanțelor de fond de libertatea de a hotărî ei înșiși asupra modului de aplicare a legii.

Judecătoria Medias, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 315 din Codul de procedură civilă nu aduc atingere principiului constituțional al infaptuirii justiției, consacrat în art. 123 alin. (2) din Constituție, ci, mai mult, contribuie la realizarea acesteia. "Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt instanța de recurs ca instanța de control poate impune obligativitatea aplicării problemelor de drept dezlegate, judecătorilor fondului." Principiul supunerii judecătorilor numai față de lege nu are semnificatia aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferita." Acest principiu nu exclude subordonarea față de alți judecători, care se bucura ei înșiși de independenta.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, deoarece obligativitatea hotărârilor instanței de recurs în ceea ce privește dezlegarile problemelor de drept decurge din însăși ratiunea de a fi a controlului ierarhic judecătoresc. Acest control este necesar pentru a inlatura posibilitatea repetarii acelorași greșeli de judecată de către instanța de fond.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

În stabilirea obiectului excepției de neconstituționalitate Curtea Constituțională retine ca, deși sesizarea instanței se referă la dispozițiile art. 315 din Codul de procedură civilă - în ansamblu, motivarea excepției, precum și opinia instanței de judecată au în vedere numai dispozițiile care reglementează obligativitatea soluției instanței de casare în ceea ce privește dezlegarile în drept și necesitatea administrării unor probe pentru instanța de fond, dispoziții care sunt cuprinse în alin. 1 al articolului menționat. Asadar urmează să fie supuse controlului de constituționalitate numai dispozițiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dispoziții care au fost modificate și completate prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, având următorul conținut: "În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."

Autorul excepției susține ca prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 123 alin. (2), prevederi conform cărora "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii".

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca prevederile art. 123 alin. (2) din Constituție consacra principiul independentei judecătorilor și supunerii lor numai legii.

Acest principiu inerent separației puterilor în stat le asigura judecătorilor libertatea de a soluționa, numai pe baza legii, cazurile cu care sunt investiti și totodată el are semnificatia faptului ca judecătorii nu pot fi supuși nici unei ingerințe din partea celorlalte autorități publice.

Curtea constata ca din conținutul dispoziției legale criticate pentru neconstituționalitate nu rezultă posibilitatea exercitării unei atare ingerințe.

În ceea ce privește controlul judiciar ce se exercită de către instanțele care soluționează căile de atac, asupra instanțelor care au pronunțat hotărârile atacate, se retine ca acest control nu reprezintă o limitare a independentei judecătorilor, deoarece el este întotdeauna posterior și nu are, în consecința, cum sa îi influenteze pe judecătorii care au pronunțat hotărârile supuse controlului.

Îndrumările date de instanța de recurs sau de apel sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, numai în privinta rezolvarilor de drept, precum și în privinta necesității administrării unor probe. Aceste îndrumări sunt date în cadrul activității cu caracter jurisdicțional a instanțelor de apel sau de recurs, pe cale de hotărâri pronunțate în urma dezbaterilor contradictorii, și nu au nimic comun cu situația nepermisă când, pe cale administrativă, ierarhica, un judecător ar primi indicații asupra modului în care trebuie să judece un anumit proces.

Independenta judecătorului fondului nu este știrbită prin faptul ca, rejudecand cauza, adopta rezolvarea în drept stabilită de instanța de apel sau de recurs, deoarece prin aceasta el nu se supune voinței unei autorități lipsite de competența jurisdicțională în cauza, ci se conformează indrumarilor obligatorii date de instanța de control judiciar, în aceeași cauza și în limitele competentei stabilite prin lege.

Pe de altă parte, Curtea observa ca instituția controlului judiciar își găsește reazemul constituțional în dispozițiile art. 128 din Legea fundamentală, potrivit cărora "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Prin dispozițiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă se da eficienta textului constituțional citat, dat fiind ca, fără obligativitatea indrumarilor date de către instanța de control judiciar judecătorilor fondului, nu s-ar putea realiza finalitatea controlului, de asigurare a soluționării temeinice și legale a cauzelor. Dacă judecătorii de la instanța de fond nu ar fi obligați să se supună indrumarilor instanței de apel sau de recurs, putând reitera erorile comise prin soluția ce a fost desfiintata, s-ar ajunge la exercitarea repetată a căilor de atac și la prelungirea duratei soluționării cauzelor în mod nepermis și astfel s-ar încalcă cerința soluționării proceselor într-un "termen rezonabil", prevăzută la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru aceste considerente Curtea Constituțională constata ca dispozițiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor art. 123 alin. (2) din Constituție, urmând sa respingă excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 123 alin. (2), al art. 128 și al art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioan Onea și Adela Lupsa în Dosarul nr. 2.001/2001 al Judecătoriei Medias.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 2001.