Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 133/2003

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin și ale art. 333-336 din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului
3 aprilie 2003
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 298 din 6 mai 2003
Citat de
1 act
Citează
4 acte
Structură
1 articol · 12.389 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 58/1934 1 mai 1934 (prevederi anume) asupra CAMBIEI și BILETULUI LA ORDIN

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 61 din Legea nr. 58/1934

asupra cambiei și biletului la ordin și ale art. 333-336 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ciprian Batranu, Carmen Batranu și Societatea Comercială "C&C CONSACO" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.187/COM/2002 al Tribunalului Constanta.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public considera textul de lege criticat ca fiind constituțional, invocand în acest sens jurisprudenta constanta a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca textele de lege criticate contravin prevederilor constituționale privind dreptul la apărare, întrucât lasă la latitudinea reclamantului alegerea citarii celorlalte părți interesate și nu prevede necesitatea prezentei la investirea cu formula executorie a cambiei sau biletului la ordin a ambelor părți - creditorul și debitorul. Lipsirea debitorului de dreptul de a se apara în fața primei instanțe, de posibilitatea de a invoca o eventuala nelegalitate, ce poate aparea în cererea creditorului, echivaleaza cu o încălcare a dreptului sau constituțional la apărare. Se mai arata ca, prin instituirea, fără temei, în cadrul procedurilor necontencioase, a regulii necitarii părților, nu se respecta contradictorialitatea procesului civil, iar partea care nu este citata este lipsită de posibilitatea exercitării tuturor gradelor de jurisdicție.

Tribunalul Constanta apreciază ca excepția este neîntemeiată, întrucât autorul își fundamentează argumentarea pe ideea eronată a existenței unei echivalente între citarea părților în procesul civil și dreptul la apărare. Se arata ca dreptul la apărare are un conținut mult mai complex, citarea constituind doar un segment al exercitării acestui drept.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca investirea cu formula executorie a cambiei constituie o procedură de control formal, care nu repune în discuție fondul pricinii, motiv pentru care legiuitorul i-a conferit caracter necontencios, în scopul asigurării celeritatii, esențială în faza executării silite. Se invoca Decizia Curții nr. 69/2002, prin care instanța constituțională a respins ca fiind neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. În ceea ce privește dispozițiile pretins a fi incalcate cuprinse în actele internaționale privind drepturile omului, se arata ca acestea nu au relevanta în cauza, deoarece ele reglementează drepturi specifice procesului penal.

Avocatul Poporului apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate prevăd suficiente garanții privind exercitarea dreptului de apărare (posibilitatea debitorului de a face opoziție la executare, exercitarea apelului împotriva încheierilor de încuviințare asupra cererilor necontencioase etc.). Se mai arata ca, prin Decizia nr. 69/2002, Curtea s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate, excepție ridicată de același autor într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Constanta.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, pe de o parte, dispozițiile

art. 61 din Legea nr. 58/1934

asupra cambiei și biletului la ordin, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934, cu modificările ulterioare, și, pe de altă parte, dispozițiile art. 333-336 din Codul de procedură civilă. Textele legale criticate au următorul conținut:

-

Articolul 61

din Legea nr. 58/1934 : "Cambia are valoare de titlu executor pentru capital și accesorii, stabilite conform art. 53, 54 și 57.

Formula executorie este cea arătată în art. 269 din Codul de procedură civilă.

Competența pentru a investi cambia cu formula executorie este judecătoria.

Încheierea de investire nu este supusă apelului.

Somatiunea de executare trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cambiei sau a protestului, precum și a celorlalte acte din care rezultă suma datorită.

Pentru obligațiunile cambiale subscrise prin procura, somatiunea va face mențiune și de actul din care rezultă mandatul."

Dispozițiile criticate din Codul de procedură civilă au următorul conținut:

- Art. 333: "Cererea va cuprinde numele și domiciliul celui care o face și ale persoanelor pe care acesta cere să fie chemate înaintea instanței, precum și arătarea pe scurt a obiectului, motivarea cererii și semnatura.

Ea va fi însoțită de înscrisurile pe care se sprijină.";

- Art. 334: "Instanța își verifica competența din oficiu, putând cere părții lămuririle necesare.

Dacă instanța se declara necompetentă va trimite dosarul instanței în drept sa hotărască.";

- Art. 335: "Dacă cererea, prin însuși cuprinsul ei sau prin obiecțiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanța o va respinge.";

- Art. 336: "Încheierea prin care se încuviințează cererea este executorie.

Ea este supusă apelului.

Termenul de apel va curge de la pronunțare, pentru cei care au fost de fața, și de la comunicare, pentru cei care au lipsit.

Apelul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citata la dezlegarea cererii.

Apelul se face într-un singur exemplar, neînsoțit de copii.

Executarea încheierii poate fi suspendată de instanța de apel cu sau fără cauțiune.

Apelul și recursul se judeca în camera de consiliu."

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 24 din Constituție, conform cărora:

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

De asemenea, în motivarea excepției de neconstituționalitate se invoca și prevederile internaționale cuprinse în:

- Art. 11 alin. 1 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, potrivit căruia "Orice persoană acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusa nevinovată până când vinovăția sa va fi stabilită în mod legal în cursul unui proces public în care i-au fost asigurate toate garanțiile necesare apărării sale.";

- Art. 14 pct. 3 lit. d) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, conform căruia "Orice persoană acuzata de comiterea unei infracțiuni penale are dreptul, în condiții de deplina egalitate, la cel puțin următoarele garanții: [...]

d) să fie prezenta la proces și să se apere ea însăși sau să aibă asistența unui apărător ales de ea; dacă nu are apărător, să fie informată despre dreptul de a-l avea și, ori de câte ori interesul justiției o cere, sa i se atribuie un apărător din oficiu, fără plata, dacă ea nu are mijloace pentru a-l remunera" [...]

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate nu contravin dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție. Cambia este un act juridic complex, un titlu la ordin complet și formal, care da expresie voinței unui debitor de a stinge datoria sa, provenită dintr-un raport obligational preexistent, pe calea plății făcute de către un terț, la scadenta sau la ordinul beneficiarului cambiei.

Pentru valorificarea drepturilor cambiale, posesorul cambiei poate folosi, potrivit legii, acțiunile cambiale sau calea executării directe a cambiei, reglementată de textul de lege criticat. Aceasta cale reprezintă o procedură simplificata, mai scurta și mai puțin costisitoare, de care posesorul poate beneficia în virtutea cambiei, care are valoarea unui titlu executor. În vederea executării cambiale,

art. 61 din Legea nr. 58/1934

impune investirea cambiei cu formula executorie, competența fiind instanța judecătorească, care trebuie să verifice îndeplinirea condițiilor formale ale cambiei și scadenta acesteia. Astfel, investirea cu formula executorie a cambiei constituie o procedură de control formal, care nu pune în discuție fondul cauzei, motiv pentru care legiuitorul a înțeles sa îi confere caracter necontencios, în vederea asigurării celeritatii, cerința esențială în faza executării silite. Situația este similară cu aceea a investirii unei hotărâri judecătorești definitive cu formula executorie, în privinta căreia, de asemenea, nu a fost considerată necesară prezenta tuturor părților litigante.

Critica de neconstituționalitate a textelor legale menționate, în raport cu dispozițiile art. 24 din Constituție, este cu atât mai neîntemeiată cu cat, în aceasta materie, sunt prevăzute anumite cai de atac tocmai ca un reflex al dreptului la apărare. Astfel,

art. 62 alin. 1 din Legea nr. 58/1934

prevede, pentru debitor, calea de atac a opoziției la executare, în cadrul căreia acesta are posibilitatea sa invoce, în apărarea sa, excepțiile cambiale. De asemenea, art. 336 alin. 2 și 4 din Codul de procedură civilă prevede că încheierea de încuviințare a unei cereri necontencioase este supusă apelului, cale de atac care poate fi exercitată de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citata la dezlegarea cererii.

În aceea ce privește invocarea în motivarea excepției a dispozițiilor art. 11 alin. 1 din Declarația Universala a Drepturilor Omului și ale art. 14 pct. 3 lit. d) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, întrucât acestea au în vedere exclusiv domeniul dreptului penal, nu sunt aplicabile în speta dedusă controlului constituțional.

De altfel, asupra constituționalității textelor de lege criticate, Curtea s-a mai pronunțat (Decizia nr. 69/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 15 aprilie 2002), ratiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare pastrandu-și valabilitatea și în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 61 din Legea nr. 58/1934

asupra cambiei și biletului la ordin și ale art. 333-336 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ciprian Batranu, Carmen Batranu și Societatea Comercială "C&C CONSACO" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.187/COM/2002 al Tribunalului Constanta.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 aprilie 2003.

PREȘEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.