Decizia nr. 27/2004

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 98 alin. 4 din Legea nr. 26/1996

Codul silvic, excepție ridicată din oficiu în Dosarul nr. 6.654/2003 al Judecătoriei Bacău.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, arătând că susținerile autorului excepției privind abrogarea implicită a dispozițiilor

art. 97 din Legea nr. 26/1996

ridică o problemă de interpretare și aplicare a legii care nu aparține competenței Curții Constituționale. În realitate, art. 98 alin. 4 este o normă de trimitere, încorporând art. 97 alin. 4 din Codul silvic.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 septembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 6.654/2003, Judecătoria Bacău a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 98 alin. 4 din Legea nr. 26/1996

- Codul silvic, excepție ridicată din oficiu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța arată că inculpații din dosar au fost trimiși în judecată prin rechizitoriu "pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 31 alin. 1 și 4 lit. a) din Legea nr. 141/1999

și

art. 98 alin. 1-4 lit. a) din Legea nr. 26/1996 , cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal".

Se susține că "textul articolului 97 din

Legea nr. 26/1996

este abrogat implicit prin intrarea în vigoare a

Ordonanței Guvernului nr. 96/1998

(ultima republicată în data de 26.02.2003, în Monitorul Oficial nr. 122). Astfel, în art. 32, acest act normativ incriminează practic infracțiunea reglementată anterior de

art. 97 din Legea nr. 26/1996 , și anume tăierea fără drept de arbori. Agravantele acestei fapte, precum și pedepsele stabilite sunt identice, ducând la concluzia de netăgăduit că suntem în prezența unei singure infracțiuni reglementate de două texte de lege". În continuare, potrivit argumentării instanței, "cum prin art. 45 din O.G. nr. 96/1998 se precizează că pe data intrării în vigoare a ordonanței se abrogă orice dispoziții contrare, rezultă, față de precizările de mai sus, că

art. 97 din Legea nr. 26/1996

este abrogat implicit". De altfel, susține instanța, "în practica judiciară acest text nu mai are aplicabilitate încă din anul 1998". În ceea ce privește "articolul 98 din

Legea nr. 26/1996 , care incriminează o faptă distinctă, este în vigoare, dacă avem în vedere textul

art. 43 din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 ". În același timp, arată instanța, "alineatul 4 al acestui articol face însă trimitere la un text abrogat implicit ( art. 97 din Legea nr. 26/1996 ), astfel că fapta incriminată, agravantă a infracțiunii de bază, ca și sancțiunea stabilită, nu are aplicabilitate datorită incidenței dispozițiilor art. 23 alineatul ultim din Constituția României, potrivit căruia nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și temeiul

legii. Articolul 98 alin. 4 din Legea nr. 26/1996

stabilește o pedeapsă în temeiul unui text de lege abrogat implicit, potrivit argumentației prezentate". În continuare, se arată că, "totuși, acest aspect este neglijat în practică, plecându-se de la considerentul că textul art. 97, deși abrogat implicit, există în reglementările Codului silvic, iar trimiterea de la art. 98 alin. 4 este legală". Instanța apreciază că "un text abrogat echivalează cu lipsa lui, astfel că orice referire la acesta este lipsită de temei legal". Conform argumentării instanței, "nici măcar nu se poate interpreta că prevederile

art. 98 alin. 4 din Legea nr. 26/1996

se referă, de fapt, la textul ce înlocuiește art. 97 alin. 4, și anume

art. 32 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 ", iar

Ordonanța Guvernului nr. 96/1998

"abrogă implicit dispozițiile

art. 97 din Legea nr. 26/1996 ". Concluzia instanței este în sensul că "textul

art. 98 alin. 4 din Legea nr. 26/1996

este neconstituțional, stabilind o pedeapsă în temeiul unei dispoziții legale abrogate, cu încălcarea prevederilor art. 23 alin. ultim din Constituție".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră excepția neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, se arată că " Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 , republicată, reglementează la art. 32 al capitolului «Răspunderi și sancțiuni» infracțiunea de «tăiere sau scoatere din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național, indiferent de forma de proprietate», prin reluarea dispozițiilor

art. 97 din Legea nr. 26/1996 . Astfel, prevederile

art. 97 din Legea nr. 26/1996 , nefiind contrare dispozițiilor instituite prin

Ordonanța Guvernului nr. 96/1998

(sunt chiar identice), nu se poate susține că sunt abrogate implicit". De asemenea, Guvernul precizează că "Instituția abrogării implicite operează asupra prevederilor cuprinse într-un act normativ, dacă acestea sunt contrare noilor reglementări". În această situație, arată Guvernul, "trimiterea cuprinsă la

art. 98 alin. (4) din Legea nr. 26/1996

nu se face la un text abrogat, cum susține autorul excepției, ci la un text care este reluat întocmai și în cuprinsul

Ordonanței Guvernului nr. 96/1998 ". În concluzie, Guvernul arată că, în opinia sa, "dispozițiile

art. 98 alin. 4 din Legea nr. 26/1996

fac trimitere la dispozițiile în vigoare, care se regăsesc întocmai și la

art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 , și nu se poate susține că dispozițiile criticate încalcă dispozițiile art. 23 alin. (9) din Legea fundamentală, potrivit cărora «nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii»".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 98 alin. 4 din Legea nr. 26/1996

- Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 8 mai 1996, text care are următorul cuprins: "În cazul în care furtul a fost săvârșit în împrejurările menționate la art. 97 alin. 4, maximul pedepselor prevăzute în alineatele precedente se majorează cu 3 ani".

Textul constituțional invocat în susținerea excepției este art. 23 alin. (9) din Constituție, devenit, după revizuirea și republicarea Constituției, art. 23 alin. (12), text care are următorul cuprins: "Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii".

Critica de neconstituționalitate se bazează, în esență, pe susținerea că "textul articolului 97 din

Legea nr. 26/1996

este abrogat implicit prin intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 96 (ultima republicare în data de 26.02.2003 din Monitorul Oficial nr. 122)". Totodată, se arată că art. 32 al ordonanței "incriminează practic infracțiunea reglementată anterior de

art. 97 din Legea nr. 26/1996 , și anume tăierea fără drept de arbori. Agravantele acestei fapte, precum și pedepsele stabilite sunt identice, ducând la concluzia de netăgăduit că suntem în prezența unei singure infracțiuni reglementate de două texte de lege". Pe de altă parte, instanța, autor al excepției, arată că "prin

art. 45 din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998

se precizează că pe data intrării în vigoare a ordonanței se abrogă orice dispoziții contrare", astfel că " art. 97 din Legea nr. 26/1996

este abrogat implicit". Mai mult, se afirmă că "în practica judiciară acest text nu mai are aplicabilitate încă din anul 1998". Potrivit opiniei instanței, "articolul 98 din

Legea nr. 26/1996 , care incriminează o faptă distinctă, este încă în vigoare, dacă avem în vedere textul

art. 43 din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 : "prevederile referitoare la infracțiunile din prezenta ordonanță se completează cu cele cuprinse în titlul VI din Codul silvic". De asemenea, "alineatul 4 al acestui articol [98] face însă trimitere la un text abrogat implicit ( art. 97 din Legea nr. 26/1996 ), astfel că fapta incriminată, agravantă a infracțiunii de bază, ca și sancțiunea stabilită, nu are aplicabilitate datorită incidenței dispozițiilor art. 23 alin. ultim din Constituție". În același timp, instanța afirmă că "acest aspect este neglijat de practică, plecându-se de la considerentul că textul art. 97, deși abrogat implicit, există în reglementările Codului silvic, iar trimiterea de la art. 98 alin. 4 este legală".

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că din întreaga argumentare a autorului excepției rezultă că acesta se referă la interpretarea

art. 97 din Legea nr. 26/1996 , text la care fac trimitere prevederile criticate, susținându-se de instanță că acesta ar fi "abrogat implicit". Numai în strânsă legătură cu faptul dacă acest text este în vigoare sau nu se pune problema constituționalității prevederilor

art. 98 alin. 4 din Legea nr. 26/1996

- Codul silvic. Aceste aspecte nu vizează însă o problemă de neconstituționalitate a textului criticat ( art. 98 alin. 4 din Legea nr. 26/1996

- Codul silvic), raportat la art. 23 alin. (12) din Constituție, republicată, ci de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale pe care instanța trebuie să le aplice în cauză, inclusiv stabilirea faptului dacă acestea sunt în vigoare sau nu. Curtea Constituțională, în conformitate cu

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit căruia "[...] nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției".

Instanța de judecată este cea care urmează să facă interpretarea textelor legale incidente în cauză și să stabilească, ca urmare, dacă acestea sunt sau nu în vigoare pentru a aplica corect legea.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 98 alin. 4 din Legea nr. 26/1996

Codul silvic, excepție ridicată din oficiu în Dosarul nr. 6.654/2003 al Judecătoriei Bacău.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2003.