Decizia nr. 5/1996
privind pronunțarea asupra recursului declarat de Negru Ilie, împotriva Deciziei nr. 100 din 25 octombrie 1995
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Muraru - președinte
Costica Bulai - judecător
Antonie Iorgovan - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Victor Dan Zlatescu - judecător
Ioan Griga - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de Negru Ilie, împotriva Deciziei nr. 100, pronunțată la data de 25 octombrie 1995, prin care Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 din Decretul-lege nr. 24/1990
privind sancționarea ocupării abuzive a locuințelor din fondul locativ de stat.
Dezbaterile au avut loc în ședința din 23 ianuarie 1996, în lipsa părților, legal citate.
Magistratul-asistent referă asupra recursului care a fost formulat și motivat în termenul legal.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea deciziei atacate, subliniind ca
nu are caracter temporar, sens în care s-a pronunțat și Secția penală a Curții Supreme de Justiție prin Decizia nr. 2.238/1993.
În continuare, arata ca fondul locativ de stat supus repartizării și închirierii este o valoare apărată de legea penală, incriminarea ocupării abuzive a acestor locuințe fiind pe deplin justificată de pericolul social pe care îl reprezintă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Decizia nr. 100 din 25 octombrie 1995, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 din Decretul-lege nr. 24/1990 , invocată de inculpatul Negru Ilie în Dosarul nr. 1.767/1995 al Judecătoriei Medias.
Împotriva acestei decizii, Negru Ilie declara recurs în termen, pentru următoarele motive:
1. Excepția de neconstituționalitate a fost soluționată fără citarea părților, în prima instanța.
2.
este o lege temporară impusa de momentele imediat postrevolutionare, care astăzi nu mai exista. Deoarece nu a fost precizat "un termen de încetare a aplicării ei", se încalcă prevederile art. 23 alin. (9) din Constituție, inculpatul fiind trimis în judecata în baza unei legi care nu mai poate fi aplicată.
În final, recurentul solicita trimiterea dosarului Curții Supreme de Justiție.
Asupra excepției de neconstituționalitate a
s-au solicitat, încă din faza judecații în prima instanța, punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului, care au fost cuprinse în decizia recurată.
CURTEA,
examinînd încheierea de sesizare, decizia atacată, motivele de recurs, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile
raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:
Fața de prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, motivul de recurs vizind necitarea, în prima instanța la Curtea Constituțională, a autorului excepției de neconstituționalitate, nu poate fi primit, deoarece, dacă judecătorul-raportor considera ca excepția este vadit nefondata, înștiințează pe președinte pentru convocarea completului de judecată, care poate hotărî, cu unanimitate de voturi, sa respingă excepția, fără citarea părților. Aceasta nu afectează dreptul la apărare și contradictorialitatea care sunt realizate pe tot cursul procesului.
Critica care vizează un presupus caracter temporar al
este neîntemeiată, deoarece acest act normativ nu prevede un termen până la care rămâne în vigoare. De asemenea,
nu are nici caracter excepțional, întrucît, deși a fost adoptat în condițiile evenimentelor din decembrie 1989, existenta lui nu este condiționată de existenta unor astfel de evenimente și deci nu contravine dispozițiilor art. 23 alin. (9) din Constituție, care precizează ca: "Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decît în condițiile și în temeiul legii".
În ceea ce privește solicitarea recurentului ca dosarul să fie trimis Curții Supreme de Justiție, aceasta nu poate fi satisfacuta, deoarece, potrivit practicii, de îndată ce decizia Curții Constituționale va fi definitivă, dosarul urmează să fie restituit Judecătoriei Medias, în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.
Prin referire la art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu a reținut nici un motiv de recurs de ordine publică pe care să-l invoce din oficiu cu privire la decizia care face obiectul recursului.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Negru Ilie împotriva Deciziei nr. 100, pronunțată de Curtea Constituțională la data de 25 octombrie 1995.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 1996.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.