Decizia nr. 404/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioana Manea în Dosarul nr. 13.064/2003 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 309D/2004 și nr. 310D/2004, care au ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Societatea Comercială "Amonil" - S.A. din Slobozia în dosarele nr. 1.188/2004 și nr. 1.186/2004 ale Judecătoriei Slobozia.

La apelul nominal răspunde avocatul Ion Cazacu pentru partea Societatea Comercială "Petrom Gas" - S.R.L. din București, lipsind autorul excepției și celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 309D/2004 și nr. 310D/2004 la Dosarul nr. 305D/2004, având în vedere conținutul identic al excepțiilor.

Atât părțile prezente, cât și reprezentantul Ministerului Public nu se opun conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , republicată, dispune conexarea dosarelor nr. 309D/2004 și nr. 310D/2004 la Dosarul nr. 305D/2004, care este primul înregistrat.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Autorul excepției de neconstituționalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 305D/2004 solicită admiterea excepției și depune, în acest sens, concluzii scrise.

Apărătorul părții Societatea Comercială "Petrom Gas" S.R.L. din București solicită respingerea excepției și depune note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 5 martie 2004 și 18 mai 2004, pronunțate în dosarele nr. 13.064/2003, nr. 1.188/2004 și nr. 1.186/2004, Judecătoria Sectorului 3 București și Judecătoria Slobozia au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Ioana Manea într-o cauză ce are ca obiect contestația la executare imobiliară și de Societatea Comercială "Amonil" - S.A. din Slobozia în două cauze care au ca obiect contestația la executare împotriva executării silite (prin poprire), pornite la cererea creditorului urmăritor Societatea Comercială "Petrom Gas" - S.R.L. din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 21 alin. (1), (2) și alin. (3) teza întâi din Constituție, republicată, deoarece condiționarea admiterii cererii de suspendare a executării silite de depunerea unei cauțiuni (al cărei cuantum este lăsat la libera apreciere a instanței de judecată) constituie o atingere adusă accesului liber la justiție. Pe de altă parte, debitorul ale cărui conturi au fost poprite în totalitate de creditori nu mai are practic posibilitatea de a achita cauțiunea obligatorie în cazul în care formulează cerere de suspendare a executării silite. Accesul liber la justiție, în opinia autorilor excepției, trebuie asigurat nu numai în privința cererii introductive, ci și cu privire la oricare din cererile pe care părțile litigante le formulează pe parcursul procesului. Dreptul la un proces echitabil presupune exercitarea tuturor drepturilor procesuale puse la dispoziție de lege, în cadrul contestației la executare.

Judecătoria Sectorului 3 București și Judecătoria Slobozia apreciază că excepția ridicată nu este întemeiată, deoarece accesul liber la justiție, garantat de Constituție, nu înseamnă și faptul că exercițiul acestui drept nu poate fi supus nici unei condiționări, având în vedere că "Statul este ținut să ocrotească în egală măsură drepturile și interesele legitime ale tuturor titularilor". Scopul condiționării admiterii cererii de suspendare a executării silite de depunerea unei cauțiuni este acela de protejare a creditorului "împotriva exercitării cu rea-credință a dreptului de a cere suspendarea executării silite, asigurându-i-se posibilitatea de a fi despăgubit într-o asemenea situație". Condiția plății unei cauțiuni nefiind cerută pentru introducerea contestației la executare, nu se poate primi susținerea că, prin dispoziția legală atacată, s-ar restrânge dreptul debitorului de a cere suspendarea executării silite.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea cauțiunii reprezintă o garanție instituită în favoarea creditorului pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendării executării silite, având totodată funcția de prevenire a exercitării abuzive a unor drepturi procesuale și, prin aceasta, a tergiversării executării obligațiilor lor, constatate printr-un titlu care se bucură de forță executorie.

Procedura de judecată a contestației la executare se întemeiază pe dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, care prevăd în mod expres că reglementarea competenței și a procedurii de judecată se face prin lege, dând libertate legiuitorului să statueze în aceste domenii.

Din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului și a art. 21 alin. (3) din Constituție, republicată, nu se poate reține existența unei încălcări a dreptului la un proces echitabil, întrucât conținutul acestui drept asigurarea egalității armelor, posibilitatea de a combate argumentele părții adverse, citarea și audierea martorilor, contradictorialitatea, motivarea hotărârii, publicitatea dezbaterilor și a pronunțării hotărârii - nu este restrâns prin obligarea debitorului la plata unei cauțiuni pentru suspendarea executării, în condițiile în care eventuala imposibilitate de a plăti cauțiunea este generată chiar de situația economică a debitoarei, iar înființarea popririi asupra conturilor acesteia operează în limita necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci, exclusiv, o condiție pentru a putea solicita și obține suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, având totodată o dublă finalitate: aceea de a constitui o garanție pentru creditor, cât privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, dar și de a preveni și limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici. În același timp, obligarea la plata unei cauțiuni nu aduce atingere dreptului persoanei la judecată în termen rezonabil, întrucât prin aceasta nu se prelungește termenul de soluționare a cauzei. În plus, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, încheierea de soluționare a cererii de suspendare poate fi atacată cu recurs de părțile interesate, acestea beneficiind astfel de toate garanțiile accesului liber la justiție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susținerile autorului excepției și ale reprezentantului părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și celor ale art. 1 alin. (1) și (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

Aceste dispoziții sunt considerate de autorul excepției ca fiind neconstituționale în raport cu prevederile art. 21 alin. (1), (2) și alin. (3) teza întâi din Constituție, republicată, care au următorul conținut: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementează condițiile procedurale de admisibilitate a unui capăt de cerere intermediar, formulat prin cererea introductivă sau separat, în cadrul contestației la executare.

Textul de lege criticat constituie o normă de procedură, iar, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege."

Constituția, consacrând dreptul fundamental de acces liber la justiție, nu interzice stabilirea prin lege a anumitor condiții, reguli de procedură, în privința exercitării acestui drept. Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil trebuie asigurat tuturor părților din proces. Pentru aceste motive, condiționarea suspendării executării silite de depunerea unei cauțiuni, în cuantum stabilit de instanța judecătorească, se impune pentru prevenirea exercitării abuzive a dreptului de a cere suspendarea executării, precum și pentru protejarea intereselor legitime ale creditorilor, legate de executarea cât mai operativă a creanțelor lor, stabilite prin titluri executorii. În același timp, depunerea cauțiunii constituie o garanție în sensul că, în urma respingerii contestației la executare, creditorul va putea cere și obține despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării silite.

Curtea apreciază că dispozițiile legale criticate contribuie și la realizarea scopului urmărit prin prevederile art. 57 din Constituție, republicată, conform cărora: "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți."

De altfel, dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi constituționale. În acest sens sunt, spre exemplu,

Decizia nr. 208 din 9 iulie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 2 august 2002,

Decizia nr. 361 din 30 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 15 octombrie 2003, și

Decizia nr. 227 din 18 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, prin care Curtea Constituțională a statuat că textul de lege criticat este constituțional.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioana Manea în Dosarul nr. 13.064/2003 al Judecătoriei Sectorului 3 București și de Societatea Comercială "Amonil" - S.A. din Slobozia în dosarele nr. 1.188/2004 și nr. 1.186/2004 ale Judecătoriei Slobozia.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2004.