Decizia nr. 425/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Tănase Gheorghe în Dosarul nr. 2.876/2004 al Tribunalului Dâmbovița - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca devenită inadmisibilă, deoarece dispozițiile legale criticate nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2004 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 mai 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.876/2004, Tribunalul Dâmbovița - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Tănase Gheorghe, în calitate de consilier juridic la Banc Post - Sucursala Dâmbovița, în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva încheierii prin care s-a respins o cerere de recuzare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul legal criticat pune părțile în imposibilitatea de a avea acces efectiv la calea de atac instituită de lege împotriva încheierilor prin care s-a respins recuzarea, deoarece ședințele de judecată nu sunt publice și părțile se citează doar dacă instanța găsește necesar acest lucru. Or, inserarea în norma contestată a unui termen foarte scurt de 48 de ore de la pronunțare nu este suficientă pentru părți în vederea promovării căii de atac a recursului.

În acest context autorul excepției arată că se impun completarea și modificarea textului legal criticat în sensul instituirii obligativității participării părților la ședința de judecată, comunicării acestora a încheierii prin care s-a soluționat cererea, cu consecința imediată a corectării momentului de la care începe să curgă termenul de recurs, și anume de la comunicare.

Tribunalul Dâmbovița - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care aceasta se înfăptuiește, legiuitorul având competența exclusivă, potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești.

Prin urmare, în condițiile unor împrejurări deosebite, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură, dar și modalități anume de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând însă posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri în formele și modalitățile prevăzute de lege. Or, date fiind aceste precizări, instanța apreciază că stabilirea momentului de început al curgerii termenului de 48 de ore pentru declararea recursului o dată cu pronunțarea soluției dispuse în cererea de recuzare nu prejudiciază în nici un fel părțile, având în vedere că, potrivit art. 310 alin. 1 din Codul de procedură penală, acestea pot cunoaște soluția o dată cu pronunțarea acesteia în ședință publică.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. De asemenea, potrivit

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul României apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece prevederile art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală au fost expres abrogate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2004

pentru modificarea Codului de procedură penală.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate dau expresie preocupării legiuitorului de a asigura soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora, corespunzător cerințelor unui proces echitabil.

Faptul că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunțării, nu împiedică părțile să exercite căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în condițiile legii. Potrivit Constituției, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată, precum și căile de atac și condițiile de exercitare a acestora. Procedura de soluționare a cererilor de recuzare face parte integrantă din procedura de judecată. Pe cale de consecință, dispozițiile art. 52 din Codul de procedură penală sunt conforme cu art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare a Curții Constituționale, dispozițiile art. 52 alin. 8 din Codul de procedură penală, referitoare la calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea. În realitate, autorul excepției a invocat în fața instanței de judecată neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 52 alin. 7 din cod, așa cum au fost introduse prin Legea nr. 281/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, care aveau următorul conținut: "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunțării, și dosarul se înaintează, de îndată, instanței de recurs. Recursul se judecă în termen de 48 de ore din momentul primirii dosarului, în camera de consiliu, cu participarea părților."

Din analiza succesivă a modificărilor și completărilor aduse Codului de procedură penală rezultă că în mod eronat instanța de judecată a sesizat Curtea cu excepția de neconstituționalitate a alin. 8 al art. 52 care, în realitate, nu există, deoarece codul nu a fost republicat. De altfel, însuși legiuitorul, prin

Legea nr. 159/2004 , a făcut trimitere la alin. 7 al art. 52 atunci când a avut în vedere încheierea prin care s-a respins recuzarea și calea de atac împotriva acesteia. La rândul său

Legea nr. 159/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 mai 2004, a modificat art. 52 alin. 7, al cărui conținut este următorul:

"4^1. Alineatul 7 al articolului 52 va avea următorul cuprins:

«Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunțării, și dosarul se înaintează de îndată instanței de recurs. Recursul se judecă în termen de 3 zile din momentul primirii, în camera de consiliu, cu participarea părților.»"

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 124 referitoare la imparțialitatea și egalitatea justiției pentru toți cetățenii și ale art. 127 referitoare la caracterul public al ședințelor de judecată, precum și ale art. 6 pct. 1 teza întâi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării instanței de contencios constituțional, dispozițiile art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală au fost abrogate prin articolul unic al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55 din 25 iunie 2004

pentru modificarea Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004.

Întrucât potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare [...]", excepția ridicată a devenit inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Tănase Gheorghe în Dosarul nr. 2.876/2004 al Tribunalului Dâmbovița - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 octombrie 2004.