Decizia nr. 532/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40^1 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Societatea Comercială "Euro Trading Chemicals" - S.R.L. în Dosarul nr. 898/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

La apelul nominal răspunde Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin consilier juridic, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul părții prezente solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, fiind invocată în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se apreciază că, prin scutirea de plată taxelor de timbru pentru autorități și instituții publice bugetare, nu se aduce atingere dreptului de liber acces la justiție. Totodată, principiul egalității în fața legii nu este încălcat, întrucât taxele respective se fac venit la bugetul de stat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 martie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 898/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Euro Trading Chemicals" - S.R.L.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11, 16, 21 și art. 56 alin. (2) din Constituție, precum și celor ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Se arată că, prin scutirea de la plata taxelor de timbru numai a instituției publice, prevederile criticate "creează o discriminare vădită între părțile care sunt scutite de plată taxei de timbru și celelalte părți implicate în proces (care nu sunt instituții publice) obligate la plata acestei taxe". Autorul excepției consideră, totodată, că "prin aceste taxe se instituie o condiționare efectivă și o îngrădire a exercitării dreptului constituțional al părții de a se adresa justiției".

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială, formulându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, consideră că aceasta este neîntemeiată. Se arată că prevederile criticate "se referă expres la instituția implicată în procesul de privatizare, nepermițând aplicarea prin extrapolare la alte categorii de beneficiari, și, fiind de strictă interpretare, ea nu este de natură să înfrângă regula concretizată în principiul constituțional al egalității în drepturi". În acest sens, este menționată jurisprudența Curții Constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Referitor la critica de neconstituționalitate în raport cu dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, se apreciază că este neîntemeiată, întrucât "acest articol consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. Acest text constituțional nu este incident în ceea ce privește relațiile dintre persoanele juridice decât în măsura în care, prin intermediul acestora, cetățenii își exercită un drept constituțional, ceea ce nu este cazul în speță".

Guvernul, în punctul său de vedere, mai arată că dispozițiile criticate nu încalcă nici prevederile art. 21 din Constituție, în condițiile în care scutirea de la plata taxelor de timbru și a cauțiunilor stabilite de lege pentru sesizarea instanțelor judecătorești, a instituțiilor publice implicate în procesul de privatizare, "plată ce constituie o obligație și nu un drept, reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului pe care acesta îl exercită în considerarea anumitor situații determinate, cum sunt cele privind legătura strânsă cu bugetul statului și realizarea unui interes public". Totodată, se menționează că, prin deciziile nr. 211 din 7 decembrie 1999 și nr. 210 din 10 iulie 2002, "Curtea Constituțională a statuat în mod constant că accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitatea acestuia".

Guvernul apreciază în continuare că "dispozițiile constituționale ale art. 56 alin. (2) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale și cele ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, precum și ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt incidente în cauză, neavând legătură cu reglementările cuprinse de textele legale criticate".

Dispozițiile

art. 40^1 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 , introduse prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2002 , arată Guvernul, au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea pronunțându-se, prin deciziile nr. 461 din 2 decembrie 2003, nr. 24 din 27 ianuarie 2004 și nr. 153 din 30 martie 2004, în sensul că aceste prevederi sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 40^1 din Legea nr. 137 din 28 martie 2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, dispoziții introduse prin

art. I pct. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 540/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 19 decembrie 2003, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 18 din Ordonanța Guvernului nr. 36/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 191/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004.

Dispozițiile legale criticate au următorul conținut:

- Art. 40^1: "Cererile formulate de instituția publică implicată, în legătură cu calitatea de acționar la societățile comerciale aflate în portofoliul acesteia, cu procesul de privatizare, cu obligațiile decurgând din contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni, cu obligațiile prevăzute de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 , aprobată prin

Legea nr. 44/1998 , cu modificările și completările ulterioare, sau de prezenta lege, cu executarea hotărârilor judecătorești și cu orice alte acte procedurale, efectuate de și pentru aceasta, sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, cauțiuni și orice alte taxe care se fac, potrivit legii, venit la bugetul de stat."

Din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că în concepția autorului acesteia dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11, art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) și (3), precum și ale art. 56 alin. (2) din Constituție, prevederi care au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.";

- Art. 11: "(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziții contrare Constituției, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituției.";

- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 21 alin. (1), (2) și (3): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.";

- Art. 56 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale."

Totodată, sunt invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, dispozițiile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședințe poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate. Prin deciziile: nr. 461 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2004; nr. 24 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 27 februarie 2004; nr. 153 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 10 mai 2004; nr. 264 din 22 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 13 august 2004, Curtea, respingând excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 , a constatat că nu sunt încălcate dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) și (2) și nici ale art. 21 din Constituție.

De altfel, anterior, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit, de principiu, că reglementarea taxelor de timbru în justiție nu este contrară dreptului de liber acces la justiție, iar principiul egalității în fața legii nu este încălcat, în condițiile în care se pune problema scutirii de la plata taxelor de timbru pentru autorități și instituții publice bugetare, ținându-se seama de faptul că taxele respective se fac venit la bugetul de stat.

Soluțiile pronunțate și considerentele care au stat la baza acestora își mențin valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenței Curții.

Fiind excluse orice privilegii sau discriminări în plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, Curtea nu poate reține nici critica de neconstituționalitate cu privire la încălcarea art. 56 alin. (2) din Constituție, precum și a art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40^1 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Societatea Comercială "Euro Trading Chemicals" - S.R.L. în Dosarul nr. 898/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 decembrie 2004.