Decizia nr. 15/2005

Ion Predescu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală, ridicată de David Lucian în Dosarul nr. 4.619/2004 al Curții de Apel Suceava - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 415 D/2004, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Dănilă Suciu în Dosarul nr. 4.618/2004 al Curții de Apel Suceava - Secția penală. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 415 D/2004 la Dosarul nr. 414D/2004, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 9 iulie 2004, pronunțate în dosarele nr. 4.618/2004 și nr. 4.619/2004, Curtea de Apel Suceava - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepțiile au fost ridicate de David Lucian și Dănilă Suciu în dosarele de mai sus, având ca obiect soluționarea recursurilor declarate de aceștia împotriva încheierilor nr. 202 și nr. 203 din 6 iulie 2004, pronunțate de Tribunalul Suceava - Secția penală în dosarele nr. 5.157/2004 și nr. 5.158/2004, prin care au fost respinse, ca nefondate, cererile inculpaților de revocare a măsurii arestării preventive.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece nu prevăd posibilitatea declarării recursului și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive, încălcându-se prin aceasta prevederile art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție.

Curtea de Apel Suceava - Secția penală arată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140^3 din Codul de procedură penală, față de art. 21 din Constituție, este neîntemeiată. Totodată, instanța consideră că textul legal criticat este în concordanță cu prevederile art. 5 pct. 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu îngrădesc, ci, dimpotrivă, permit accesul liber la justiție, fiind în concordanță cu dispozițiile și principiile Constituției și ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Avocatul Poporului apreciază ca fiind neîntemeiată critica de neconstituționalitate adusă dispozițiilor art. 140^3 din Codul de procedură penală. Astfel, consideră că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 21 din Constituție, ci "asigură tocmai accesul la justiție, în condițiile în care, împotriva încheierii prin care se dispune, în timpul urmăririi penale, luarea măsurii arestării preventive a învinuitului sau inculpatului, împotriva încheierii prin care se dispune revocarea, înlocuirea, încetarea sau prelungirea arestării preventive, precum și împotriva încheierii de respingere a propunerii de arestare preventivă, învinuitul sau inculpatul și procurorul pot face recurs la instanța superioară în termen de 24 de ore". De asemenea, invocând jurisprudența Curții Constituționale în legătură cu aplicarea art. 5 pct. 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, apreciază că dispozițiile art. 140^3 din Codul de procedură penală dau expresie dreptului persoanei arestate de a se plânge înaintea unui tribunal competent asupra măsurii de arestare sau deținere luate împotriva sa.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost introduse prin

Legea nr. 281/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, și, ulterior, modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 26 octombrie 2003, având următorul conținut: "Împotriva încheierii prin care se dispune, în timpul urmăririi penale, luarea măsurii arestării preventive a învinuitului sau inculpatului, împotriva încheierii prin care se dispune revocarea, înlocuirea, încetarea sau prelungirea arestării preventive, precum și împotriva încheierii de respingere a propunerii de arestare preventivă, învinuitul sau inculpatul și procurorul pot face recurs la instanța superioară în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă."

În opinia autorilor excepției aceste dispoziții de lege contravin prevederilor art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile de lege criticate, cu raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constată că folosirea căilor de atac se realizează în condițiile legii, astfel cum prevede art. 129 din Constituție. Prin urmare, este de competența exclusivă a legiuitorului de a stabili care sunt căile de atac și în ce condiții pot fi exercitate, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, care prevede: "Competența [...] și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege." De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. (7) din Constituție, "Încheierile instanței privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege". Faptul că încheierea de ședință prin care s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu este supusă separat căii de atac a recursului nu aduce atingere dreptului unei persoane de a se adresa justiției sau a posibilității de a se folosi căile de atac stabilite de legea procedurală.

Lipsa reglementării privind exercitarea căii de atac a recursului împotriva unor atare încheieri se justifică prin nevoia de a se evita tergiversarea inutilă a soluționării fondului cauzei.

De asemenea, este de reținut că liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește. Accesul liber la justiție nu înseamnă însă că el trebuie asigurat la toate căile de atac prevăzute de lege - apel, recurs etc. -, deoarece, astfel cum s-a arătat, competența și căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situații diferite, sens în care s-a statuat prin

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 .

Totodată, Curtea Constituțională a stabilit, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în legătură cu aplicarea art. 5 pct. 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că aceste prevederi dau expresie dreptului persoanei arestate de a se plânge înaintea unui tribunal competent asupra măsurii de arestare sau deținere luate împotriva sa, neavând semnificația reglementării unei căi ulterioare îndreptate împotriva soluției date de instanța competentă ( Decizia nr. 179/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 august 2001).

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de David Lucian și Dănilă Suciu în dosarele nr. 4.618/2004 și nr. 4.619/2004 ale Curții de Apel Suceava - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2005.