Decizia nr. 59/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Carol Nicolae Feher, Mariana Dana Feher, Margareta Liliana Baczai (căsătorită Șter), Maria Șter și Ștefan Șter în Dosarul nr. 1.836/2003 al Tribunalului Maramureș - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de contencios constituțional prin

Decizia nr. 468/2004 , iar până în prezent nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei jurisprudențe.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.836/2003, Tribunalul Maramureș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de inculpații Carol Nicolae Feher, Mariana Dana Feher, Margareta Liliana Baczai (căsătorită Șter), Maria Șter și Ștefan Șter, prin apărătorul ales, în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, deoarece, potrivit art. 289 din același cod, judecata se desfășoară potrivit principiilor privitoare la oralitate, nemijlocire și contradictorialitate, tocmai pentru a asigura pe deplin persoanei cercetate dreptul fundamental la apărare. Or, de vreme ce martorul a fost audiat în faza de urmărire penală în absența inculpaților sau a apărătorului ales, recitirea depoziției acestuia în faza de judecată este de natură a afecta grav dreptul la apărare și la un proces echitabil, întrucât îi privează pe inculpați de posibilitatea de a pune întrebările necesare apărării.

Tribunalul Maramureș - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală se aplică în situații obiective excepționale, în care martorul audiat în faza de urmărire penală nu se mai poate prezenta pentru a fi ascultat de instanța de judecată. În acest caz legea prevede posibilitatea citirii declarației martorului, punerea ei în discuție și luarea în considerare la pronunțarea hotărârii.

Potrivit art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, în cursul urmăririi penale apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, inclusiv la audierea martorilor. În situația în care martorul nu a fost audiat în prezența sa, apărătorul are dreptul de a solicita reaudierea acestuia, chiar și în momentul prezentării materialului de urmărire penală. Aprecierea declarației martorului este însă un atribut al instanței de judecată, care se va pronunța asupra fondului cauzei prin coroborarea tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului penal.

De altfel, inculpatul nemulțumit de dispoziția instanței în aplicarea articolului legal criticat poate ataca hotărârea prin căile de atac prevăzute de lege și, pe cale de consecință, nu se poate susține că art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală aduce atingere art. 24 din Legea fundamentală și art. 6 pct. 3 lit. d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul României apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece legea procesual penală română permite audierea martorilor în toate etapele procesuale. Potrivit art. 172 din Codul de procedură penală, învinuitul sau inculpatul are posibilitatea de a asista direct ori indirect, prin apărător, la audierea martorilor în cursul urmăririi penale. Cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală inculpatului i se aduc la cunoștință toate probele administrate în cauză, ocazie cu care acesta are posibilitatea să solicite în apărarea sa administrarea unor noi probe, cum ar fi confruntarea cu martorii audiați în tot cursul urmăririi penale.

În legătură cu susținerea autorilor excepției, în sensul că prevederile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil consfințit de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Guvernul arată că, în sensul practicii europene, conceptul de proces echitabil nu implică în mod necesar existența mai multor grade de jurisdicție, a unor căi de atac al hotărârilor judecătorești, nici, pe cale de consecință, posibilitatea exercitării acestor căi de atac - inclusiv a celor extraordinare - de către toate părțile din proces.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate referitoare la procedura de urmat în situația în care ascultarea martorului nu mai este posibilă nu sunt contrare prevederilor constituționale referitoare la dreptul la apărare. Astfel, în cazul în care martorul nu se mai poate prezenta pentru a fi audiat în instanță, punerea în discuție și valorificarea declarației date de acesta în cursul urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legale, nu poate afecta dreptul la apărare al inculpatului. Totodată, este în interesul aflării adevărului în procesul penal să se țină seama de declarațiile martorului audiat în faza de urmărire penală, aflat în imposibilitate de a fi audiat în cea de-a doua fază a procesului penal.

În plus, dispozițiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală au fost adoptate în considerarea unor situații obiective excepționale, fără ca dreptul la apărare al inculpatului să fie încălcat, deoarece acesta are posibilitatea de a participa la audierile martorilor în cursul urmăririi penale, în condițiile prevăzute de art. 172 din Codul de procedură penală, iar dacă se consideră prejudiciat poate folosi împotriva hotărârilor judecătorești căile de atac prevăzute de lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: "Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanța dispune citirea depoziției date de acesta în cursul urmăririi penale și va ține seama de ea la judecarea cauzei."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, precum și ale art. 6 pct. 3 lit. d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra dispozițiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală s-a mai pronunțat, statuând că acestea sunt constituționale. Astfel, prin

Decizia nr. 468 din 4 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2004, pronunțându-se în legătură cu critica potrivit căreia prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 24, Curtea a constatat că dreptul la apărare al inculpatului nu este afectat de valorificarea unei depoziții date în cursul urmăririi penale de către martorul care, din motive obiective, nu s-a putut prezenta în fața instanței pentru o nouă declarație. Inculpatul poate cunoaște declarația dată de un martor în cursul urmăririi penale fie prin apărătorul său, care are dreptul să asiste la audierea martorului, fie cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, având posibilitatea de a cere confruntarea cu acesta. De altfel, instanța de judecată are deplina libertate de a aprecia o declarație de martor dată în faza de urmărire penală, pronunțându-se asupra concludenței, pertinenței și utilității ei abia după coroborarea acesteia cu celelalte probe administrate în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Carol Nicolae Feher, Mariana Dana Feher, Margareta Liliana Baczai (căsătorită Șter), Maria Șter și Ștefan Șter în Dosarul nr. 1.836/2003 al Tribunalului Maramureș - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 februarie 2005.