Decizia nr. 64/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Bracon în Dosarul nr. 1.389/2004 al Judecătoriei Hârlău.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, deoarece nu se poate susține că se aduce atingere liberului acces la justiție, întrucât, indiferent de soluția pronunțată în cauză, partea interesată are posibilitatea de a contesta actele emise de procuror în faza de urmărire penală, uzând atât de dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, cât și de celelalte drepturi procesuale prevăzute de același cod în faza de cercetare judecătorească.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.389/2004, Judecătoria Hârlău a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 53 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Ioan Bracon în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva măsurilor luate de procuror.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că art. 53 din Codul de procedură penală nu prevede nici o cale de atac împotriva ordonanței de soluționare a cererii de recuzare. Dacă în cadrul procedurii de soluționare a unei cereri de recuzare în cursul judecății este prevăzută calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea (art. 52 alin. 7 a fost însă abrogat prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2004

pentru modificarea Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004), în situația soluționării unei cereri de recuzare a procurorului sau a parchetului, art. 278^1 din Codul de procedură penală nu prevede nici o posibilitate pentru persoana interesată de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.

Judecătoria Hârlău opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece prevederile art. 53 din Codul de procedură penală contravin art. 21 din Constituție, referitoare la liberul acces la justiție, întrucât, în actuala reglementare a Codului de procedură penală, petentul nemulțumit de soluția dată cu privire la cererea de recuzare a tuturor procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău nu are posibilitatea de a ataca această soluție în fața unei instanțe judecătorești.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul României apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate, referitoare la procedura de soluționare a declarațiilor de abținere sau a cererilor de recuzare în cursul urmăririi penale, sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale și convențiile internaționale privitoare la drepturile omului. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, astfel încât legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, cum sunt cele referitoare la abținere și recuzare, precum și modalități diferite de exercitare a drepturilor procesuale.

De asemenea, potrivit art. 129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Rezultă, așadar, că, potrivit Legii fundamentale, legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa procedura de judecată, precum și căile de atac și condițiile exercitării acestora. Procedura de soluționare a cererilor de abținere sau de recuzare face parte integrantă din procedura de judecată, fiind reglementată în conformitate cu prevederile constituționale.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prin prevederile legale supuse controlului se instituie o procedură specială de soluționare a cererii de recuzare în cursul urmăririi penale, care nu aduce atingere intereselor părților, ci, dimpotrivă, contribuie la evitarea unor tergiversări în soluționarea cauzei, rezolvându-se un incident procesual, iar nu fondul litigiului. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 135/2001 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 53 din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: "În cursul urmăririi penale, asupra abținerii sau recuzării persoanei care efectuează cercetarea penală ori a procurorului se pronunță procurorul care supraveghează cercetarea penală sau procurorul ierarhic superior.

Cererea de recuzare privitoare la persoana care efectuează cercetarea penală se adresează fie acestei persoane, fie procurorului. În cazul în care cererea este adresată persoanei care efectuează cercetarea penală, aceasta este obligată să o înainteze împreună cu lămuririle necesare, în termen de 24 de ore, procurorului, fără a întrerupe cursul cercetării penale.

Procurorul este obligat să soluționeze cererea în cel mult 3 zile, printr-o ordonanță.

Cererea de recuzare care privește pe procuror se soluționează în același termen și în aceleași condiții de procurorul ierarhic superior.

Abținerea se soluționează potrivit dispozițiilor din alin. 3 și 4, care se aplică în mod corespunzător."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul oricărei persoane de a se adresa neîngrădit justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 53 din Codul de procedură penală reglementează procedura recuzării persoanelor care efectuează cercetarea penală ori a procurorului. Această procedură a fost instituită pentru a asigura imparțialitatea procesului penal în faza de urmărire penală și pentru a proteja organele de urmărire penală și Ministerul Public de suspiciunile de abuz și de părtinire.

Reglementarea a fost concepută totodată cu grija de a nu facilita tergiversarea procesului sau, prin exercitarea abuzivă a dreptului de recuzare, blocarea activității organelor judiciare, cu consecințe inacceptabile pentru apărarea ordinii de drept și a drepturilor și intereselor societății.

În cauză nu poate fi primită susținerea autorului excepției, în sensul că, întrucât legea nu prevede o cale de atac în justiție împotriva ordonanței de respingere a cererii de recuzare - în speță erau recuzați toți procurorii unui parchet -, se încalcă prevederile art. 21 din Constituție, dat fiind că nu intră în competența Curții Constituționale să cenzureze omisiunile de reglementare, ci numai conformitatea dispozițiilor legale în vigoare cu normele și principiile Constituției.

Pe de altă parte, dispozițiile legale atacate nu îl împiedică pe autorul excepției să-și apere în justiție drepturile și interesele în legătură cu obiectul cauzei în care este cercetat, el având posibilitatea să se apere în fața instanței de judecată a procesului - dacă s-a emis rechizitoriul - sau prin plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată - în cazul în care dosarul a fost soluționat de către procuror în acest sens.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Bracon în Dosarul nr. 1.389/2004 al Judecătoriei Hârlău.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 februarie 2005.