Decizia nr. 35/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Virgil Guran și Elena Clinci în Dosarul nr. 11.189/RG/2004 al Curții de Apel Cluj - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca nefondată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 11.189/RG/2004, Curtea de Apel Cluj - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de inculpații Virgil Guran și Elena Clinci (fostă Rîșnovean) în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluționarea unei cauze penale în recurs.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textul legal criticat exclude folosirea căii de atac a recursului în cazul deciziilor pronunțate în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor. Această situație este, în opinia lor, de natură a lipsi de eficiență dispozițiile art. 385^1 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, deoarece partea interesată este în imposibilitate de a exercita dreptul la apărare și de acces liber la justiție în cazul unor excepții ridicate în calea de atac a apelului. Limitarea exercitării recursului împotriva deciziilor pronunțate în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, apare ca neconstituțională în raport cu art. 21 din Legea fundamentală, deoarece limitează și posibilitatea de a ataca încheierile premergătoare soluționării apelului, ajungându-se la situația ca justițiabilul să nu se bucure de nici un mijloc eficient de a-și apăra drepturile și interesele legitime vizate de excepțiile ridicate în prima cale de atac. Pe cale de consecință, este îngrădit nu numai dreptul liberului acces la justiție, ci și dreptul la apărare, care presupune, în mod necesar, existența posibilității justițiabilului de a invoca nelegalitatea unei dispoziții a instanței de judecată, neacordarea sau încălcarea unui drept procesual ori nesoluționarea unei excepții ridicate, context în care dreptul la apărare nu poate fi privit disociat de dreptul la un proces echitabil și de dreptul de petiționare în vederea apărării celorlalte drepturi și interese legitime.

Curtea de Apel Cluj - Secția penală opinează că excepția este neîntemeiată, deoarece textul legal criticat este în deplină concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. (1), (2) și (3) și ale art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală. Prevederile legale criticate reglementează folosirea căii de atac a recursului. Or, stabilirea căilor de atac și a condițiilor în care ele pot fi exercitate intră în competența exclusivă a legiuitorului.

Faptul că împotriva deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzei nu se poate folosi calea de atac a recursului nu afectează dreptul la apărare al persoanelor, deoarece la rejudecarea fondului instanța de trimitere este obligată să examineze cauza sub toate aspectele, inclusiv cererile și excepțiile invocate de părți în cursul procesului.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul României arată că dispozițiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală constituie norme de procedură, or, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, procedura de judecată este prevăzută numai de lege. Textul legal criticat, stabilind regula generală potrivit căreia deciziile pronunțate în apel pot fi atacate cu recurs, exceptează de la această regulă situațiile în care, prin deciziile instanțelor de apel, s-a dispus rejudecarea cauzelor. Rațiunea este aceea că procesul penal se reia de la faza judecății în primă instanță.

Prin urmare, dispozițiile legale contestate nu ridică probleme de constituționalitate, ci de interpretare și de aplicare a legii. Așa fiind, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Părțile procesului penal își pot exercita dreptul la apărare în tot cursul procesului, fără nici o încălcare, deoarece dispozițiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală nu îngrădesc dreptul părților de a fi asistate de un avocat ales sau numit din oficiu.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, cum sunt și cele referitoare la hotărârile judecătorești supuse recursului, astfel încât accesul la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Noțiunea de proces echitabil nu implică imperios existența mai multor grade de jurisdicție, a unor căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești, nici, pe cale de consecință, posibilitatea exercitării acestor căi de atac de către toate părțile din proces.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală față de art. 24 din Legea fundamentală. Avocatul Poporului consideră că aceasta nu poate fi reținută. Faptul că nu se poate folosi calea de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorești prin care s-a dispus rejudecarea cauzei nu afectează drepturile procesuale ale inculpatului, avându-se în vedere că, la rejudecarea fondului, instanța este obligată să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "Pot fi atacate cu recurs: [...]

e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (3), referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, precum și cele ale art. 24 alin. (1), referitoare la garantarea dreptului la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, asupra constituționalității dispozițiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, s-a mai pronunțat, statuând că acestea sunt constituționale. Astfel, prin

Decizia nr. 481 din 9 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.143 din 2 decembrie 2004, pronunțându-se în legătură cu critica potrivit căreia art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale referitoare la garantarea dreptului la apărare, Curtea a constatat că textul legal criticat este în deplină concordanță cu art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală. Faptul că împotriva hotărârilor judecătorești prin care s-a dispus rejudecarea cauzei nu se poate folosi calea de atac a recursului nu afectează drepturile procesuale ale inculpatului, referitoare la garantarea dreptului la apărare, avându-se în vedere că la rejudecarea fondului instanța este obligată să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.

De asemenea, nu poate fi primită critica autorului excepției privitoare la încălcarea liberului acces la justiție și dreptului la un proces echitabil, întrucât, potrivit prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (2), legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată. Ca urmare, prin instituirea caracterului irevocabil al deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor nu se aduce atingere în nici un fel dreptului la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, se oferă tuturor părților interesate exercitarea acestui drept în condiții de echitate, întrucât, de vreme ce se procedează la o nouă judecată asupra fondului, partea interesată are posibilitatea să-și valorifice toate drepturile și interesele sale legitime fără nici un fel de limitări.

Cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudențe.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Virgil Guran și Elena Clinci în Dosarul nr. 11.189/RG/2004 al Curții de Apel Cluj - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 ianuarie 2005.