Decizia nr. 32/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206 din Codul penal, ridicată de Cornel Dumitru în Dosarul nr. 423/P/2004 al Tribunalului Călărași.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 septembrie 2004, pronunțată în Dosarul 423/P/2004, Tribunalul Călărași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206 din Codul penal, ridicată de Cornel Dumitru în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate îngrădesc libertatea de exprimare a gândurilor, opiniilor și credințelor, precum și libertatea de exprimare a creațiilor de orice fel prin intermediul presei scrise, formatoare de opinie la rândul său. Se arată că sintagma "care dacă ar fi adevărată" din textul incriminator îngrădește dreptul cititorului de a avea acces la orice informație de interes public și îl împiedică pe ziarist să scrie despre fapte săvârșite de persoane publice.

Tribunalul Călărași apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 30 alin. (1) din Constituție trebuie interpretate prin corelare și cu dispozițiile cuprinse în art. 30 alin. (6) din Legea fundamentală, care stabilesc limitele libertății de exprimare: ocrotirea demnității, onoarei, vieții particulare a persoanei, precum și a dreptului la propria imagine. Stabilirea prin lege a unor restrângeri sau sancțiuni, în acord cu dispozițiile Constituției, nu constituie o cenzură a libertății de exprimare și nici o împiedicare a accesului persoanei la informațiile de interes public.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția este neîntemeiată, deoarece demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și dreptul la propria imagine constituie valori supreme, a căror protecție se realizează inclusiv prin mijloace de drept penal. Incriminarea, prin textul de lege criticat, a faptelor care aduc atingere demnității persoanei este permisă atât de Constituție, prin art. 30 alin. (6), cât și de dispozițiile art. 10 pct. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind necesară pentru existența unei societăți democratice.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției. Se arată în acest sens că libertatea de exprimare nu este absolută și poate suferi restrângeri în măsura în care acestea sunt necesare pentru apărarea drepturilor și a libertăților altuia, una dintre aceste restrângeri fiind incriminarea calomniei, prin dispozițiile art. 206 din Codul penal. Totodată, se arată că prevederile criticate nu contravin nici art. 31 alin. (1) din Constituție, deoarece dreptul la informație garantează accesul persoanei la orice informație de interes public, dar nu în orice condiții.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 206 din Codul penal, potrivit cărora "Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară, ori disprețului public, se pedepsește cu închisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amendă.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală."

Autorul excepției consideră că aceste dispoziții legale sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 30 alin. (1), referitoare la libertatea de exprimare, precum și ale art. 31 alin. (1) privind dreptul persoanelor la informație, având următorul conținut:

- Art. 30 alin. (1): "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.";

- Art. 31 alin. (1): "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit."

Se susține, în esență, că sintagma "care dacă ar fi adevărată" din textul incriminator îngrădește dreptul cititorului de a avea acces la orice informație de interes public.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că asupra constituționalității dispozițiilor art. 206 din Codul penal, în raport cu aceleași critici, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 181 din 22 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 13 mai 2004, respectiv prin

Decizia nr. 276 din 24 iunie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 30 iulie 2004.

Prin deciziile menționate, respingând excepția ca neîntemeiată, Curtea a constatat că dispozițiile art. 206 din Codul penal, care incriminează și sancționează faptele de calomnie ca infracțiuni contra demnității persoanei, valoare supremă, garantată în statul de drept și consacrată în art. 1 alin. (3) din Constituție, nu încalcă prevederile constituționale ale art. 30 alin. (1), care reglementează libertatea de exprimare. Curtea a reținut în acest sens că libertatea de exprimare, astfel cum a este consfințită de art. 30 din Legea fundamentală, impune respectarea cerinței înscrise la alin. (6) al aceluiași articol, și anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și dreptul la propria imagine. Incriminarea infracțiunii de calomnie dă expresie, prin urmare, restrângerii dreptului la exprimare, prevăzută de art. 30 alin. (6) din Constituție, în scopul apărării unor valori care sunt de esența unei societăți democratice, în concordanță și cu art. 10 pct. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care reglementează posibilitatea limitării libertății de exprimare, după cum urmează: "Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru [...] protecția reputației sau a drepturilor altora [...]."

Cu aceleași prilejuri Curtea a mai constatat că art. 206 din Codul penal nu aduce atingere nici prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece nu încalcă dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public, ci constituie o garanție a informării corecte a persoanei.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, soluția și considerentele deciziilor mai sus menționate sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206 din Codul penal, ridicată de Cornel Dumitru în Dosarul nr. 423/P/2004 al Tribunalului Călărași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 ianuarie 2004.