Decizia nr. 181/2004

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206 din Codul penal, excepție ridicată de Cornel Dumitru în Dosarul nr. 3.456/2003 al Judecătoriei Călărași.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 57 D/2004, care are ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Cornel Dumitru în Dosarul nr. 3.457/2003 al Judecătoriei Călărași. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor sus-menționate, având în vedere conținutul identic al excepțiilor ridicate.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, și ale art. 164 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 57 D/2004 la Dosarul nr. 56 D/2004, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, se acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin încheierile din 19 ianuarie 2004 și din 21 ianuarie 2004, pronunțate în dosarele nr. 3.456/2003 și nr. 3.457/2003, Judecătoria Călărași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206 din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Cornel Dumitru, inculpat în dosarele menționate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se consideră că dispoziția legală criticată contravine prevederilor constituționale ale art. 30 alin. (1) referitor la libertatea de exprimare și ale art. 31 alin. (1) referitor la dreptul la informație. Se motivează că dispozițiile legale criticate îngrădesc libertatea de exprimare a gândurilor, opiniilor și credințelor, precum și libertatea de exprimare a creațiilor de orice fel prin intermediul presei scrise, formatoare de opinie la rândul ei. Sintagma "care dacă ar fi adevărată" din textul incriminator îngrădește dreptul cititorului de a avea acces la orice informație de interes public și împiedică pe ziarist să scrie despre fapte săvârșite de persoane publice.

Judecătoria Călărași apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea prin lege a unor restrângeri sau sancțiuni nu este incompatibilă nici cu libertatea de exprimare și nici cu dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public, atâta vreme cât acestea sunt absolut necesare pentru apărarea onoarei și demnității persoanei.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997

privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituții.

Președintele Camerei Deputaților apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 30 alin. (1) din Constituție, republicată, trebuie interpretate prin corelare și cu celelalte dispoziții cuprinse în art. 30 alin. (6) din Legea fundamentală, care stabilesc limitele libertății de exprimare: ocrotirea demnității, onoarei, vieții particulare a persoanei, precum și dreptului la propria imagine. Stabilirea prin lege a unor restrângeri sau sancțiuni, în acord cu dispozițiile Constituției, nu constituie o cenzură a libertății de exprimare și nici o împiedicare a accesului persoanei la informațiile de interes public.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și dreptul la propria imagine constituie valori supreme, consacrate de Constituția României, de dispozițiile art. 19 pct. 3 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și de dispozițiile art. 10 pct. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece art. 30 din Constituție, republicată, garantează în cuprinsul alin. (1) libertatea de exprimare, aducând în cuprinsul alin. (6) limitări și restrângeri acestei libertăți, necesare pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor. Incriminarea calomniei în art. 206 din Codul penal, ca infracțiune contra demnității, s-a făcut în scopul ocrotirii valorilor menționate, care sunt de esența unei societăți democratice. Se arată că prevederile art. 206 din Codul penal nu contravin nici art. 31 alin. (1) din Constituție, republicată, deoarece, prin sancțiunea pe care o instituie, garantează informarea corectă a opiniei publice.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 206 din Codul penal, care au următorul conținut: "Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară, ori disprețului public, se pedepsește cu închisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amendă.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală."

Aceste dispoziții sunt considerate de autorul excepției ca fiind neconstituționale în raport cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea fundamentală, referitoare la libertatea de exprimare, precum și cu cele ale art. 31 alin. (1) referitoare la dreptul persoanelor la informație. Textele constituționale invocate au următorul conținut:

- Art. 30 alin. (1): "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.";

- Art. 31 alin. (1): "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit."

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206 din Codul penal, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Prin dispozițiile art. 206 din Codul penal legiuitorul incriminează și sancționează faptele de calomnie ca infracțiuni contra demnității persoanei, valoare supremă, garantată în statul de drept și consacrată în art. 1 alin. (3) din Constituție, republicată. Libertatea de exprimare, astfel cum este consfințită de dispozițiile art. 30 din Constituție, republicată, impune respectarea cerinței înscrise în alin. (6) al aceluiași articol, și anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și dreptul la propria imagine. Incriminarea infracțiunii de calomnie dă expresie, așadar, restrângerii dreptului la exprimare, prevăzut de art. 30 alin. (6) din Constituție, republicată, în scopul apărării unor valori care sunt de esența unei societăți democratice. De altfel, posibilitatea limitării libertății de exprimare este prevăzută și în art. 10 pct. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care dispune că "Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru [...] protecția reputației sau a drepturilor altora [...]."

Curtea constată că art. 206 din Codul penal nu aduce atingere art. 31 alin. (1) din Constituție, republicată, deoarece nu încalcă dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public, ci constituie o garanție a informării corecte a persoanei. Curtea s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate invocate, prin mai multe decizii, dintre care menționăm

Decizia nr. 129 din 16 aprilie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 11 iunie 2002, și

Decizia nr. 298 din 8 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 14 august 2003. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluțiile și considerentele cuprinse în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față, așa încât excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206 din Codul penal urmează să fie respinsă.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și al

art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206 din Codul penal, excepție ridicată de Cornel Dumitru în dosarele nr. 3.456/2003 și nr. 3.457/2003 ale Judecătoriei Călărași.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2004.