Decizia nr. 114/1995

Viorel Mihai Ciobanu - președinte

Antonie Iorgovan - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Prin Încheierea din 12 mai 1995, pronunțată în Dosarul nr. 16.937/1994, Judecătoria Bacau a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1-4 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 59/1993, invocată de Rusu Gh. Nicolae. În susținerea excepției se arata ca reglementările din Codul de procedură civilă referitoare la competența sunt în contradictie cu Constituția și cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în sensul că, prin stabilirea judecătorilor ca instanțe de fond în litigiile legate de dreptul de proprietate, părțile nu dispun de accesul direct la Curtea Suprema de Justiție.

Judecătoria Bacau, exprimindu-și opinia, apreciază ca dispozițiile art. 1-4 din Legea nr. 59/1993 nu sunt în contradictie cu prevederile Constituției.

Curtea de Apel Bacau a sesizat, de asemenea, prin Încheierea din 5 iunie 1995, Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1-4 din Legea nr. 59/1993, ridicată de Donosa Tugui Vasile în Dosarul nr. 81/1995 al acestei instanțe și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 114C/1995. În susținerea excepției, Donosa Tugui Vasile arata ca dispozițiile art. 1-4 din Codul de procedură civilă, modificate, încalcă principiul constituțional al liberului acces la justiție, care, pentru părțile în proces, poate fi asigurat efectiv și real doar prin Curtea Suprema de Justiție.

Exprimindu-și opinia, Curtea de Apel Bacau apreciază ca excepția este vadit nefondata, întrucît prevederile art. 1-4 din Legea nr. 59/1993 nu încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 și ale art. 128 și nici pe cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Întrucît excepțiile de neconstituționalitate ridicate se referă la aceleași dispoziții legale (art. 1-4 din Codul de procedură civilă, modificate prin Legea nr. 59/1993), pentru mai buna administrare a justiției și pentru pronunțarea unei singure decizii, la Dosarul nr. 100C/1995 se conexeaza Dosarul nr. 114C/1995.

CURTEA,

având în vedere încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile art. 1-4 din Codul de procedură civilă, modificate prin Legea nr. 59/1993, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:

Curtea constata ca este competența să soluționeze excepțiile.

Dispozițiile art. 1-4 din Codul de procedură civilă, modificate prin Legea nr. 59/1993, au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate și Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 47 din 3 mai 1995, rămasă definitivă, ca urmare a respingerii recursului, prin Decizia nr. 96 din 24 octombrie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 24 noiembrie 1995.

Prin deciziile menționate, Curtea Constituțională a statuat ca prevederile art. 1-4 din Codul de procedură civilă, modificate, sunt constituționale, respingând, în consecința, excepția invocată ca vadit nefondata, în esenta pentru următoarele motive:

Legea nr. 59/1993 instituie, prin art. 1, o plenitudine de competența pentru judecătorii, prin art. 2 pct. 2 stabilește ca tribunalele judeca, în calitate de instanțe de apel, toate apelurile declarate împotriva hotărîrilor pronunțate de judecătorii în prima instanța, iar prin art. 3 curțile de apel judeca recursurile declarate împotriva hotărîrilor pronunțate de tribunale de apel. Faptul ca art. 4, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 59/1993, nu reglementează accesul la Curtea Suprema de Justiție pentru părțile nemultumite de soluțiile pronunțate în urma exercitării căilor de atac menționate nu înseamnă ca liberul acces la justiție prevăzut de art. 21 alin. (2) din Constituție este îngrădit, de vreme ce legea reglementează în modalitățile arătate căile de atac. Constituția nu cuprinde prevederi care să oblige la posibilitatea exercitării recursului la Curtea Suprema de Justiție ca ultima cale de atac.

Considerentele care fundamentează deciziile Curții Constituționale nr. 47 din 3 mai 1995 și nr. 96 din 24 octombrie 1995 subzistă și în speta de fața, întrucît nu exista nici un element nou care să o infirme și deci să facă necesară reconsiderarea lor.

Fața de cele arătate, excepțiile de neconstituționalitate ale prevederilor art. 1-4 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 59/1993, urmează a fi respinse ca vadit nefondate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Conexarea Dosarului nr. 114C/1995 la Dosarul 100C/1995.

2. Respinge ca vadit nefondate excepțiile de neconstituționalitate a art. 1-4 din Codul de procedură civilă, modificate prin Legea nr. 59/1993, invocate de Rusu Gh. Nicolae, cu domiciliul în București, str. Ionescu Gheorghe nr. 1, bl. 148, sc. 2, et. 2, ap. 66, sectorul 4, în Dosarul nr. 16.937/1994 al Judecătoriei Bacau și de Donosa Tugui Vasile, cu domiciliul în Bacau, str. Milcov nr. 114, sc. B, ap. 17, județul Bacau, în Dosarul nr. 81/1995 al Curții de Apel Bacau.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 14 noiembrie 1995.

-----------------------------------

prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu