Ordinul nr. 38/2004
privind aprobarea Codului de conduită pentru activitățile de recreere din zona costieră
prezumat în vigoare
În temeiul
art. 67 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 202/2002
privind gospodărirea integrată a zonei costiere, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 280/2003 , al
art. 5 alin. (8) din Hotărârea Guvernului nr. 408/2004
privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor, al
art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004
privind organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și al
art. 4 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 743/2003
privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății, cu modificările și completările ulterioare,
ministrul mediului și gospodăririi apelor, ministrul transporturilor, construcțiilor și turismului și ministrul sănătății emit următorul ordin:
Articol unic
Se aprobă Codul de conduită pentru activitățile de recreere din zona costieră, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
p. Ministrul mediului și gospodăririi apelor, Florin Stadiu, secretar de stat p. Ministrul transporturilor, construcțiilor și turismului, Ileana Tureanu, secretar de stat Ministrul sănătății, Ovidiu Brînzan
Anexa COD DE CONDUITĂ
pentru activitățile de recreere din zona costieră
I. Necesitatea integrării activităților de turism și recreere cu cele de conservare a mediului costier
Articolul 1
Ca oricare altă activitate care utilizează resursele mediului natural, activitatea de turism și recreere trebuie să fie compatibilă cu planurile locale, naționale și internaționale de conservare a resurselor mediului costier și de aceea:
a) activitățile de turism și de recreere trebuie să fie planificate la niveluri acceptabile, într-un mod în care să fie integrate aspectele socioeconomice, culturale, de mediu și sănătate;
b) activitățile de turism și dezvoltare a infrastructurii turismului care pot avea un impact negativ asupra cadrului natural și a biodiversității costiere trebuie supuse procedurii de evaluare a impactului acestora asupra mediului, în conformitate cu prevederile legale;
c) companiile responsabile pentru activitățile turistice și de recreere trebuie să coopereze cu organizațiile de mediu și alte grupuri de lucru pentru protecția mediului;
d) când este posibil, trebuie utilizate instrumente economice care să încurajeze sectorul privat să își asume responsabilități în realizarea unui turism durabil.
Articolul 2
Pentru implementarea direcțiilor de acțiune prevăzute mai sus turiștii trebuie să știe și să țină seama de următoarele:
a) agenții economici din turism au obligația de a conserva resursele naturale ale zonei de coastă și de a dezvolta turismul durabil;
b) pentru a vizita rezervațiile naturale sau ariile protejate sunt necesare permise eliberate de autoritățile competente;
c) este necesară cunoașterea regulilor și regulamentelor pentru protejarea cadrului natural și a speciilor pe cale de dispariție, evitându-se astfel activitățile de vânătoare și pescuit ale acestora;
d) opiniile turiștilor privind conservarea mediului natural vor fi luate în considerare de către manageri de turism, iar turiștii au datoria să le facă cunoscute.
II. Necesitatea conservării și protecției biodiversității mediului costier
Articolul 3
Ariile naturale din zona costieră românească sunt resurse naturale unice, care necesită protecție și conservare.
Articolul 4
Agenții economici care desfășoară activitate de turism pot sprijini menținerea ariilor protejate existente.
Agenții de turism care își desfășoară activitatea în zona costieră trebuie să respecte legislația sanitară în vigoare.
Articolul 5
Turismul și activitățile de recreere trebuie să sprijine conservarea naturii din zona costieră, incluzând protecția ecosistemelor (habitate, resurse vii), terestre/costiere/marine.
Articolul 6
Turismul trebuie să sprijine eforturile de restaurare a ariilor unde mediul a fost afectat în special prin activități proprii.
Articolul 7
Activitățile de recreere nu trebuie concentrate în ariile neafectate antropic, care au valori peisagistice, culturale, istorice sau științifice. De asemenea, trebuie luată în considerare opinia turiștilor în luarea deciziilor asupra unor acțiuni cum ar fi amplasarea de locații pentru recreere care ar putea afecta biodiversitatea marină și costieră.
III. Necesitatea utilizării resurselor naturale într-un mod durabil
Articolul 8
Sistemele de planificare a sejurului turiștilor trebuie adaptate pentru a se stabili o mai bună distribuție a turiștilor în perioada sezonului estival. Este recomandat să se stabilească un număr acceptabil de vizitatori pe baza capacității de suport a zonei.
Articolul 9
Activitățile recreaționale care includ vânătoarea și pescuitul în ariile sensibile din punct de vedere ecologic trebuie să fie în conformitate cu reglementările existente privind conservarea și utilizarea durabilă a speciilor și habitatelor.
Articolul 10
Turiștii trebuie să respecte semnele de avertizare din zonele cu activități de recreere și să nu aducă prejudicii ariilor naturale sălbatice care sunt de asemenea resurse naturale ale zonei de coastă. De asemenea, activitățile de recreere care implică utilizarea terenului vor trebui să se desfășoare cu respectarea regulamentelor locale de urbanism, în condițiile cerințelor de protecție a cadrului natural, a mediului zonei costiere și a sănătății.
IV. Necesitatea reducerii consumului de resurse, a deșeurilor solide și a poluării
Articolul 11
Reducerea poluării din diverse surse conduce la reducerea prejudiciilor aduse mediului costier, la îmbunătățirea imaginii turismului și la reducerea costurilor de menținere a stării mediului în condiții corespunzătoare prin:
a) încurajarea utilizării tehnicilor cu impact minimal pentru depozitarea deșeurilor solide, cum ar fi sistemele de reciclare și management al deșeurilor solide;
b) depozitarea deșeurilor într-un mod sigur și potrivit, care să nu afecteze mediul costier;
c) utilizarea produselor biodegradabile sau reciclabile pentru ambalarea produselor;
d) reducerea consumului de combustibil fosil și evitarea transportului motorizat pe cât posibil în zona litorală. Impactul negativ produs de transport asupra mediului costier trebuie să fie redus mai ales în zonele ecologice sensibile.
Articolul 12
Agenții economici cu activitate turistică au obligația de a respecta prevederile legale privind dotarea cu sisteme efective de tratare a deșeurilor și, dacă este posibil, cu surse de energie naturală (solară, eoliană).
Articolul 13
Reducerea consumului de energie, apă caldă și utilizarea transportului public cu vehicule care nu au impact negativ asupra mediului pot să conducă la menținerea calității mediului natural în zona de coastă și la practicarea unui turism durabil.
V. Necesitatea luării în considerare a culturii și specificului local
Articolul 14
La elaborarea planului general de urbanism, a planurilor urbanistice zonale și a planurilor urbanistice de detaliu din zona costieră trebuie să se stabilească faptul ca noile construcții, inclusiv cele cu destinație turistică, să se realizeze în concordanță cu arhitectura și tradițiile locale.
Articolul 15
Activitățile de recreere trebuie să respecte drepturile și dorințele localnicilor, să ofere oportunități pentru întreaga comunitate de a lua parte la discuțiile și consultările privind problemele de planificare a activităților de recreere.
Articolul 16
Trebuie luate în considerare tradițiile locale atunci când se construiesc locuri de cazare, iar arhitectura acestora trebuie să se armonizeze cu mediul și peisajul zonei costiere.
Articolul 17
Activitățile de turism trebuie să ofere posibilitatea utilizării patrimoniului local, cultural și tradițional împreună cu vizitatorii.
Articolul 18
Se recomandă ca turiștii să aibă în vedere următoarele:
a) înainte de a vizita un loc de vacanță să se documenteze și să cunoască obiceiurile și cultura localnicilor;
b) să ceară permisiunea de a fotografia anumite locuri sau de a intra pe proprietatea localnicilor;
c) să respecte cultura acestora și să nu o impună pe a lor;
d) să respecte sfaturile ghizilor referitor la obiceiurile locale.
VI. Necesitatea protejării valorilor de patrimoniu cultural de interes național și local
Articolul 19
Valorile de patrimoniu cultural sunt importante pentru dezvoltarea durabilă a turismului, deci trebuie păstrate pentru generațiile viitoare. Dezvoltarea activităților de recreere este reglementată de regulamentele locale de urbanism, în condițiile protejării valorilor de patrimoniu, în conformitate cu prevederile legale.
Articolul 20
Inscripționările valorilor de patrimoniu de către turiști sunt interzise și se pedepsesc conform legii.
VII. Necesitatea realizării de beneficii pentru comunitățile locale
Articolul 21
În planificarea activităților de recreere, pentru punerea în valoare a aspectelor culturale și de mediu ce pot aduce mari beneficii și pot minimiza pierderile, vor fi implicate comunitățile locale.
Articolul 22
Creșterea calității activităților de turism și recreere se poate asigura prin:
a) identificarea și sprijinirea implicării comunității locale și a parteneriatelor pentru turism;
b) recrutarea și instruirea localnicilor pentru a fi angajați în activitățile de recreere.
Articolul 23
Turiștii trebuie să ia în considerare faptul că veniturile provenite din activitățile de turism și de recreere contribuie la dezvoltarea economică a comunității din zona de coastă. Pe cât posibil, turiștii sunt sfătuiți să achiziționeze produse autohtone locului vizitat, care să contribuie la creșterea economiei locale. De asemenea, sunt sfătuiți să folosească agențiile locale pentru excursii organizate și tour operatori locali.
VIII. Necesitatea educației și instruirii personalului pentru un turism durabil
Articolul 24
În procesul de educație și instruire a personalului din turism și pentru activitățile de recreere trebuie incluse problemele de mediu, aspecte de promovare și protejare a sănătății, culturale, sociale și de legislație. Acest tip de instruire va crește calitatea turismului desfășurat în zona costieră. De aceea, personalul din turism trebuie să constituie un model pentru turiști, comportându-se responsabil și încurajând turiștii să procedeze în același mod. Totodată, personalul trebuie să fie informat și să dețină date actualizate privind regulamentele și legislația în vigoare.
Articolul 25
Turiștii sunt sfătuiți să aleagă locul de vacanță prin tour operatori, agenții de turism sau manageri de hotel, care au în planul lor de management obiective vizând conservarea resurselor naturale (aplicarea managementului deșeurilor solide, al apei și energiei).
Turiștii pot să își aleagă locul de recreere în funcție de:
a) nivelul de instruire a personalului pentru aplicarea principiilor de conservare a resurselor naturale;
b) certificarea locului de cazare de către asociații care promovează conservarea resurselor naturale;
c) certificarea locurilor de recreere (de exemplu, distincția Blue Flag pentru porturi de agrement și plaje curate).
IX. Necesitatea practicării unui turism educațional
Articolul 26
Activitatea de turism oferă cele mai mari beneficii pentru economia locală și nu va provoca daune atunci când turiștii învață să respecte obiceiurile locale și mediul natural al zonei costiere. Cunoștințele și experiența acumulate de turiști pot să îi facă pe aceștia să se simtă responsabili și direct implicați în conservarea mediului.
Articolul 27
Informații despre problemele de mediu, culturale și sociale trebuie să fie oferite turiștilor ca o parte componentă a atitudinilor și acțiunilor turismului responsabil.
Articolul 28
Turiștii care își aleg locul de vacanță pe litoralul românesc vor căuta:
a) să își îmbunătățească cunoștințele despre protecția și conservarea mediului marin și costier;
b) să încurajeze eforturile locale de conservare a naturii;
c) să aleagă excursii care să le ofere informații despre climă, specii, habitate, cultură și obiceiuri locale.
X. Necesitatea conformării cu reglementările în vigoare
Articolul 29
Dezvoltarea activităților de turism și de recreere din zona costieră trebuie să respecte cadrul natural, caracterul și capacitatea fizică și socială a mediului în care acestea se desfășoară.
Articolul 30
Se vor pune la dispoziția turiștilor informații despre activitățile de turism și impactul acestora asupra mediului și sănătății, precum și regulamentele în vigoare aplicabile în zonă.
Articolul 31
Activitățile de turism și recreere trebuie să fie în conformitate cu prevederile convențiilor internaționale și naționale și să respecte legile cu privire la protecția zonei costiere.
Articolul 32
Cei care sunt responsabili pentru dezvoltarea activităților de turism trebuie să ia în considerare, oricând este necesar, implementarea adecvată a regulilor de protecție a mediului și a sănătății.
Articolul 33
Turiștii trebuie să respecte regulile și regulamentele și să acorde o atenție deosebită indicatoarelor și marcajelor.
__________________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.