Decizia nr. 163/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 241/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Richard Tamas Kiss în Dosarul nr. 8.144/2004 al Judecătoriei Arad.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că Botco Vinesiu Adrian Marcel a depus la dosarul Curții Constituționale o cerere prin care solicită introducerea sa în cauză pentru susținerea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost invocată de autorul acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii.

Curtea respinge cererea întrucât, potrivit prevederilor

art. 29 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , aceasta "(1)(...) decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial (...)", iar "(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. (...)"

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate. Se mai arată că legiuitorul a protejat în mod egal interesele chiriașului și ale proprietarului, stabilind și condițiile în care acesta din urmă poate refuza reînnoirea contractului de închiriere, în temeiul

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 8.144/2004, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 241/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Richard Tamas Kiss.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Constituție. Se arată că " art. 14 alin. (1) din Legea nr. 241/2001 " nu exclude din sfera sa de aplicare anumite imobile aflate într-o situație specială, cum este și imobilul în litigiu, asupra căruia statul nu a avut titlu de proprietate intabulat în Cartea funciară, potrivit prevederilor legale în vigoare la data preluării. Autorul excepției susține că proprietarii unor astfel de imobile ar trebui exceptați de la reînnoirea contractului de închiriere, prevăzută de textul de lege criticat. În lipsa acestei exceptări este încălcat dreptul de proprietate, prin imposibilitatea exercitării atributului dispoziției de către aceștia.

Judecătoria Arad apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Constituție, legiuitorul are posibilitatea, pe de o parte, "să stabilească diferite reguli privind conținutul și limitele dreptului de proprietate", și, pe de altă parte, "să instituie reguli care să armonizeze incidența altor drepturi fundamentale ale cetățenilor, altele decât cel de proprietate, în considerarea unor interese specifice, astfel încât aceste drepturi fundamentale să nu fie suprimate prin modul în care dreptul de proprietate este reglementat". Se mai arată, invocându-se jurisprudența Curții Constituționale, că prelungirea contractelor de închiriere este o măsură de protecție a chiriașilor, întemeiată pe dispozițiile constituționale care prevăd obligația statului de a adopta măsuri de protecție socială care să asigure cetățenilor un nivel de trai decent. Noțiunea de trai decent cuprinde, potrivit art. 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, și dreptul la locuință. În concluzie, textul de lege criticat creează un echilibru între interesele proprietarilor și cele ale chiriașilor, deoarece "închirierea este un simplu act de administrare, care nu afectează atributul dispoziției, în cadrul dreptului de proprietate".

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că textul de lege criticat urmărește realizarea protecției chiriașilor, prin îmbinarea interesului general cu cel particular, respectând, totodată, dreptul de proprietate, ale cărui conținut și limite sunt, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, stabilite prin lege. Se consideră că închirierea reprezintă un act de administrare, iar prelungirea contractelor la cererea chiriașilor, precum și posibilitatea reînnoirii acestora reprezintă limitări ale dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate de stat și redobândite de foștii proprietari, în deplină conformitate cu ansamblul dispozițiilor constituționale.

Avocatul Poporului arată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 , astfel cum a fost modificat prin dispozițiile articolului unic pct. 7 din

Legea nr. 241/2001 . Se apreciază că aceste prevederi legale sunt constituționale, deoarece, stabilind condițiile în care are loc reînnoirea contractului de închiriere, ele nu afectează în nici un mod exercitarea de către proprietar a dreptului de proprietate asupra locuinței, cu atât mai mult cu cât acesta are posibilitatea de a refuza reînnoirea locațiunii, potrivit

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 . Se mai arată, invocându-se jurisprudența Curții Constituționale, că reglementarea contractului de închiriere nu privește regimul proprietății.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții Constituționale din 2 noiembrie 2004, îl constituie prevederile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 241/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.

În realitate, obiectul excepției este pct. 7 al articolului unic din

Legea nr. 241/2001 , în ceea ce privește modificarea art. 14 alin. (1), potrivit căruia

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

va avea următorul cuprins:

"La expirarea termenului de închiriere stabilit conform prezentei ordonanțe de urgență chiriașul are dreptul la reînnoirea contractului, pentru aceeași perioadă, dacă părțile nu modifică prin acord expres durata închirierii."

Așadar, prin prezenta decizie, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acestui text de lege, care, în opinia autorului excepției de neconstituționalitate, contravine art. 44 alin. (1) din Constituție, care prevede: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Potrivit textului de lege criticat, la expirarea termenului de închiriere a unui imobil cu destinația de locuință, chiriașul are dreptul la reînnoirea contractului, pentru aceeași perioadă, dacă părțile nu modifică prin acord expres durata închirierii.

Autorul excepției, proprietar al unui imobil ce intră sub incidența textului de lege criticat, susține că aceste prevederi legale încalcă dispozițiile constituționale referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată, deoarece nu exclud din sfera lor de aplicare anumite imobile aflate într-o situație specială, cum este și cazul celui în litigiu, asupra căruia statul nu a deținut, în opinia autorului excepției de neconstituționalitate, un drept de proprietate intabulat în Cartea funciară. Se susține că prin instituirea prin textul de lege criticat a dreptului chiriașului la reînnoirea contractului de închiriere pentru astfel de imobile se încalcă dreptul de proprietate, sub aspectul imposibilității de exercitare a atributului dispoziției de către titularii dreptului.

Analizând aceste susțineri, Curtea reține că textul de lege criticat, stabilind condițiile în care poate avea loc reînnoirea contractului de închiriere a locuinței, nu aduce atingere dreptului de proprietate, întrucât contractul de închiriere este un act de administrare ce nu afectează dreptul de dispoziție al proprietarului asupra locuinței.

În aceste condiții, Curtea constată că nu este întemeiată susținerea potrivit căreia prevederile pct. 7 al articolului unic din

Legea nr. 241/2001 , în ceea ce privește modificarea

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 , contravin dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Constituție. Mai mult, proprietarul are posibilitatea de a refuza reînnoirea contractului de închiriere, în condițiile stabilite de art. 14 alin. (2) din ordonanță, și anume atunci când:

"a) locuința este necesară pentru a satisface nevoile sale de locuit, ale soțului, părinților ori copiilor oricăruia dintre aceștia numai dacă sunt cetățeni români cu domiciliul în România;

b) locuința urmează să fie vândută în condițiile prezentei ordonanțe de urgență;

c) chiriașul nu a achitat chiria cel puțin 3 luni consecutive în executarea contractului de închiriere;

d) în cazurile prevăzute la art. 13 lit. f)-i)."

De altfel, Curtea Constituțională s-a pronunțat, în jurisprudența sa, asupra constituționalității

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe. Astfel, prin

Decizia nr. 97 din 18 mai 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 19 octombrie 2000, s-a reținut că " Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

are ca scop protecția chiriașilor prin prelungirea contractelor de închiriere pentru o perioadă de, după caz, 5 sau 3 ani, asigurarea stabilității în viitor a drepturilor lor locative prin acordarea dreptului chiriașului la reînnoirea contractului de închiriere și crearea unor garanții împotriva unei evaluări abuzive (...)." De asemenea, prin

Decizia nr. 224 din 7 decembrie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, s-a reținut că "legiuitorul, dând curs dispozițiilor constituționale referitoare la obligația statului de a asigura cetățenilor un nivel de trai decent, noțiune ce, în lumina reglementărilor internaționale privind drepturile omului, cuprinde și dreptul la locuință, este îndreptățit, stabilind conținutul și limitele dreptului de proprietate, să țină seama nu numai de interesele proprietarilor, ci și de cele ale chiriașilor, cărora trebuie să le asigure dreptul la o locuință, realizând un echilibru între cele două cerințe constituționale".

Pe de altă parte, Curtea constată că textul de lege criticat este o normă cu caracter de protecție a chiriașilor, în cazul cărora, potrivit jurisprudenței sale, de exemplu

Decizia nr. 157 din 22 aprilie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003, protecția socială se realizează și prin reînnoirea contractului de închiriere.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor pct. 7, în ceea ce privește

art. 14 alin. (1), al articolului unic din Legea nr. 241/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Richard Tamas Kiss în Dosarul nr. 8.144/2004 al Judecătoriei Arad.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2005.