Decizia nr. 157/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1, 2 și 23 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 241/2001 , excepție ridicată de Cristian Ciochirca și Maria Antoaneta Ciochirca în Dosarul nr. 15.809/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal sunt prezenți: Maria Antoaneta Ciochirca și Iulian Anastasiu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Maria Antoaneta Ciochirca solicita un nou termen de judecată pentru a-și angaja un apărător.

Iulian Anastasiu se opune acordării unui nou termen, arătând ca autoarea excepției tergiverseaza în mod nejustificat soluționarea acestui litigiu.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea acestei cereri, având în vedere ca, potrivit art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională a mai acordat un termen pentru aceleași motive.

Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de autorul excepției, având în vedere prevederile art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Cauza fiind în stare de judecată, Maria Antoaneta Ciochirca solicita admiterea excepției, arătând ca textele legale criticate creează un regim discriminatoriu prin aceea ca protejeaza în mod diferit pe cei care ocupa spațiile locative de stat față de cei care locuiesc în spații redobândite de proprietarii persoane fizice.

Iulian Anastasiu solicita respingerea excepției, arătând ca asupra constituționalității textelor criticate Curtea s-a pronunțat, statuand ca aceste texte sunt constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, cu motivarea ca asupra constituționalității

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

Curtea Constituțională s-a pronunțat prin numeroase decizii, statuand ca dispozițiile acestei ordonanțe sunt constituționale și că nu sunt împrejurări sau argumente de natura a determina revenirea asupra jurisprudenței Curții.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 4 octombrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 15.809/2000, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1, 2 și 23 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 241/2001 , excepție ridicată de Cristian Ciochirca și Maria Antoaneta Ciochirca.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia considera ca textele criticate încalcă art. 16 din Constituție, introducând un regim discriminatoriu prin aceea ca protejeaza în mod diferit pe cei care ocupa spațiile locative de stat și pe cei care locuiesc în spații redobândite de proprietarii persoane fizice. În timp ce primilor le este asigurata prelungirea de drept a contractelor de închiriere, proprietarii particulari dispun de o procedură de favoare care le permite să obțină evacuarea chiriașilor în cazul în care aceștia nu răspund sau refuza sa încheie noul contract de închiriere, precum și posibilitatea obținerii mutării chiriașilor pe calea schimbului obligatoriu (în cazul în care le asigura o locuinta corespunzătoare și exista acordul chiriașului cu privire la schimb).

Instanța de judecată considera ca textele criticate sunt constituționale.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocand în acest sens jurisprudenta Curții, care a statuat ca textele legale criticate sunt constituționale.

Avocatul Poporului apreciază de asemenea ca excepția este neîntemeiată, arătând ca dispozițiile legale invocate nu contravin prevederilor constituționale, în acest sens este invocată jurisprudenta Curții, de exemplu Decizia nr. 139/2000 și Decizia nr. 102/2000.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția are ca obiect dispozițiile

art. 1, 2 și 23 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 241/2001 , dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 1: "Contractele de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe, precum și cele folosite de așezămintele social-culturale și de învățământ, de partide politice, de sindicate și de alte organizații neguvernamentale, legal înregistrate, prelungite sau reînnoite conform

Legii nr. 17/1994

și aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se prelungesc de drept pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a acesteia, în aceleași condiții, cu excepția nivelului chiriei.";

- Art. 2: "Contractele de închiriere prelungite sau reînnoite în temeiul

Legii nr. 17/1994 , pentru suprafețele cu destinația de locuințe, proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, se prelungesc, la cererea chiriașilor, pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.";

- Art. 23: "(1) Proprietarii au dreptul sa ceara și să obțină mutarea chiriașilor din spațiile cu destinația de locuinta pe calea unui schimb obligatoriu.

(2) Pentru aceasta proprietarul este obligat sa pună la dispoziție chiriașului, cu contract de închiriere, un alt spațiu cu destinația de locuinta în aceeași localitate sau într-o alta localitate cu acordul chiriașului, cu asigurarea exigențelor minimale prevăzute în anexa nr. 1 la

Legea nr. 114/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Dacă locuinta oferită în schimb este proprietatea altei persoane, contractul de închiriere se încheie de către aceasta pentru un termen care nu poate fi mai mic decât cel prevăzut în contractul inițial."

În opinia autorilor excepției aceste texte contravin principiului egalității în drepturi consacrat în art. 16 din Constituție.

Analizând aceasta critica de neconstituționalitate, Curtea constata ca este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează.

În jurisprudenta sa Curtea Constituțională a statuat în mod constant ca instituirea de regimuri juridice diferite în situații care impun rezolvari diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalității în fața legii. Asa se explica de ce în cazul chiriașilor statului, unde protecția socială se realizează și prin reînnoirea contractului de închiriere, nu își găsește aplicare schimbul obligatoriu de locuinta, în timp ce în cazul chiriașilor din locuintele retrocedate, domeniu în care prevalează principiul garantarii dreptului de proprietate, s-a impus consacrarea unui atare schimb.

Curtea retine ca statul, chemat sa medieze conflictul locativ dintre proprietarul persoana fizica și chiriaș, a procedat corect, asigurându-i primului posibilitatea valorificării atributelor dreptului sau de proprietate, ingrijindu-se totodată de protecția celui de-al doilea împotriva unor eventuale abuzuri, prin instituirea unor exigente rezonabile fără a căror satisfacere chiriașul nu poate fi obligat sa elibereze locuinta.

De altfel, asupra constituționalității textelor legale criticate Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 113 din 24 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 iunie 2001, Decizia nr. 139 din 8 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 20 iunie 2002, și Decizia nr. 347 din 10 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 25 februarie 2003. Prin aceste decizii, respingând excepțiile de neconstituționalitate, a statuat ca aceste dispoziții sunt constituționale.

Atât soluțiile, cat și considerentele acestor decizii sunt valabile și în cauza prezenta, neexistand motive pentru a determina o modificare a jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1, 2 și 23 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 241/2001 , excepție ridicată de Cristian Ciochirca și Maria Antoaneta Ciochirca în Dosarul hr. 15.809/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2003.