Decizia nr. 125/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40^1 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romarta" - S.A. din București în Dosarul nr. 10.770/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudența constantă în materie a Curții Constituționale și faptul că în cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acesteia, pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 10.770/2004, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40^1 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romarta" - S.A. din București cu prilejul soluționării unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) și ale art. 44 alin. (1) din Constituție. În acest sens arată că scutirea instituțiilor publice de la plata taxelor judiciare de timbru duce la un grav dezechilibru între persoanele care stau în fața justiției și încurajează autoritățile și instituțiile publice să promoveze acțiuni împotriva particularilor, lezând interesul public. De asemenea, apreciază că dispozițiile

art. 40^1 din Legea nr. 137/2002

sunt contrare și prevederilor constituționale potrivit cărora statul garantează creanțele asupra sa, deoarece, prin acest text de lege statul nu face decât să încurajeze instituțiile publice să introducă cereri care au ca obiect blocarea realizării acestui tip de creanțe.

Judecătoria Sectorului 5 București apreciază că

art. 40^1 din Legea nr. 137/2002

nu contravine dispozițiilor constituționale invocate. În acest sens arată că instituirea de taxe și cauțiuni, ca și stabilirea unor scutiri de la plata acestora reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului. Scutirea de la plata taxelor a autorităților și instituțiilor publice nu constituie discriminare, ci este în concordanță cu prevederile art. 139 alin. (1) și ale art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, având în vedere legăturile strânse între bugetul statului și realizarea interesului public.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Astfel, arată cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție nu sunt incidente în ceea ce privește relațiile dintre persoanele juridice. De asemenea, menționează că scutirea de la plata taxelor de timbru și a cauțiunii reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, iar, în cazul textului de lege criticat, această scutire este conformă obligației statului, prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, de a asigura protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară. În consecință, "reglementările adoptate pentru susținerea și accelerarea procesului de privatizare, cum sunt cele ce fac obiectul criticilor de neconstituționalitate, nu reprezintă o discriminare în raport cu titularul dreptului de proprietate, ci, dimpotrivă, asigură realizarea interesului public general, de consolidare a economiei de piață, prin accelerarea procesului de privatizare". În ceea ce privește susținerile autorului excepției, potrivit cărora, prin scutirea instituțiilor publice de la plata taxelor de judecată, aceste instituții ar fi favorizate și încurajate să blocheze realizarea creanțelor asupra statului, arată că sunt neîntemeiate, deoarece ridică probleme de aplicare a legii, iar nu de constituționalitate. În sprijinul celor arătate, invocă jurisprudența Curții Constituționale prin

Decizia nr. 102/1995 ,

Decizia nr. 179/2003 ,

Decizia nr. 461/2003 ,

Decizia nr. 24/2004 ,

Decizia nr. 153/2004

și

Decizia nr. 264/2004 .

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens arată că principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, este aplicabil numai cetățenilor, nu și persoanelor juridice. De asemenea, menționează că stabilirea unor excepții de la plata taxelor judiciare este conformă art. 139 alin. (1) din Constituție, fiind la latitudinea legiuitorului să prevadă scutiri de la plata acestor taxe, în considerarea unor situații diferite. În fine, arată că prevederile legale criticate nu sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 40^1 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, dispoziții ce au fost introduse prin prevederile

art. I pct. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 137/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 36/2004

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 137/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004.

Textul de lege criticat are următoarea redactare:

- Art. 40^1: "Cererile formulate de instituția publică implicată, în legătură cu calitatea de acționar la societățile comerciale aflate în portofoliul acesteia, cu procesul de privatizare, cu obligațiile decurgând din contractele de vânzare-cumpă rare de acțiuni, cu obligațiile prevăzute de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 , aprobată prin

Legea nr. 44/1998 , cu modificările și completările ulterioare, sau de prezenta lege, cu executarea hotărârilor judecătorești și cu orice alte acte procedurale, efectuate de și pentru aceasta, sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, cauțiuni și orice alte taxe care se fac, potrivit legii, venit la bugetul de stat."

În susținerea neconstituționalității acestui text de lege, autorul acesteia invocă dispozițiile art. 16 alin. (1) și art. 44 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 44 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au constituit în mai multe rânduri obiect al controlului de constituționalitate.

Astfel, prin

Decizia nr. 24 din 27 ianuarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 27 februarie 2004, și

Decizia nr. 153 din 30 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 10 mai 2004, Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor

art. 40^1 din Legea nr. 137/2002

în raport cu principiul constituțional al egalității în drepturi.

În acest sens Curtea a statuat că: "Instituirea de taxe și cauțiuni în legătură cu procedurile judiciare reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta și-l exercită fie din rațiuni legate de descurajarea exercitării cu rea-credință a drepturilor procesuale - în cazul cauțiunilor, fie în considerarea unor situații concrete în care se impune gratuitatea serviciului public al justiției sau, dimpotrivă, stabilirea în sarcina părților din proces a unor obligații fiscale - în cazul taxelor judiciare de timbru și al timbrului judiciar.

Scutirea instituțiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru și a celorlalte taxe în cazurile determinate de lege își are justificarea în strânsa legătură a acțiunilor în justiție pentru care textul criticat prevede scutirea cu bugetul de stat (alimentat, printre altele, și prin încasarea taxelor judiciare), precum și în interesul general pe care-l prezintă aceste instituții publice. Astfel, dispozițiile legale criticate sunt în concordanță cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituția României, potrivit căruia statul are obligația să asigure protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară."

De asemenea, Curtea a statuat, în acord cu practica sa anterioară, că "instituirea de către legiuitor a unor excepții de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru (scutiri de la plata taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constituțional al egalității în drepturi". În acest sens a amintit că, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituție, "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", astfel că legiuitorul este în drept să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situații diferite, fără ca prin aceasta să aducă atingere principiului egalității în drepturi.

În consecință, Curtea a reținut că

art. 40^1 din Legea nr. 137/2002

nu contravine art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât situația juridică a părților din procesele respective nu este identică și nici similară, justificându-se în mod obiectiv și rațional tratamentul juridic diferit în ceea ce privește plata taxelor judiciare de timbru și a celorlalte taxe.

Prin

Decizia nr. 461 din 2 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2004, și

Decizia nr. 264 din 22 iunie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 13 august 2004, Curtea s-a pronunțat asupra conformității textului de lege criticat cu prevederile art. 44 alin. (1) din Constituție, statuând că scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, cauțiuni și alte taxe nu afectează existența dreptului de proprietate și nici protecția acestuia.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția din deciziile anterioare își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40^1 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romarta" - S.A. din București în Dosarul nr. 10.770/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 martie 2005.