Decizia nr. 234/2005

Ioan Vida - președinte

Constantin Doldur - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 și ale art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Georgeta Ion în Dosarul nr. 2.951/2004 al Judecătoriei Slobozia.

La apelul nominal răspunde Georgeta Ion, personal, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepției susține admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată în fața instanței de judecată, arătând că aplicarea legii s-a făcut în mod greșit și nu se îndeplinește cerința termenului rezonabil în legătură cu judecarea cauzei la instanța de judecată, întrucât dispozițiile art. 62 și ale art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală ar trebui să facă referire și la termenul în care se administrează probele în procesul penal.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă, față de susținerile autorului excepției referitoare la diferențele de aplicare a dispozițiilor Codului de procedură penală și având în vedere prevederile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.951/2004, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 62 și ale art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Georgeta Ion într-o cauză penală având ca obiect soluționarea plângerii formulate de aceasta împotriva unei rezoluții a procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de numiții Ionescu Tiberiu Dan, Cristescu Nicolae, Mateescu Elena și Gheorghe Rafael.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, al cărui scop principal este de a asigura un proces echitabil, se aplică și procedurilor inițiate în faza anterioară judecății, iar natura echitabilă a procesului poate fi serios prejudiciată prin nedezvăluirea unor probe în timpul cercetării sau prin administrarea defectuoasă a probelor, datorită raporturilor existente între cei care efectuează cercetarea penală și persoanele cercetate.

Judecătoria Slobozia, exprimându-și opinia, arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 62 și ale art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală se referă la noțiunea de "probă" în procesul penal, la relevanța ei informativă asupra tuturor laturilor penale și la obligația organelor de urmărire penală și a instanței de judecată de a administra toate probele în vederea aflării adevărului și, prin urmare, nu contravin prevederilor constituționale și nici celor din actele internaționale invocate de autoarea excepției.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile constituționale pretins a fi încălcate nu au legătură cu dispozițiile art. 62 și ale art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală, care sunt texte cu aplicabilitate generală, cuprinzând principii privind probele, iar nu dispoziții privind o anumită procedură derulată într-o anumită fază a procesului penal. Dispozițiile legale criticate se referă la noțiunea de probă în procesul penal, la relevanța ei informativă asupra tuturor laturilor penale și la obligația organelor de urmărire penală și a instanței de judecată de a administra toate probele în aflarea adevărului. În ceea ce privește situația de fapt din speță, apreciază că aceasta este de competența exclusivă a instanței de judecată, fiind o problemă de aplicare a legii.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare și se aplică în mod egal tuturor părților procesului penal. Principiul egalității nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 77/2003 .

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 11 alin. (2) și ale art. 20 alin. (2) din Constituție, precum și la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, constată că textele legale criticate asigură îndeplinirea exigențelor unei societăți democratice. În acest sens arată că nici procurorul, nici instanța de judecată nu-și poate întemeia soluția numai pe anumite probe, selectiv alese, întrucât chiar art. 63 din Codul de procedură penală prevede că probele nu au valoare dinainte stabilită, ci trebuie să se examineze și să se aprecieze totalitatea probelor administrate, să se coroboreze și să se stabilească cele care sunt pertinente pentru soluționarea cauzei sub toate aspectele și cele pe care se poate întemeia o convingere corectă și o soluție justă.

Pe de altă parte, apreciază că prevederile criticate sunt norme de procedură, pe care legiuitorul are competența să le adopte, în deplină concordanță cu art. 126 alin. (2) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părții prezente, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 62 și ale art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 62: "În vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.";

- Art. 63 alin. 1: "Constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei."

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (2), potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege", precum și celor ale art. 11 alin. (2) și art. 20 alin. (2), referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și dreptul intern. De asemenea, autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă și prevederile art. 6 paragraful 1 și ale art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil și la recursul efectiv la o cale de atac.

Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea observă că autorul acesteia susține, în esență, că în cadrul procesului penal în care este parte au intervenit anumite incidente, cum ar fi "nedezvăluirea unor probe în timpul cercetării" și "administrarea defectuoasă a probelor", datorită "raporturilor existente între cei care efectuează cercetarea penală și persoanele cercetate", ceea ce contravine dreptului la un proces echitabil.

Având în vedere că aceste susțineri vizează, în realitate, modul de aplicare a dispozițiilor legale criticate de către organele de urmărire penală, Curtea constată că aceste aspecte sunt de competența instanței de judecată și că nu intră în atribuțiile Curții Constituționale examinarea aplicării legii de către organele de urmărire penală. Astfel, în conformitate cu prevederile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată".

În ceea ce privește susținerile autorului excepției în sensul că dispozițiile art. 62 și ale art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală ar trebui să facă referire și la termenul în care se administrează probele în procesul penal, Curtea constată că, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu poate modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituționalitate. Având în vedere aceste dispoziții legale, susținerile autorului excepției sunt, și sub acest aspect, inadmisibile.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 și ale art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Georgeta Ion în Dosarul nr. 2.951/2004 al Judecătoriei Slobozia.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 aprilie 2005.